Sigilarea canalelor radiculare cu paste care se intaresc in interiorul lor la ora actuala ramane inca tehnica de obturatie cea mai raspandita pe continentul european, desi este unanim acceptat ca folosirea exclusi a unei paste pentru obturarea canalelor nu poate satisface cerintele endodontiei modeme.
Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face prin mai multe procedee:
- cu acele Lentullo, utilizate prin rotirea lor in sensul acelor de ceasornic;
- cu ace Hawes-Neos, tot instrumente rotative confectionate dintr-o lama metalica de forma rectangulara;
- cu conuri de gutaperca sau pluggere, prin pistonare. Antaj: tehnica simpla si executie rapida. Dezantaje:
- lipsa unui control precis in timpul introducerii pastei in canal;
- depasirea frecventa a constrictiei apicale;

- neomogenitatea obturatiei;

- riatii volumetrice dupa priza;

- solubilizare apreciabila.

Adaugarea de dezinfectante in paste pentru inducerea unui efect antiseptic in final nu s-a dovedit benefica deoarece:
- efectul scontat se inactiveaza rapid prin dizolrea antisepticului in umorile tisulare;
- antisepticele irita parodontiul apical, uneori destul de puternic.
S-a incercat combaterea acestor deficiente prin modificarea tehnicii, constand in introducerea unui con de gutaperca in masa de pasta inca moale cu care s-a obturat canalul, aceasta tehnica fiind cunoscuta sub denumirea de obturatie mixta de canal. Din pacate, speranta unei etanseizari mai bune prin obturatia mixta de canal constituie doar o prejudecata care inca dirijeaza atitudinea terapeutica a multor medici, deoarece:
- creste riscul obturatiilor de canal cu depasire;

- nu reduce semnificativ microinfiltratiile marginale;

Timpi operatori:

- izolare;

- indepartarea obturatiei provizorii;

- controlul meselor;

- toaleta canalului;

- alegerea acului Lentullo dupa urmatoarele criterii:

a) volumul canalelor

- canalele inguste: ace Lentullo nr. 1-2;
- canale largi: ace Lentullo nr. 3-4 Consecintele unei alegeri nepotrivite:
- ace prea subtiri: risc crescut de obturatie cu depasire si prelungire* inutila a timpului de lucru;
- ace prea groase: risc de obturatie incompleta si de fracturare prin blo-carea in canal;
b) topografia dintilor
- frontalii superiori si primii premolari superiori (ace Lentullo pentru piese dreapta);
- ceilalti dinti (ace Lentullo pentru piesa in unghi)

c) integritatea fizica a acului Lentullo:

- integritatea spiralelor (eliminarea acelor despiralate);

- nedecalit;

- neindoit;

- neruginit;

- proba acului Lentullo exobucala si endodontica;
- verificarea sensului corect de rotatie (al acelor de ceasornic) care as gura atat propulsarea pastei in canal cat si evitarea fracturarii prin desp ralare in caz de blocare in canal;
- transferarea pe acul Lentullo a lungimii de lucru silite prin odon-tometrie endodontica;
- verificarea patrunderii acului neturat pe canal, manevra care poate genera trei situatii clinice:
1. patrundere pana la reperul silit de odontometrie;

2. depasirea reperului amintit;

3. blocarea in canal la distanta de acest reper.In situatiile 1 si 2 alegerea acului este corecta, in situatia 3 acul trebuie schimbat cu unul mai subtire;
- proba conului de gutaperca (in cazul adoptarii tehnicii de obturatie mixta de canal) dupa urmatoarele criterii:
- cat mai gros in raport cu volumul canalului;
- sa ajunga cat mai aproape de constrictia apteala fara a o depasi (daca este prea lung se reteaza rful);
- incarcarea acului cu pasta de obturat cu urmatoarele riante de incarcare:
a) incarcarea jumatatii dinspre rf (pentru prima depunere de pasta in canal), trecand acul perpendicular prin pasta stransa pe marginea placutei de sticla;
b) incarcarea in rotatie, la turatie mica, in sens invers acelor de ceasornic, prin introducerea in pasta doar a rfului acului. Cantitatea de pasta incarcata poate fi:
- foarte redusa la primele 1-2 introduceri pe canal, practic doar o coafare a acului, pentru evitarea includerii golurilor de aer in obturatie;
- se creste treptat, pe masura ce se obtureaza zonele mai ezate ale canalului;
- introducerea acului incarcat cu pasta de obturat, fara rotatie, pana la reperul apical; i
- retragerea acului Lentullo 1 mm daca se blocheaza in canal;
- actionarea motorului in sensul acelor de ceasornic la o turatie de 600-800 rotatii/minut, cu pastrarea pozitiei acului in canal timp de 5-l0 secunde;
- retragerea lenta a acului din canal prin miscari de rotatie de-a lungul peretilor,
- reincarcarea acului cu pasta pe toata lungimea partii sale active;
- reintroducerea acului incarcat in canal, dar numai pana in treimea api-cala a acestuia;
- manipularea acului in turatie pentru depunerea pastei in canal, de aceeasi maniera cu cea amintita mai sus;
- repetarea manevrelor descrise pana la obturarea completa a canalului, certificata prin refluarea excesului de pasta la nivelul orificiului de emergenta din camera pulpara.

Operatii aditionale in cazul obturatiei de canal:

- introducerea in canal a conului de gutaperca deja probat clinic (pentru evitarea depasirii constrictiei apicale), cu ajutorul pensei dentare;
- sectionarea extremitatii conului ramas liber in camera pulpara cu ajutorul unui excator bucal sau spatule incalzite si indepartarea ei;
Obsertie - obturarea portiunii apicale a canalelor la care acul Lentullo disponibil nu poate ajunge fara a se bloca la o distanta mai mica de 1-2 mm de constrictia apicala.
Tehnica:
- alegerea unui ac Kerr tip burghiu de calibru mai mic cu un numar decat al acului cel mai gros cu care s-a largit canalul pe toata lungimea sa de lucru;

- incarcarea cu pasta a rfului acului;

- introducerea sa pe canal pana la reperul apical silit prin odon-tometrie;
- rasucirea acului in sens invers acelor de ceasornic pentru a depune pasta in canal si a o propulsa in sens apical, urmata de retragerea sa din canal;
- repetarea manevrelor descrise pentru obturarea completa a portiunii apicale a canalului, incarcand pe rful acului cantitati crescande de pasta si alternand miscarile de rotatie in sens invers acelor de ceasornic, cu miscari de pistonare;
- introducerea acului Lentullo incarcat cu pasta pana la nivelul unde poate fi actionat fara risc de blocare pentru omogenizarea obturatiei portiunii apicale;
- completarea obturarii intregului traiect al canalului cu ajutorul acului Lentullo, dupa tehnica cunoscuta.

BlocalexulIn 1967 Bemard descrie metoda ocalexica bazata pe expansiunea oxidu lui de calciu. Conform acestei metode, hidroxidul de calciu care rezulta prii reactia dintre oxidul de calciu introdus pe canalul radicular si apa preexis tenta se combina imediat cu dioxidul de carbon produs prin descompunere; materialului organic. Din aceasta reactie rezulta carbonatul de calciu car| bloca canalul si apa, care se combina mai departe cu oxidul de cal ciu inca neintrat in reactie.
Principiul metodei consta in sterilizarea canalului prin hidroxid de calcii si obturarea sa simultana prin carbonatul de calciu.
Se stie ca reactia chimica dintre oxidul de calciu si apa in urma careii rezulta hidroxid de calciu are caracter exoterm. Adaosul de etilenglicol il proportie de 4:1 fata de apa reduce cantitatea de caldura de reactie.
Materialul de obturatie de canal Biocalex 4, in care pulberea este alca tuita exclusiv din oxid de calciu, produce o expansiune volumetrica de 250 280%.
La un alt preparat, Biocalex 6:9, pulberea consta dlntr-un amestec di oxizi de zinc (radioopac) si de calciu in proportie de 1:2, expansiunea lumetrica fiind de 600-900%.
Metoda este privita cu retinere deoarece Bemard sustine ca nu este nece sara evidarea canalului de continutul organic infectat si nici tratamentt mecanic unanim acceptat, pana la apex.
Totusi s-a constatat ca utilizarea Biocalexului ca pansament endodontt si nu ca material de obturatie de canal a dat rezultate excelente la dint care nu permit un tratament mecanic corect pana la apex.
Desi expansiunea volumetrica de 600-900% pretinsa de Bemard nu i putut fi dovedita, Biocalexul se pare ca isi exercita actiunea clinica benefic prin efectul bactericid si de stimulare a activitatii osteoblastelor la niveli focarelor osteitice periapicale pe care il dezvolta hidroxidul de calciu o patrunde in cele mai fine ramificatii ale canalelor radiculare.
Vindecarea este atestata de lipsa durerii la masticatie, inchiderea traiectului fistulos si disparitia radiotransparentei apicale. Indicatiile Blocalexului

1. Gangrena pulpara simpla

2. Parodontitele apicale cronice
3. Obstacole de material organic pe canale (faciliteaza utilizarea corecta ulterioara a microinstrumentarului de canal)
4. Curburi accentuate ale treimii apicale a radacinii care nu permit instrumentarea portiunii respective a canalului
5. Parodontite apicale cronice fistulizate Contraindicati/le Biocalexului
1. Persistenta pulpei vii in canal (induce inflamatie acuta)

2. Parodontite apicale acute

3. Aplicarea in jumatatea apicala a canalului, mai ales in canalele largi, pentru evitarea reactiilor inflamatorii (cu exceptia fistuleleor)

Tehnica de lucru:

- debridarea si largirea canalelor permeabile pana la apex doar in jumatatea coronara a radacinii;
- debridarea si largirea canalelor cu curburi apicale severe pe portiunea accesibila;
- temporizarea debridarii si largirii canalelor in parodontitele apicale acute pana la rezolrea puseului acut;
- largirea canalului pe cat posibil pana la acul Kerr nr. 80 pentru a se asigura depunerea unei cantitati suficiente de Biocalex;
- spalaturi endodontice abundente cu hipoclorit de sodiu 2-5%, urmate de apa distilata sau apa fiarta (nu se recomanda apa de robinet deoarece contine gaze care prin eliberare se opun expansiunii);
- uscarea incompleta a canalului pentru a permite oxidului de calciu sa reactioneze;
- obturarea portiunii recomandate a canalului cu pasta de Biocalex de consistenta cremoasa;
- inchiderea temporara a cavitatii cu ciment policarboxilic sau Cavit, dupa interpunerea unei folii de ceara roz;
- indepartarea Biocalexului dupa o saptamana, urmata de:
a) la canalele permeabile pana la apex: continuarea tratamentului mecanic pana la apex, pansament cu hidroxid de calciu si obturatia definiti de canal in urmatoarea sedinta;
b) la canalele partial accesibile: se repeta aplicarea Biocalexului, dupa care in final se obtureaza canalul prin condensarea gutapercii si AH26;

- radiografie de control la 6 luni;

- monitorizare anuala;
- in caz de recidi este posibila repetarea tratamentului cu Biocalex, dar o interventie chirurgicala endodontica ar fi mai eficienta.
Precautii:
- evitarea eugenatului de zinc deoarece prin chelare rezulta eugenatul de calciu care blocheaza expansiunea Biocalexului;
- evitarea contactelor premature printr-o obturatie coronara provizorie incorecta care poate declansa o parodontita apicala acuta severa;
- puseurile acute declansate se rezol prin indepartarea Biocalexului din canal si aplicarea unor paste cu antibiotice si corticosteroizi,