Procesul de imbatrinire a structurilor digestive incepe precoce, se dezvolta lent, dar genereaza sau favorizeaza o patologie minora, legata direct de aceasta imbatrinire.
Pe de alta parte, bolile digestive ale batrinului nu arata o incidenta crescuta, ativ cu a adultului si nu au in cele mai multe cazuri, caractere net particulare.
Mai particulare, prin prezenta aproape exclusiva la virstnici, prin simptomatologie clinica si modalitatile terapeutice sint afectiunile intestinului subtire si ale colonului de .natura ischemica, dar acestea sint mai degraba reflectarea digestiva a ateroselerozei sislemice, respectiv boli vasculare ale sferei digestive.

Glandele salivare sufera un proces de atrofie a Astructurii glandulare, concomitent cu o hiperplazie a tesutului gras; functia 'secretorie se reduce, hiposialie pina la asialie, si este favorizata depunerea de calciu. O modificare importanta cu repercusiuni patologice este pierderea capacitatii bactericide, cu alcalinizarea mediului buco-salivar si cu favorizarea unui microbism exagerat si a proliferarii micozelor buco-linguale.
Stomacul sufera un proces 'de atrofie a mucoasei, prezenta la 30 40% din indivizii peste 50 de ani, proces in cele mai multe cazuri asimp-lomatic; atrofia mucoasei gastrice se insoteste de o diminuare secretorie in asa fel, incit aclorhidria poate fi constatata la 20% din subiectii intre 50 si 60 de ani si la 35% la cei peste 60 de ani.
Mai bine cunoscuta in ultimele decenii este patologia vasculara a intestinului. La aceasta au contribuit progresele inregistrate in studiul aterosclerozei, perfectionarea tehnicilor arteriografice si chirurgia abdominala.
Din cadrul larg al patologiei digestive a batrinului am considerat ca din punct de vedere practic prezinta un interes mai mare un aspect al patologiei glandelor salivare asupra caruia am atras atentia inca din 1976, unele aspecte ale patologiei esofagiene, ischemiile digestive (infarctul in-testinal-mczenteric, colopatia ischemica), abdomenul acut, incontinenta de materii fecale, entitati fie specifice virstnicului, fie evoluind la acesta cu particularitati altele decit evolutia clinica la subiectii nevirstnici. Am considerat ca celelalte entitati digestive sint tratate corespunzator nevoilor geropracticianului in tratatele si monografiile de medicina interna, ca si in tratatele de geriatrie generala.

PAROTIDITA SUPURATA A BATRINULUI

Experienta unei activitati indelungate in servicii de ingrijire a varstnicilor ne-a pus adesea fata in fata cu o boala a glandelor parotide, foarte putin cunoscuta, nesemnalata in acest cadru. Datele acumulate de la prima semnalare, pe care am facut-o in 1976, ne indreptatesc astazi sa o consideram integrabila intr-un cadru geriatrie; altfel spus, se poate vorbi de forma "senila" (tardiva) a parotiditei supurate, ca o forma clinica distincta, fiindca un geriatru avizat o poate intilni cu o frecventa deloc neglijabila la o anumita categorie de subiecti virstnici.
In general, exista putine studii cu privire la .glandele parotide, poate si ca urmare a faptului ca in multe cazuri afectarea acestei glande are loc in cadrul altor boli generale, de sistem, care trec pe primul ; pe de alta parte, patologia parotidei se inscrie mai ales in preocuparile stomatologiei, si in cele ale otorinol'aringologiei, in subsidiar.In afara parotiditei urlicne, care afecteaza, cum se stie, copin si tinerii, celelalte imbolnaviri ale parotidei nu au specificitate de virsta, dar litiaza, tumorile si, in timpul din urma, hiposialia si xerostomia, acestea ca expresii nu numai ale abolii Gougerot-Sjogren, .ci mai ales ale chi-mioterapiei psihotrope sau radioterapiei cervico-faciale, terapii uzualo astazi, au adus in actualitate patologia acestei mici glande; concomitent, infectiile bacteriene au scazut ca frecventa, ca urmare a antibioterapiei si progreselor reanimarii.
Cadrul clinic al parotiditei supurate senile (tardive), il constituie virstnicul in stare grava, cu un istoric lung de boala casectizanta si in-jirmizanta, aflat in stadii evolutive terminale. Terenul pe care se instaleaza parotidita, asa cum a reiesit din studiile si observatiile noastre, il constituie afectiuni cardio-pulmonare cronice grave, suferinte cerebro-vasculare in stadii avansate de evolutie, osteoporoze cu fracturi si imobilizari consecutive, neoplazii, stari malnutritive, escare de decubit, hi perazotemii, casexii, totdeauna in asocieri polipatologice specifice batri-nului. De aceea, aceasta entitate s-ar inscrie mai bine in ceea ce denumim starile terminale. Febra poate fi intilnita, dar numai in unele cazuri, mai semnificativa fiind absenta ei, ca aspect discordant intr-un lou infectios grav, in care aproape constant gasim hiperleucocitoza si cresterea vitezei de sedimentare a eritrocitelor.
Incidenta afectiunii este mai mare cu cit virsta este mai inaintata; pare sa afecteze mai frecvent femeile, aspect care ar putea tine, mai ales, de predominanta neta a sexului feminin, pe masura ce virsta este mai inaintata.
Clinic, se constata tumefactii situate pre- si infraauricular, care determina ascensiunea lobului urechii, bilaterale, dar frecvent asimetrice, cu dimensiuni variabile, de la hipertroi'ii discrete, aproape neobservabile la un examen de rutina, pina la dimensiuni adesea gigante, pseudotu-morale, care deformeaza ura, dindu-i un aspect monstruos. Modificarile locale arata semne inflamatorii (eritem, cresterea temperaturii locale, tegument in tensiune), .semne care insa pot sa si lipseasca; constante sint insa consistenta ferma si durerea la palpare, ca si exacerbarea acesteia la tentativele de masticatie.
Un semn pretios pentru diagnostic il ofera examenul cavitatii bucale, care pune in evidenta orificiul canalului Stcnon, permanent deschis, turgescent, inconjurat de un lizereu hiperemic si lasind sa se prelinga o secretie purulenta.
Acest lou clinic este relevant pentru diagnosticul de parotidita supurata senila, cind este intilnit in urmatorul context: virstnic apartinind mai ales unor decenii inaintate (mai frecvent, peste 80 de ani), indeosebi de sex feminin, avind o stare grava, adesea terminala, data de evolutia indelungata a unor boli severe, easectizante, anergizante, neinfluentate sau slab influentate terapeutic.
Tabloul histopatologic, asa cum am avut ocazia sa-l descriem la cazurile necropsiato, pune in evidenta urmatoarele aspecte: atrofia partiala acinos-glandulara cu lipomatoza periferica accentuata; edem interstitial cu vase congestionate, infiltrat inflamator limfocitar sau histiomonocitar, situat difuz interstitial, dind aspectul de proces .supurativ parotidian ca-nalicular cu extindere in parcnchimul glandular. in unele cazuri, infiltratul inflamator interstitial este de tip limfogranulocitar, bogat, cu aspect flegmonos, situat in jurul canalului excretor, precum si interstitial in tesutul conjunctiv, canalul excretor din aceasta zona fiind obstruat de infiltratul limfogranulocitar. Acest aspect ilustreaza si mecanismul patogenic principal: flora endobucala exacerbata, in conditiile unei caderi masive a capacitatii de aparare, migreaza contra curentului pe canalul excretor, infectindu-l (sialodocita), apoi trece in acinii glandulari si in tesutul conjunctiv interlobular.
Din punct de vedere anatomopatologic, am putut intilni doua forme distincte: "parotidita supurata", cu abcese? interstitiale, cu pastrarea integritatii canalelor excretorii si "parotidita flegmonoasa fistulizata".In afara septicitatii bucale, exacerbata de scaderea generala a puterii de aparare a organismului (prabusirea imunologica), intervin si alti factori in constituirea si evolutia acestui proces infectios: deshidratare;* si asialia, cu suspendarea consecutiva a functiei de "spalare" pe care o are saliva, dotata cu proprietati antiseptice, alcalinizarea mediului buco-salivar; scaderea motricitatii canalelor excretoare, accentuata eventual si de medicatia neuroleptica sau parasimpaticolitica; polipneea; modificarea mucoaselor in hiperazotemie; absenta masticatiei.
Daca medicul avizat poate pune relativ usor diagnosticul in formele nete bine exprimate, formele fruste pot sa treaca neobservate, dominate, trecute in secundar de celelalte aspecte grave ale afectiunilor de baza. Pentru a diagnostica si aceste forme fruste trebuie sa interpre tam corect micile semne, cum sint: gura uscata, tulburarile de masticatie, de fonatie si deglutitie, tumefactiile fruste, chiar trecatoare, durerile moderate si intermitente ale lojei parotidiene, la virstnici, in contextul morbid prezentat anterior.
Diagnosticul diferential al formelor net constituite trebuie sa elimin^ numeroase afectiuni ale parotidei sau ale organelor invecinate. intr-o prima etapa este necesara silirea organului afectat si eliminarea "falselor hipertrofii parotidiene": adcnomegalii ce intereseaza ganglionii limfatici preauriculari, laterocervicali in hemopatiile liniei albe (leucemii!o limfatice cronice, frecvente la batrini), alte leucoze, boala Hodgkin, lim-fomul malign (limfosarcomul), hipertrofia muschilor maseteri, flegmoa-nele latero-faringiene, osteita mandibulara, arterita temporo-maxilara, mastoidita Bezoldt, adenita jugulara; unele boli mai rare precum boala Launoiensaude (deformatia conturului fetei prin infiltratia adipoasa globala a gitului).