Tipuri de lentile de contact - rigide, moi (soft)

TIPURI DE LENTILE DE CONTACT

1 Generalitati

Lentilele de contact sunt o varianta de corectie a ametropiilor sferice si al astigmatismului ocular, pansament si nu in ultimul rand sunt utilizate in scopuri cosmetice.

Lentila de contact se adapteaza direct pe cornee, folosind ca lubrifiant filmul lacrimal.

In functie de crieriile functionale si de comfort, se recomanda un anumit tip de lentila.

Lentilele de contact au dimensiuni reduse, ative cu cele ale corneei, respecta in general topografia acesteia si asigura, de cele mai multe ori, o buna corectie si cel mai mare grad de comfort la purtare.

Cu toate ca un procent de 1% din totalul purtatorilor de lentile de contact, le folosesc inca pe cele dure, majoritatea folosesc cele mai noi tipuri cum ar fi:

Lentile moi (soft) pentru port zilnic, din polimer foarte subtire, preiau foarte bine forma suprafetei anterioare a ochiului. Aceste lentile permit trecerea oxigenului prin ele, atat de necesar corneei. Sunt comfortabile, au o scurta perioada de acomodare a purtatorului cu lentila, sunt stabile si de aceea sunt cele mai recomandate pentru un stil de viata dinamic si de asemena in sport. Lentilele moi speciale, cum ar fi cele torice, permit o corectie buna in astigmatisme moderate. Nu sunt foarte durabile, ca alte lentile si nu pot corecta unele probleme vizuale.

Lentilele gaz -permeabile (RGP) sunt fabricate din masa plastica dura, poroasa, care permite trecerea unei cantitati mai mari de oxigen decat in cazul lentilelor moi, pentru port zilnic. Acestea ofera o excelenta corectie intr-o gama mare de probleme vizuale si sunt foarte comfortabile pentru majoritatea purtatorilor, dupa o perioada de acomodare. Sunt usor de intretinut, pericol de infectie foarte scazut si mult mai durabile decat cele moi. Dezavantajul principal este ca se desprind usor de pe ochi si pot introduce modificari de topografie corneeana in timpul portului.

Lentile moi pentru port de o zi - avantajele lor sunt similare lentilelor moi, numai ca periodic trebuie inlaturate depozitele de microbi sau de proteine. Dezavantajele sunt similare cu cele ale lentilelor moi si in plus se manipuleaza mai greu datorita elasticitatii marite la contactul cu apa.

Lentile pentru port extins - sunt lentile moi, valabile pentru 6 sau mai multe zile si nopti. Pot produce probleme patologice.

Lentile bifocale - sunt doua variante posibile: una este lentila cu doua zone de puteri diferite, precum sunt lentilele aeriene; cea de a doua varianta este utilizarea unei lentile pentru vederea la distanta pe unul din ochi, iar pe celalalt ochi corectii pentru vederea la aproape. Sistemul vizual se acomodeaza la aceasta situatie si este ca si cum ar avea ambele corectii pe ambii ochi.

Criterii de clasificare a lentilelor de contact

Multitudinea proprietatilor materialelor si a lentilelor de contact propriu - zise, face clsificarea foarte complicata. Astfel:

dupa materialul din care sunt fabricate: lentile din materiale rigide, lentile din hidrogeluri. lentile din elastomeri siliconici;

dupa elasticitatea materialului: lentile dure, lentile suple sau semidure (RGP). lentile moi (soft);

dupa principiul de adaptare: lentile corneene, lentile sclerale;

dupa geometria suprafetelor: bi - sferice, sfero - torice, bi - torice. asferice;

dupa efectul optic: convergente (pozitive) unifocale, bifocale si varifocale: divergente
(negative) unifocale. bifocale si varifocale; astigmatice;

dupa efectul estetic: incolore, colorate (cosmetice);

dupa durata de purtare: port redus, port extins;

dupa procedeul de fabricare: turnare sau injectie, centrifugare, strunjire;

dupa anomalia oculara corectata: miopie, hipermetropie, speciale.

Lentile corneene

La acest tip de lentila este caracteristic faptul ca adaptarea trebuie sa fie cat mai plata, practic trebuie sa se obtina intre suprafata posterioara a lentilei si cea anterioara a corneei, un strat uniform de lichid lacrimal.

Pot fi rigide, moi sau permeabile la oxigen.

3.1 Lentile rigide

Caracteristica principala a acestor lentile este aceea ca materialele utilizate pentru fabricarea lor sunt dure, nepermeabile la oxigen si foarte putin hidrofile. Materialele clasice folosite sunt PMMA - u! si CAB - ui.

Avantajele lentilelor rigide sunt comune, in general, cu cele ale lentilelor semidure (RGP):

usor de manevrat, conservat si de curatat;

materialul este stabil din punctul de vedere al proprietatilor mecanice si foarte durabil ;

calitate optica superioara datorita stabilitatii geometrice, foarte importanta in cazul corectiei astigmatismelor ;

circulatia lacrimilor si aprovizionarea cu oxigen a corneei foarte buna, din cauza unui diametru mai mic decat al acesteia ;

mobilitate mai mare decat a celor moi ;

depozitarea de proteine si mucine ingreunata de hidrofobia materialului;

alternativa sigura pentru hipermetropi. astigmati cu acuitate vizuala redusa sau in caz de conjunctivita gigantopapilara provocata de portul lentilelor moi;

purtatorul simte foarte repede daca ochiul accepta sau respinge lentila, dintr-un motiv oarecare (mecanic, prin deteriorarea lentilei in sine, chimic, in caz de dezinfectie gresita, ocular, ritm de port prelungit);

ideea pentru corectia keratoconusului (lentile semidure) ;

posibilitatea de utilizare si in cazul unor secretii lacrimale mai reduse ;

durata de viata 15 ani pentru cele dure si cam de 3, 4 ori mai mare a celor semidure fata de cele moi;

posibilitatea realizarii de retusuri pe suprafata, prin polisare, practicarea unor degajari si micsorarea diametrului.

Dezavantajele lentilelor rigide sunt, in general, comune cu cele semidure (RGO):

timpul de adaptare al purtatorului destul de indelungat;

timpul de toleranta la purtare mai scurt decat pentru lentilele moi ;

adaptare mai dificila in situatiile in care intervalul palpebral este mai mic ;

hidrofilie foarte redusa ;

scurta instabilitate optica a imaginii in momentul clipirii ;

intoleranta in cazurile de alterare a regiunii limbale ;

comfort limitat la purtare si mai traumatizante penru tesuturile aflate m contact;

peste o numita viteza a vantului, la socuri lentila se poate desprinde ;

contraindicate in sporturi nautice ;

anumita fragilitate a materialului care are tendinta de a se sparge.

Din punct de vedere constructiv, suprafata posterioara este considerata suprafata de adaptare. Aceasta este compusa dintr-o calota de raza RO. numita zona optica si un numar de benzi de degajare cu raza corespunzatoare (.35). Zonele de degajare sunt foarte inguste si servesc la adaptarea cat mai aproape de paralelism cu corneea si la o circulatie adecvata a filmului lacrimal.

Suprafata zonei optice poate fi sferica, torica si asferica.

Din punct de vedere al combinatiilor de dioptri, lentilele pot fi:

suprafata posterioara torica si cea anterioara sferica;

lentile cu ambele suprafete torice (numite lentile bitorice);

suprafata anterioara torica si cea posterioara sferica sau asferica.

Daca zona optica este torica si degajarile au suprafete sferice, atunci zona centrala va apare sub forma unei elipse (vazuta din fata).

Lentilele bitorice pot fi cu efect sferic si cu efect astigmatic.

3.2 Lentile moi (soft)

Materialele folosite pentru confectionarea acestor lentile, sunt caracterizate, in principal, printr-un anumit grad de hidrofilie si de permeabilitate la oxigen.

Materialul clasic este HEMA cu un continut redus de apa (25 40 %). Materialele moderne sunt copolimeri ai HEMA - ului cu PVP (polivinilpirolidon), MA (acid metacrilic) etc.

Avantaje

lentila este usor de suportat de purtator, considerata foarte comfortabila ;

adaptare relativ simpla ;

risc de dislocare foarte.redus (recomandabila si in cazul sportivilor);

praful din mediul inconjurator nu poate intra decat greu in spatiul dintre lentila si cornee ;

durata de purtare foarte variata, dupa necesitati si mult mai lunga decat cea a lentilelor dure '

avantajoasa din punct de vedere estetic, ativ cu lentilele dure, datorita diametrului ■

se preteaza si la adaptari in cazul copiilor si persoanelor in varsta, carora le lipsesc
indemanarea necesara pozitionarii si scoaterii lentilelor ;

stabilitate optica in timpul clipirii;

se preteaza cel mai bine pentru un port extins. Dezavantaje :

curatarea si dezinfectia sunt mai dificile, atacand uneori materialul lentilei;

materialul are o flexibilitate foarte mare si se poate rupe ;

durate de utilizare este mult mai scurta decat a lentilelor dure ;

acuitatea vizuala redusa in cazul corectiilor pentru astigmatism (in cazul corneei cu
astigmatism ce necesita corectie, o lentila moale, cu suprafete asferice se muleaza pe aceasta si se
transforma in lentila bitonca;

depozitele de proteine si mucine sunt mult mai frecvente, decat in cazul lentilelor dure:

contaminare prin bacterii si micoza mai frecvente, igiena complicata si mai scumpa decat in cazul lentilelor dure;

au o rata mai mare de complicatii de natura ischiemica sau infectioasa si in cazul unui port necorespunzator;

nu pot corecta keratoconusul sau alte malformatii congenitale ale corneei.
Lentilele moi pot sferice si asferice.

3.3 Lentile semidure

Permeabile la oxigen, se mai numesc si lentile rigide gaz - permeabile sau pe scurt RGP. Sunt fabricate in principal, din copolimeri ai PMMA - ului cu siliconul, fluorocarburi, fluorosilicon.

Caracteristicile principale sunt: stabilitate optica, durabilitate, proprietatea de a transmite oxigenul si hidrofobia.

Avantaje

mentin o stare de sanatate foarte buna a corneei datorita faptului ca nu contin apa Capa
determina mentinerea pe suprafata lentilei a depozitelor enzimatice si este un mediu favorabil culturilor
bacteriene):

se intretin usor din punct de vedere al curatirii si dezinfectiei ;

manevrarea acestora este mult mai usoara decat in cazul lentilelor moi ;

sunt mult mai confortabile decat cele dure.

Descrirea caracteristicilor lentilelor semidure. in atie cu cele ale lentilelor moi:

Permeabilitatea la oxigen - permit schimul de oxigen: foarte multe tipuri de lentile moi nu permit o sufienta oxigenare a corneei.

Acuitatatea vizuala - permit calitati optice superioare, pentru ca au stabilitate in forma, in timpul clipirilor. Sunt foarte bune in cazul lentilelor astigmatice si bifocale. In cazul lentilelor moi. datorita instabilitatii formei si pozitiei in timpul clipirii, este necesara o adaptare continua a ochiului, ceea ce determina un discomfort mai ales conducatorilor auto si sportivilor.

Corn/ortul initial - scurta perioada de adaptare. In cazul lentilelor moi. comfortul este instantaneu.

Comfort pe termen lung - faptul ca sunt hidrofobe, duce la mentinerea corneei umezita cu secretie lacrimala. Lentilele moi absorb filmul lacrimal si dupa cateva ore de purtare, ochiul devine aproape uscat si lentila stransa.

Durabilitatea - nu se deformeaza si nu se zgarie pentru o lunga perioada de timp. Lentilele moi fabricate dintr-un gel. sunt usor deformabile si foarte putin rezistente in timp.

Rezistenta la depozitele enzimatice - nu mentin depozitele. Lentilele moi mentin depozitele enzimatice, necesitand curatire enzimatica.

Costul - mai convenabile pentru ca nu necesita intretinere complexa. Lentilele moi necesita cheltuieli mari cu solutiile de intretinere. altfel lentila este mai ieftina.

4 Lentile sclerale (haptice)

Primele lentile de contact au fost cele haptice care sunt si astazi folosite pentru o serie de adaptari speciale. Termenul de lentila haptica, provine de la zona de acoperire sclerala a lentilei. Ele acopera corneea si o zona sclerala, trecerea de la o zona la alta zona avand loc la nivelul limbului.

Se pot obtine prin strunjire din pastile de masa plastica, prin turnare in forma (mulaj) a suprafetei anterioare a ochiului, prin injectie sau polimerizare la raze ultraviolete.

Avantajele acestor lentile sunt:

stabilitate mare pe ochi ;

zona optica mare ;

permit o buna circulatie a filmului lacrimal ;

bine tolerate de purtatori, pentru ca lentila vine in contact direct cu suprafata corneei si pentru ca pleoapele nu sunt jenate la fiecare clipire, de marginea lentilei.

Se utilizeaza in cazuri de: afakie (35%), miopie mare si forte (38%), astigmatisme mari (15%), keratocon (9%), nistagmus (3%). Tipuri constructive:

lentila cu rezervor de lichid - au in zona centrala un interstitiu, de cateva zecimi de milimetru, plin cu lichid fiziologic. Din aceste motive, partea sclerala trebuie sa adere foarte bine. pentru a nu se pierde lichid interstitial.

lentila cu degajare minima - la aceasta vrianta, se permite circulatia secretiei lacrimale, ca lichid fiziologic intermediar, prin adaptare palpebrala.

Lentilele de contact sclerale au trei zone pe suprafata interna (.36): zona centrala (corneeana). zona de tranzitie, zona sclerala.

Zona corneeana nu este in contact cu corneea si in general are forma sferica cu o raza superioara celei corneene. Diferenta de raza trebuie sa fie de 0,5 1 mm. Diametrul zonei corneene este minim 8 mm.

Zona de tranzitie este necesara pentru a evita contactul cu limbul, putand avea diferite forme, in cazul cel mai frecvent, este sub forma unui canal de aproximativ 2 mm. pozitia acestuia fiind diferita la fiecare purtator m parte.

Circularea filmului lacrimal se poate obtine si prin realizarea unei perforatii in zona de tranzitie. cu diametrul de 0,7 mm sau in partea sclerala. In partea de tranzitie se formeaza o lentila de aer ce asigura contactul cu lichidul interstitial.

Canalele au o orientare supero - temporala spre infero - nazala (orientarea corespunde sensului de curgere al secretiei lacrimale).

Lentile de contact pentru port extins

Principalele tipuri de lentile utilizate pentru port extins sunt cele moi si cele RGP.

Ele sunt proiectate si fabricate din materiale care permit trecerea unei cantitati mai mari de oxigen, catre comee. Sunt purtate zi si noapte, fara a fi scoase cel putin 7 zile. Portul lenetilelor in timpul somnului, comporta un grad de risc pentru sanatatea corneei, datorita faptului ca nu se poate oxigena corneea, pleoapele fiind inchise. O optiune mult mai sigura, este aceea de port zilnic si ocazional port extins.

Un material relativ nou, care se foloseste la fabricarea lentilelor de contact pentru port extins, este Lotrafilcon A. Este un polimer bifazic cu doua retele distincte de fluorosilxan: o retea pentru transmisia unei cantitati mari de oxigen si retea de absorbtie a apei. Datorita unui strat superficial de silicon, lentila are o mobilitate buna. necesara intr-un port extins si o intretinere corespunzatoare a secretiei lacrimale. Acest tip de material, asigura o mare transmisie de oxigen catre comee, practic de 6 ori mai mare decat a lentilelor obisnuite.

Lentile de contact cu inlocuire frecventa

Lentilele cu inlocuire frecventa sau / si jetabile sunt proiectate pentru a fi purtate o perioada de timp, aruncate si inlocuite de lentile noi.

Pentru fabricarea acestor variante de lentile, se folosesc cele mai noi tehnologii, pentru productie de masa, pentru a determina un cost foarte scazut. Materialele sunt cele clasice pentu lentilele moi si pentru cele RGP.

Pentru comee, sunt mult mai sanatoase. Din punct de vedere al programului de inlocuire, exista multe variante si anume: lentile pentru o zi pe saptamana, saptamanale, bisaptamanale. lunare, bilunare si trimestriale.

Termenul de jetabile se refera in general la lentile cu inlocuire bisaptamanala si mai mica. Peste aceasta perioada sunt considerate cu inlocuire frecventa.

Ambele variante sunt disponibile atat pentru un port zilnic, cat si pentru un port extins. De asemenea sunt fabricate pentru corectia astigmatismelor mici, bifocale si lentile cosmetice.

7 Lentile de contact colorate

Lentilele de contact pot fi colorate pentru a realiza absorbtia luminii, cu aspect cosmetic sau pentru a usura identificarea lor in solutiile de conservare. De obicei se intalnesc urmatoarele variante de culoari:gri, albastru, maro, verde, violet cu nuante de culoare deschisa, inchisa si medie.

De asemenea se pot realiza, dar putin utilizate, nuante de rosu. mov, albastru si caprui. Culorile pot avea denumiri diferite la diferiti producatori, dar ele sunt sensibil apropiate.

Lentilele de contact colorate ofera posibilitati de filtrare selectiva a luminii, protejand astfel ochiul.

Lentilele colorate intr-o singura nuanta de culoare, au un minim de absorbtie si purtatorul este grav afectat de reducerea aparenta a stralucirii mediului inconjurator. O coloratie medie produce o reducere controlata a luminii, dar acest lucru este acceptat mai greu in locul unor ochelari de protectie solara.

Mare parte a lentilelor de contact colorate, nu pot reduce radiatiile ultraviolete din domeniul 250 300 nm, cum se poate in cazul lentilelor aeriene colorate.

Aproape toate lentilele de contact coloate absorb radiatiile untraviolete intr-un domeniu apropiat de 300 nm. Lentilele de contact pot fi realizate pentru a creste absorbtia in domeniul ultraviolet, dar nu vor realiza avantaje deosebite pentru purtator. Se pare ca efectele fiziologice ale radiatiilor asupra ochiului sunt mai pregnante in cazul lentilelor aeriene, decat in cazul lentilelor de contact, la o aceeasi absorbtie.

O lentila de contact colorata realizeaza protectia corneei si a mediului din spatele acesteia. Expunerea la radiatii ultraviolete intens reflectate de zapada, nisip sau apa. pot determina de asemenea inflamatii ale conjunctivei si zonei limbale.

Lentilele colorate pot realiza o buna protectie impotriva radiatiilor mfrarosii, dar sunt rar utilizate pentru acest aspect.

In tabelul de mai jos sunt prezentate variante de lentile colorate, ce realizeaza absorbtia razelor ultraviolete in domeniul 300 400 nm.

Daca absorbtia lumnii in ultraviolet este singurul factor luat in considerare, primele trei variante sunt cele potrivite.

Daca se doreste ca lentila de contact sa fie utilizata pentru a reduce, intreaga cantitate de lumina ce intra in ochi, trebuie alese urmatoarele lentile:

Cand se doreste ca o lentila colorata sa fie utilizata pentru absorbtia atat a radiatiilor Ultraviolete cat si a celor din domeniul infrarosu apropiat, gradul de colorare potrivit este: verde inchis 75 ⁰/_o i. nnn nm si 50 % la 800 nm.

Pentru o lentila colorata, determinant din punct de vedere al absorbtiei, este cantitatea de colorant adaugata in timpul fabricarii.

Daca irisul are o culoare deschisa, este posibil sa se accentueze aceasta prin purtarea de lentile de contact colorate. Acest aspect este de natura estetica.

Se poate obtine un efect estetic atractiv, prin utilizarea unei lentile colorate de aceeasi culoare

cu cea a irisului. Se recomanda ca variantele medii si intunecat de verde si albastru sa fie alese n ::

. ^u sin ici.

pentru a nu determina o culoare artificiala a ochiului. Efectul exact al lentilei colorate asupra Schimbarii

culorii irisului este greu de estimat si de aceea este recomandata prezentarea unei game de culor

viitorului purtator. Daca se obtine un efect semnificativ, trebuie ales un diametru mai mare al lentile'

pentru a nu da un aspect grotesc.

Lentilele de contact sunt foarte des colorate pentru o identificare usoara in solutii j_e conservare sau chiar pe ochi. Chiar si cea mai slaba colorare permite o identificare usoara pe sclera caii evita pierderea in solutie. Daca lentila este colorata ea poate fi identificata usor pe o suprafata de lucru deschisa la culoare.

Dupa ce o lentila incolora a fost prelucrata este posibila schimbarea culorii prin utilizarea unor coloranti organici. Cu toate ca acestia nu sunt stabili si tind sa se diminueze, se mentin cel putin \

Unul din dezavantajele lentilelor colorate este acela de a nu putea fi purtate noaptea, in cazul in care sunt din categoria medie sau inchise.