Datele caracteristice ale ochelarului

DATELE CARACTERISTICE ALE OCHELARULUI

Pentru a-si putea indeplini functia de ajutator al vederii, ocheiarul trebuie sa indeplineasca anumite conditii, el fiind potrivit pentru fiecare persoana in parte, tinand seama de considerente anatomice, fizice si estetice. Ocheiarul trebuie sa asigure confort maxim purtatorului, sa-l satisfaca din punct de vedere optic si sa-i dea o infatisare cat mai avantajoasa.

Montura ochelarului trebuie potrivita de optometrist, astfel incat lentilele sa aiba o anumita distanta si o anumita pozitie fata de ochi. Pentru a putea fi indeplinite toate aceste conditii, trebuie sa se cunoasca anumite caracteristici pentru fiecare purtator de ochelari.

Acestea sunt:

distanta interpupilara;

inaltimea pupilelor;

distanta bitemporala;

latimea nasului la punctul de spijin al ochelarului;

lungimea necesara pentru bratele monturii.

Trebuie sa se tina seama de toti factorii caracteristici enumerati mai sus. Astfel, diferenta de situare in inaltime a ochilor, respectiv a pupilelor, este mai putin frecventa decat variatia distantei interpupilare, insa ea este deosebit de imporanta la montarea ochelarilor bifocali. Pentru masurarea ei se stabilesc abaterile de la linia de unire intre colturile interioare ale ochilor, asa numitul kanthus (cant).

Distanta interpupilara serveste la centrarea lentilelor ochelarilor fata de ochi, ea se masoara de la radacina nasului spre stanga si dreapta, reprezentand de fapt distanta intre liniile de vizare ale ochilor care privesc in departare. Deoarece la 80 % din oameni, partea stanga si cea dreapta nu sunt simetrice, distanta intre pupile masurata la radacina nasului spre stanga si spre dreapta difera, diferenta ajungand pana la 5 mm (in general partea stanga este mai mica).

Pentru a se constata urmarile montarii gresite ale lentilelor de ochelari, este necesar sa se studieze importanta datelor caracteristice. Pentru ochiul ametrop, punctul remotum nu se afla la infinit ca pentru ochiul emetrop, ci la o distanta finita in fata sau in spatele retinei. Sarcina de a aduce punctul aflat la infinit in punctul remotum al ochiului, revine ochelarului pentru distanta al carui focar trebuie sa coincida cu punctul remotum R. Daca se noteaza cu e' distanta dintre varful posterior al ochelarului si varful corneei si cu a' distanta dintre punctul R si cornee, atunci pentru distanta frontifocala imagine a ochelarului se poate scrie relatia: S' = e + a. .

Refractia oculara raportata la cornee se noteaza cu A' si se poate determina cu relatia: A = 1 / a.

Puterea se noteaza cu D' si este data de relatia: D = A / (1 + eA).

Rezulta ca pentru corectarea viciului de refractie, puterea ochelarului se determina in functie de refractia oculara si de distanta e'.

In practica s-a stabilit ca distanta e' este de aproximativ 12 mm. Daca distanta e' difera de aceasta valoare, este necesar sa se specifice, deoarece folosirea lentilelor la o alta distanta decat la cea pentru care au fost stabilite, duce la distorsionarea imaginii retiniene, iar focarul ochelarului nu se mai suprapune cu punctul remotum al ochiului. Distanta stabilita e' se asigura alegandu-se montura ochelarului in functie de aceasta distanta e' si de caracteristicile anatomice ale purtatorului de ochelari. Deplasarea ochelarului fata de ochi nu implica numai schimbarea puterii sale corectoare ci si schimbarea marimii imaginii retiniene. Pentru aceasta este importanta determinarea distantei focale a intregului sistem ochi - ochelar. Daca se considera ocheiarul ca o lentila subtire, care are puterea DO, iar ochiul puterea D', puterea combinatiei ochi - ochelar De' va fi: De = D + DO - (D x DO).

Marimea imaginii retiniene a unui obiect y' considerat ca se afla la infinit va fi: y = f x u, unde f' este distanta focala si u' este unghiul vizual sub care apare obiectul.

Fara ochelar, ochiul ametrop percepe un obiect care ii apare sub unghiul u', chiar daca il va vedea neclar. Daca obiectul este privit prin ochelar care il reproduce in punctul remotum al ochiului, atunci marimea retiniana a imaginii va fi: y' ^m f x e x u'; u' = y' / a = (f x e x u) / a.

Grosismentul ochelarului este definit ca raportul marimii imaginii retiniene cu si fara ochelar si este egal cu raportul unghiurilor ,,u' ' si u' sub care ochiul vede obiectul: G = u' / u = (f x e) / a.

Grosismentul se poate exprima si in functie de refractia oculara A': G = 1 + (e x A).

Pentru hipermetropi A > 0, imaginea obtinuta este mai mare la folosirea ochelarului, in timp ce pentru miopi A < 0, imaginea este mai mica. Pentru lentilele de contact la care e' = 0, rezulta G = 1.

Actiunea lentilelor consta in aceea ca deviaza astfel razele luminoase, incat acestea se intersecteza la distanta specifica lentilei. Pentru razele de lumina care trec prin centrul lentilei nu apare nici o deviatie, astfel ca daca se priveste prin ochelari de-a lungul axei optice, raza principala care trece prin centrul pupilei nu este deviata. Daca se schimba privirea spre marginea ochelarului, atunci odata cu formarea imaginii, apare si o schimbare a directiei razei principale, numita efect prismatic al lentilei

ochelarului. Pentru hipermetrop, obiectele vor aparea sub un unghi mai mare decat unghiul vizual obtinut fara ochelari. Pentru miopi, efectul este invers. De aceea, la inceputul purtarii ochelarului apare o senzatie de perceptie modificata a spatiului. Hipermetropului i se pare ca obiectele sunt mai aproape, in timp ce pentru miop pare o adancire a spatiului.

Un ochelar pentru distanta este montat corespunzator atunca cand axele optice ale lentilelor sunt paralele intre ele si trec prin centrele de rotatie ale ochilor. Cu ajutorul aparatului numit centriscop se poate verifica daca axa optica a ochelarului trece prin centrul de rotatie al ochiului. Daca distanta dintre centrele optice ale lentilelor este diferita de distanta interpupilara, atunci la privirea la distanta are loc o deviere diferita a razelor de lumina principale, deviere care duce la perceprea imaginii duble.

Pentru a inlatura aceasta ochiul se uita stramb. Acest lucru este neplacut mai ales atunci cand trebuie sa priveasca in afara, adica atunci cand pentru lentilele convergente distanta intre centrele optice ale lentilelor este mai mica decat distanta interpupilara sau cand pentru lentilele divergente este mai mare. La fel de neplacut este si privirea stramba cu un ochi in inaltime atunci cand centrele optice ale lentilelor sunt dispuse diferit in inaltime. Trebuie respectate la montarea ochelarilor tolerantele din tabelul urmator:

Pe masura ce dioptria lentilei creste, marimea tolerantei admise descreste.