Refractometrie obiectiva - examinarea automata a refractiei

REFRACTOMETRIE OBIECTIVA

Refractometrul este un aparat care permite, printr-o metoda oftalmoscopica, masurarea ametropiilor sferice si astigmatismului, fara interventia subiectului, prin simpla punere la punct pe retina. Refractometrele pot fi de mai multe feluri.

Unele pot fi: cu aprecierea netitatii imaginii pe retina, a unui test; cu utilizarea efectului de paralaxa.

Refractometrele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

subiectul sa nu acomodeze. Daca se foloseste un cicloplegic acesta dilata pupila si actioneaza asupra tonusului muschiului ciliar;

ochiul trebuie sa fie imobil si pentru aceasta vizeaza un test asezat in punctul remotum;

ar trebui utilizata intreaga arie pupilara, ori ochiul privind in aparat este in general diafragmat.

ceea ce poate modifica rezultatele.

Cea mai simpla schema a unui refractometru este alcatuita din: test iluminat de un sistem lampa

condensor, o lentila care realizeaza imaginea testului in ul remotum al ochiului. Oglinda reflecta

lumina spre ochiul subiectului si se obtine imaginea testului pe retina. Oglinda este perforata pe centru si

prin acest orificiu se observa retina subiectului, de obicei cu ajutorul unui sistem optic. Testul translateaza de-a lungul axei optice si se citeste pe o scara gradata in dioptrii refractia. Focarul imagine al lentilei este in varful corneei.

Exemple de refractometre: refractometrul Rodenstock, refractometrul binocular Opton 140, refractometrul cu coincidenta sistem Hartinger, refractometrul obiectiv cu radiatii infrarosii model RM -100 al firmei TOPCON etc.

Examinarea automata a refractiei

Examinatorul are sarcina de a aseza subiectul in fata aparatului, a-l instrui sa fixeze o tinta si apoi sa apese pe un buton. Aparatul este obiectiv atat pentru subiect cat si pentru examinator.

Oftalmetronul Bausch - Lomb - principiul de baza este cel al skiascopiei, dar pupila
observatorului este inlocuita de montura unei lentile. Baleiajul retinei este obtinut cu ajutorul unui tambur
rotitor, ale carui fante lasa sa scape un fascicul subtire in infrarosu. Dispozitivul se roteste in jurul axei
sale si astfel se exploreaza succesiv toate meridianele ochiului, refractiile fiind inregistrate. Centrajul
initia] este asigurat de o telelupa. Pentru a fixa pozitia ochiului si acomodarea, acesta priveste un test
vizibil.

Dioptronul - este un autore frac tom etru in infrarosu a carui functionare se bazeaza pe netitatea
imaginii pe retina a unui test (metoda Badal). Aparatul calculeaza dipotriile oculare prin masurarea
automata a razei de curbura a corneei, diamtrului corneei, profunzimii camerei anterioare, diametrului
antero-posterior al cristalinului si marimii axului globului ocular. Focarul imagine al lentilei aparatului
este asezat in ul pupilei ochiului testat. Izvorul de lumina poate fi o lampa conventionala cu
ioncandescenta, a carui radiatie este filtrata de un filtru special Kodak sau o dioda (LED). Ambele produc
o emisie cu maximul spectral in infrarosu apropiat (830 fim).

Aparatul poate executa sase masuratori pentru sase meridiane diferite (in timpul masurarii fantele de lumina sunt pozitionate perpendicular pe orientarea meridianului studiat). Teoretic sunt suficiente trei masuratori. Dioptronul face sase masuratori pentru a ameliora precizia. Ansamblul ordinator al aparatului analizeaza rezultatele si le tipareste pe o hartie.

Rezultatele pot fi eronate din urmatoarele motive: trasparenta precara a mediilor oculare; afectiuni corneene sau retiniene; fixare instabila; pupila mai mica de 2 mm diametru; ametropii superioare posibilitatilor de masurare ale aparatului; pozitia necorespunzatoare a subiectului in timpul masurarii; acomodare instrumentala.

Autorefractomeirul Nikon 7000 - in skiascopie un fascicul de lumina baleiaza ul pupilei
subiectului. Imaginea (lumina) reflectata de retina se deplaseaza trasversal in acelasi sens sau in sens
contrar fata de spotul proiectat de pupila si cu viteza dependenta de ametropie. La acest aparat si chiar si
la altele, evaluarea refractiei se bazeaza pe masurarea vitezei. Astfel, ochiul este iluminat cu un fascicul
ingust de radiatii infrarosii generate de o dioda LED. Fasciculul este modulat de un modulator rotativ
(chopper) cu frecventa mica. Banda de radiatii este rotita de o prisma reflectanta actionata de un motor
pas cu pas. Rotirea imaginii in infrarosu este monitorizata. Dupa trecerea de o oglinda de tip di eroic, ce
reflecta obiectul fix pe ochiul subiectului, fasciculul concentrat in focar pe corneea acestuia, imaginea
LED-ului este pozitionata pe pupila subiectului. Imaginea modulatorului rotativ formeaza cea de a doua
imagine defocusata pe sclera examinata.

Problemele refractometrelor automate cu radiatii active in domeniul infrarosu

Oricare ar fi principiul metodei de masurare, se folosesc radiatii din domeniul infrarosu apropiat (X
900 nm), deoarece transmisia si reflexia pe dioptrii ochiului uman sunt mari.

Cantitatea de radiatii care intra si ies din ochi, depinde de diametrul pupilei subiectului. Daca pupila este mica, cantitatea de radiatii care ajunge pe fotodiode, poate fi nedetectabila.

O clipire a pleoapelor produce un semnal in infrarosu suprasaturat si falsifica rezultatul.

Pozitia focarului imagine pentru infrarosu difera de pozitia pentru vizibil. Ochiul devine hiperop in infrarosu. Este necesara corectia empirica a rezultatelor furnizate de autorefractor, care pentru ametropii moderate poate sa fie de ordinul 0,5 dpt.

Majoritatea aparatelor fabricate acopera urmatoarele domenii: sferic + / - 15 dpt, cilindric + / -6 dpt. Erori de determinare a directiilor sectiuniilor principale sunt cuprinse in intervalul + / - 1.

Pentru a rezolva problema acomodarii cand subiectul priveste tinta, care trebuie sa fixeze pozitia ochiului in timpul masurarii, aceasta este intentionat neclara. Tinta are de obicei forma unui obiect ca o stea difuza, dar exista autorefractoare la care subiectul priveste o scena interesanta.

Optometristul trebuie sa aibe in vedere urmatoarele considerente foarte importante, pentru ca testare sa decurga in conditii optime:

schimbarea rapida a mediului de reflexie a luminii, datorita spasmului de acomodare in

hiperopia latenta;

miscarea de forfecare a reflexului atunci cand subiectul are pupila in stare midriatica;

aspectul de despicare a reflexului care apare la subiectul strabic, avertizeaza examinatorul ca

determinarile subiective si obiective sunt suspecte;

prezenta unor modificari corticale timpurii ale cristalinului pot fi omise in pratica oftalmoscopica si biomicroscopica de rutina, dar observate in retinoscopie, datorita unei distante mai mari si unei pupile mai mari;

prezenta unei importante anizocorii (inegalitate dintre cele doua pupile) ce poate fi omisa in testele de functionare a pupilelor.

Atuorefractometrele se recomanda pentru examen preliminar.

Keratometre automate

Keratometria (sinonim oftalmometrie) este o metoda prin care se studiaza refractia corneei, elementul principal al dipotrului ocular. Cea mai utilizata varianta constructiva este varianta Javal -Schotz.

Refractia subiectiva automatizata

Pentru a imbunatati precizia si credibilitatea masuratorilor, cei mai multi dintre fabricantii de autorefractometre au adaugat acestora optiunea unui control subiectiv al acuitatii vizuale. In acest scop, i se prezinta subiectului teste de acuitate pe care le observa dupa un traseu optic, in care se introduce suplimentar compensarea diferentei de refractie dintre vizibil si infrarosu. Acesta optimizeaza componenta sferica prin schimbarea lentilelor optometrului sau a pozitiei unei oglinzi. Rezultatul este inregistrat in computer si poate fi at cu cel gasit obiectiv. Se trece apoi la modificarea componentei cilindrice. Controlul compensarii se face cu cilindrul in cruce sau test bicolor.

Abaterea standard a diferitelor metode subiective de testare este aproximativ de 0,3 dpt. Eroarea se poate datora acomodarii.

Analizorul Humprey Vision - aparatul are aspectul unui pupitru de comanda; are in componenta doua proiectoare de teste, cate unul pentru fiecare ochi, compuse din lampa, condensor, obiectiv de proiectie fix, sistem optic cu putere variabila, oglinzi e pentru devierea fascicului luminos. O oglinda sferica mare este folosita in comun de cele doua proiectoare si are raza de 3 m.

Subiectul sta pe un scaun in spatele pupitrului, reazema fruntrea de un suport special si priveste spre oglinda asezata la 3 m de ochii sai. Cele doua proiectoare pot lucra separat sau impreuna.

Imaginea sistemului cu putere variabila prin sistemul de oglinzi e si oglinda sferica se formeaza in ul ochelarului subiectului. Sistemul cu putere variabila este compus din doua lentile identice, care au o suprafata a si o suprafata asferica separate de un interval de aer. Prin deplasarea relativa transversala dupa directiile X si Y, se obtine variatia continua a puterii echivalente de + / - 7 dpt. Cand componenta variabila are putere mare, imaginea mirei test se formeaza iin focarul oglinzii sferice, deci pentru subiect testul apare la infinit. in caz de astigmatism, se introduce in drumul razelor de lumina un compensator astigmatic variabil. Subiectul manevreaza el insusi sistemele cu putere variabila de la

butoanele aflate pe pupitru, pana ce are senzatia unei imagini a testului perfect clara si contrast optim. Rezultatele sunt pastrate in memoria computerului, afisate si tiparite la imprimanta.