Partea generala a lucrarii nu poate fi incheiata fara o adaptare la specificul afectiunilor aparatului locomotor a principiilor, mijloacelor si metodelor de aplicare a exercitiilor fizice in general.

PRINCIPII
"Primum non nocere", principiul de baza al oricarui tratament medical, vechi cit stiinta medicala, este acela de a nu aplica un tratament decit cu siguranta de a imbunatati starea sanatatii pacientului si niciodata, sub nici o motivare, de a face rau. in domeniul aplicarii exercitiului fizic in scop terapeutic, responsabilitatea se imparte intre medicul chirurg ortoped si profesorul de gimnastica medicala. Pentru ca baza tratamentului o constituie exercitiul fizic condus si aplicat de kineto-terapeut, acestuia ii rene o parte importanta de responsabilitate. El este in permanenta legatura cu bolnavul, dozeaza intensitatea tratamentului, urmareste progresele, colaboreaza permanent cu medicul. in. sectiile de ortopedie, colaborarea dintre medicul chirurg si kinetoterapeut trebuie extinsa la maximum.
Profesorul trebuie sa aiba cunostinte cit mai temeinice de aplicare a exercitiului fizic ca tratament medical si ortopedic si trebuie sa dea dovada de tact pedagogic, de intelegere
si apropiere sufleteasca pentru a cistiga increderea bolnavului in mijloacele de tratament. impreuna cu medicul, decide intreruperea temporara sau incheierea tratamentului. Cele mai frecvente simptome care ne avertizeaza asupra consecintelor negative ale tratamentului sint : durerea, cresterea cantitatii de lichid intraarticular, cresterea temperaturii locale.
Durerea

manifestare aproape nelipsita cind este vorba de interventie chirurgicala

trebuie interpretata, in primul rind, in functie de localizarea ei, de cauza, de intensitate, de momentul aparitiei etc. in general, durerea determina con-traindicarea tratamentului prin exercitiul fizic. Aparitia durerii obliga la reducerea efortului pina la suprimarea lui. Tratamentul de recuperare inceput la momentul oportun si bine condus nu trebuie sa provoace durere, aceasta tradind de obicei depasirea pragului terapeutic util. De regula, aceasta durere poate disparea chiar de la o sedinta la alta. Mai periculoasa este durerea care persista sau creste de la o sedinta la alta, caz in care reducerea ritmului ori chiar intreruperea temporara a gimnasticii se impune. La disparitia durerii, lectiile se reiau de la un nivel redus, urmarindu-se cu cea mai mare atentie gradarea efortului.
Pragul durerii poate fi totusi depasit uneori

cu prudenta, bineinteles,

mai ales in redorile articulare dupa imobilizari prelungite, in care continuitatea osoasa este asigurata (dupa consolidarea fracturilor sau osteotomiilor). Cu asentimentul si participarea bolnavului, la care se adauga experienta kinetoterapeutului, aceasta fortare a articulatiei poate indeparta citeodata iminenta unei interventii secundare.
Principiul precocitatii tratamentului. Tratamentul de recuperare functionala trebuie inceput cit mai devreme cu putinta, intirzierea atrage dupa sine prelungirea duratei tratamentului, cu rezultate mai nesigure. Miscarile se incep imediat ce starea de sanatate permite (efectele anesteziei au trecut, iar evolutia locala a plagii este satisfacatoare). Dupa interventiile cu anestezii locale sau rahianestezii, aceasta este posibila chiar de a doua zi ; in cazurile operate cu anestezie generala, dupa citeva zile.
Exercitiile indicate in acea-ta perioada se adreseaza extremitatilor segmentului lezat daca nu sint imobilizate in aparat ghipsat, segmentului analog sanatos si intregului organism. Pentru segmentul lezat, exercitiile se vor limita la contractii statice si exercitii dinamice executate cu prudenta.
Tratamentul trebuie inceput cu precocitate si pentru a se preveni aparitia si fixarea diverselor compensari mai frecvente la mers si ca atitudine corporala. Suplinirea unor miscari cu ajutorul segmentelor invecinate, impusa de necesita tea menajarii segmentului in cauza, se datoreaza fie lipsei de forta si mobilitate, fie durerilor. Prin reluarea la vreme a deprinderilor corecte se pren asemenea compensari sau se inlatura, etindu-se transformarea lor in deprinderi defectuoase care se sterg cu mare dificultate, mentinindu-se mult timp dupa recistigarea integrala a miscarilor.
Principiul gradarii efortului. In gimnastica medicala recuperatoare, gradarea efortului este obligatorie si de importanta hotaritoare. Cu toate ca interventia chirurgicala afecteaza numai un segment al corpului, ea are drept consecinta scoaterea bolnavului din actitatea zilnica obisnuita. Urmarile interventiei si ale afectiunii care a necesitat interventia nu pot fi indepartate decit treptat. Pornind de la limita inferioara a posibilitatilor normale, uneori de la zero, solicitarea capacitatii functionale a segmentului afectat creste zi de zi, pentru a-l reintegra in final in complexul de miscari cotidiene normale. Depasirea nivelului functional de moment este cea mai mare greseala in kinetoterapie, ea putind sa intirzie ndecarea.
Efortul localizat la segmentul afectat trebuie sa urmeze o curba usor ascendenta, atit in cadrul unei sedinte, cit si cle-a lungul intregii perioade de tratament. Pentru a obtine insanatosirea in cel mai scurt timp, aceasta curba trebuie sa se situeze cit mai aproape de limita superioara a posibilitatilor functionale clin momentul respectiv. Trecerile de la usor la greu, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la compus reprezinta reguli riguroase. Se incepe cu exercitii elementare, dintre cele mai usoare, treeindu-se apoi la exercitii mai complexe si clin ce in ce mai grele, solicitarea segmentului respectiv amplifieindu-se progresiv. Daca este posibil, se urmareste chiar depasirea nivelului calitatilor fizice anterioare interventiei chirurgicale si deprinderea practicarii exercitiului fizic general si terapeutic.
Principiul continuarii tratamentului pina la recuperarea integrala. Tratamentul prin gimnastica medicala este, in mod obisnuit, de lunga durata. intr-o masura mai mare decit la oricare alt tratament medical, intreruperile au ca urmare nu numai prelungirea evolutiei proceselor de ndecare, ci si un important regres, care este proportional cu durata intreruperii. Tendinta de degradare a calitatilor fizice deja reduse este fireasca si se manifesta intr-un ritm rapid. Functionincl fara un nivel de sanatate satisfacator, un segment al corpului se poate degrada uneori ireversibil.
Tratamentul prin gimnastica trebuie continuat pina la refacerea totala a calitatilor fizice (in primul rind forta si mobilitatea). Gimnastica medicala nu se intrerupe pina la reluarea actitatii de munca si de ata normala.
Principiul indidualizarii tratamentului. Diversitatea localizarii, varietatea afectiunilor si a interventiilor chirurgicale si nenumaratele forme de reactii ale organismului la tratamentul prin gimnastica medicala obliga la o stricta indidualizare, in aceasta printa, gimnastica medicala se aseamana cu oricare alt tratament medical. Instituirea tratamentului trebuie sa tina seama de o serie intreaga de factori, fiecare de importanta majora, ce se pot imparti in urmatoarele categorii :
Factori legati de persoana bolnavului. inainte de orice, bolnavul trebuie cunoscut temeinic, iar tratamentul indidualizai pe baza datelor personale.
Tratamentul prin gimnastica medicala solicita organismul in totalitatea lui, chiar atunci cinci exercitiile fizice folosite sint analitice. Efectul unei contractii musculare se repercuteaza asupra tuturor marilor functiuni.
Suprimarea brutala a independentei de miscare, imposibilitatea indeplinirii obligatiilor zilnice au repercusiuni puternice asupra psihicului bolnavului. Imobilizarea uneori indelungata, incertitudinea fireasca referitoare la evolutia bolii fac necesara apropierea de bolnav, cistigarea increderii acestuia, ceea ce se realizeaza mai ales prin obtinerea unor rezultate, fie chiar relative, inca dupa primele sedinte de tratament.
Bolnai obisnuiti cu practica exercitiului fizic in mod organizat participa cu inabil mai mult succes la tratamentul prin gimnastica medicala, and un aparat locomotor mai bine dezvoltat si intelegerea mai cuprinzatoare a miscarii si a efectelor ei. Ei stiu sa-si concentreze mai bine fortele, au vointa mai educata si stiu sa se odihneasca intr-un timp mai scurt.
Posibilitatile intelectuale ale bolnavului joaca de asemenea un rol important in succesul recuperarii. Un nivel intelectual mai ridicat presupune o serie de cunostinte din domeniul anatomiei si fiziologiei sau posibilitatea insusirii acestora, ceea ce constituie o premisa favorabila in colaborarea cuplului bolnav-kinetoterapeut.
Sexul conditioneaza durata tratamentului prin deosebirile specifice referitoare la calitatile fizice. Mobilitatea se recapata mult mai usor la femei, iar forta la barbati.
Virsta reprezinta un alt factor legat de bolnav, cu influente apreciabile asupra duratei recuperarii. La copii si la tineri, rezultatele sint mai sigure si se obtin mai usor, spre deosebire de cei rstnici, la care ndecarea este mult mai anevoioasa.
Factori generati de natura interventiei chirurgicale. Evolutia tratamentului de recuperare este in strinsa relatie cu interventia chirurgicala. Gradul acesteia, tehnica aleasa, localizarea, imobilizarea pre- si postoperatorie determina durata si rezultatele recuperarii functionale.
Atunci cind interventia chirurgicala intereseaza numai sistemul osos, ndecarea este totala, fara urmari, iar recisti-garea calitatilor fizice pretinde o perioada de timp relativ scurta, dupa consolidarea leziunilor.
Localizarea interventiei chirurgicale la nivelul articulatiilor (parti moi, ligamente, capsula, sinoe) determina o recuperare mai anevoioasa si uneori chiar incompleta.
Interventiile chirurgicale localizate pe muschi, tendoane sint cele mai dificile de recuperat, impun o imobilizare si un tratament fizioterapie si de recuperare de lunga durata.In sfirsit, particularitatile localizarii anatomice a interventiei determina uneori net durata si succesul recuperarii. Astfel, cotul ramine articulatia cea mai dificila, traumatismele simple tratate ortopedic sau chirurgical pretinzind in mod obisnuit citeva luni de tratament, iar succesul aflindu-se deseori sub semnul incertitudinii. intre celelalte articulatii nu se poate sili o ordine a receptitatii la tratamentul recuperator. De obicei, articulatiile cu mobilitate mare beneficiaza de o recistigare rapida a acestei calitati. La articulatiile la care forta este calitatea primordiala (articulatiile membrelor inferioare), mobilitatea se recapata mai greu, aceasta fiind expresia cresterii elasticitatii nu numai a partilor moi proprii articulatiei (capsula articulara, ligamente), ci mai ales a ten-doanelor si muschilor periarticulari (de exemplu : refacerea flexiei dorsale a gleznei, careia i se opune lipsa de elasticitate a tricepsului sural in urma unei imobilizari indelungate in flexie tara).

Factori determinati de calitatea tratamentului. in sfirsit, calitatea tratamentului medical aplicat este un factor determinant al duratei recuperarii, in sensul scurtarii sau prelungirii timpului necesar.