Antaje:
- fixarea conului de argint in lumenul canalului, la introducerea sa sub presiune, s-ar face datorita ductilitatii dentinei (fenomen asemanator obtu-ratiilor cu aur coeziv), care cedeaza in zonele de contact cu metalul, and duritatea mai mica (grade Knoop); cimentul de sigilare are rolul de a umple spatiile goale dintre con si peretii canalului;
- flexibilitate mult mai mare ca a conurilor de gutaperca;
- actiune oligodinamica (discuila in conditiile unei sigilari perfecte); Dezantaje:
- necomprimabile, deci neadapile la forma spatiala atat de riata a canalelor radiculare;
- inchidere deficitara a canalelor datorita neconcordantei dintre forma rotunda a conurilor si cea de obicei olara sau neregulata a canalelor (canalul meziovestibular al molarilor superiori sau canelele meziale ale molarilor inferirori);
- largirea minima a canalului necesara unei mai bune pasuiri a conului devine insa insuficienta pentru debridarea completa a tesutului pulpar sau detritusurilor mortificate si infectate din canale, surse de iritare in timp a parodontiului apical;
- tratamentul biomecanic incomplet nu asigura nici adaptarea conului la peretii canalului, adica sigilarea apicala urmarita;
- radioopacKatea intensa a conului, ativ cu alte materiale de obtu-ratie de canal, da o falsa impresie de obturatie etansa, intrucat pe radiografie nu se obser decat dimensiunea meziodistala a canalelor, si cea vestibuloorala, de obicei mai mare la cei mai multi dinti;

- dezobturarea foarte dificila;

- iritarea permanenta a parodontiului apical in caz de depasire a constrictiei apicale;
- formarea unor produsi de coroziune citotoxici, inchisi la culoare, prin contactul cu lichidele tisulare, din cauza:
1. sectionarii si slefuirii rfului conului, pentru adaptarea sa la forma si calibrul segmentului apical al canalului;

Produsi! de coroziune apar in: y

1. sigilarile apicale necorespunzatoare;

2. obturatiile coronare cu microinfiltratii marginale;
3. patrunderea conului in parodontiul apical, prin trecerea sa dincolo de constrictia apicala.
Tipuri de conuri:
a) conventionale - calibre diferite, oarecum asemanatoare formei si ca-librului instrumentarului endodonlic standardizat
Dezantaje:
- reducerea simtului tactil la propulsarea in canale din cauza manevrarii cu pensa port-con;
- axul de introducere in canal fiind diferit de axul de introducere al instrumentarului endodontic pentru largirea canalului este greu de reprodus, mai ales la molari;
- deformarea conului la incercarea de depasire a unui obstacol sau curburi mai accentuate prin fortare, singura manevra fezabila de dirijare pe canal cu port-con ui;
- forta aplicata cu pensa port-con nu se exercita in axul conului, ci paralel cu acesta; din acest motiv presiunea dezvoltata de rful conului este insuficienta pentru a dizloca pasta de ciment de sigilare si a asigura propulsia conului pana la constrictia apicala;
b) standardizate - confectionate dupa aceleasi criterii cu instrumentarul endodontic de tratament biomecanic (lungimea tijei, lungimea partii conicizate, gradientul de conicizare, culoarea manerului de plastic etc.)
Antaje:
- selectarea rapida a calibrului dorit dupa culoarea de cod a manerului de plastic;
- folosirea simtului tactil datorita manevrarii nemijlocite cu degetele;
- miscarile combinate de rotire in jurul axului, retragere si propulsie, care faciliteaza ocolirea eventualelor obstacole sau curburi ale canalului si atingerea reperului apical dorit;
- inserarea digitala, prin dirijarea fortei in axul conului, determina la rful acestuia o presiune suficient de mare pentru a asigura patrunderea sa pana la apex prin pasta de ciment de sigilare foarte consistenta, ideala din acest punct de vedere pentru umplerea cat mai etansa a tuturor spatiilor goale si neregularitatilor canalului radicular;
- sansa de inclare in dentina, prin aplicarea unei forte suficient de mari pentru a pune in loare ductilitatea acesteia:
- materialul ideal pentru obturatia de canal prin tehnica obturatiei segmentare.