in cadrul reabilitarii, ca proces medico-social complex, kmetoterapia reprezinta un mijloc terapeutic de baza. Terapia prin miscare intra in actiune concomitent cu celelalte mijloace, in cadrul ului terapeutic general unitar. Importanta ei rezulta din insasi prelungirea ei atita timp cit evolueaza si afectiunea. in leziunile minore,
kinetoterapia se aplica pina la vindecarea completa, dar in leziunile majore, soldate cu infirmitati definiti, este necesar sa se aplice pe toata durata vietii deficientului motor.
Kinetoterapia gaseste largi indicatii de aplicare in toate cele patru timente majore ale reabilitarii, ea fiind indispensabila si recuperarii medicale, si readaptarii psihice, si reeducarii profesionale, si readaptarii sociale.
Dupa momentul in care se aplica, in raport cu celelalte mijloace ale reabilitarii, kinetoterapia se poate imparti in :
1. Kinetoterapia deficientelor nechirurgicale, cum este, de exemplu, reeducarea timpurie a encefalopatiilor infantile, reeducarea fracturatilor imobilizati in aparate ghipsate, reeducarea deficientilor care necesita apareiere ortopedica etc.
2. Kinetoterapia preoperatorie, ca, de exemplu, cea dinaintea interntiilor din scolioze, cea de asuplizare a unor re-dori articulare care necesita rezolvare chirurgicala si in general cu scopul intretinerii sau dezvoltarii calitatilor fizice (tro-ficitate si tonicitate musculara) ale segmentului in cauza, degradarea consecutiva interntiei incepind astfel de la un nil mai ridicat.
3. Kinetoterapia postoperatorie, care se practica dupa interntiile chirurgicale asupra aparatului locomotor, succedate sau nu de apareiere ortopedica sau protezare.
