Starile precanceroase sint anomalii tisulare care predispun pe termen mai mult sau mai putin lung la aparitia unui cancer. Ele sint numeroase si variate, asociind leziuni histologice secundare unor factori carcinogeni externi, unor anomalii genetice si cromozoinice transmise sau nu in maniera ereditara, care implica un risc crescut de cancer.

Leziunile tisulare cu leziuni histologice
Ele preceda cancerul noninvazi(sau in silii) si, in mod secundar, cancerul invaziv. Sint leziuni benigne, sedii ale unor cancere cu o frecventa mai mare decit tesutul normal corespunzator:
- distrofic: anomalie tisulara de origine meolica;
- displazie: anomalie de maturatie a unui tesut cu reinnoire rapida;
- metaplctzie: transformare morfologica si functionala a unui tesut intr-un alt tesut. Exemplu: metaplazia malpighiana a mucoasei bronhice;
- hiperplazie: crestere anormala a numarului de celule ale unui tesut, ale unui invelis mucos;
- tumoare benigna: cu o tendinta anormal de crescuta de a evolua spre un cancer.
Ele pot fi decelate clinic atunci cind sint superficiale sau accesibile unui examen endoscopic. in functie de organe, se disting:
Starile precanceroase ale pielii, cu riscuri fie de cancer bazo-, spinocelular sau de melanom malign: keratoza actinica, melanoza Dubreuilh a subiectului virstnic, nevi.
Starile precanceroase ale cailor aerodigestive superioare. Cele mai multe sint legate de intoxicatia alcoolo-agica (leucoplazie, erittw-plazie, metaplazie malpighiana), altele sint legate de anomalii anatomice (mega- si endobrahiesofag).
Starile precanceroase digestive: gastrita atrofica la nivelul stomacului, polipi, rectocolita hemoragica si boala Croim rectocolica.

Starile precanceroase ale uterului:
- col: displazii depistate prin frotiul cervical, uneori secundare unor condiloame datorate unei infectii cu papilomavirusuri;
- corp: hiperplazie mucoasa.
Starile precanceroase ale sinului: hiperplazie epiteliala a canalelor galactofore (papilomatoza) sau a lobulilor, leziuni constitutive ale mastopatiilor benigne proliferante.
Alte leziuni cu risc: papilomatoza a cii, cicatrici cutanate dupa arsuri, criptorhidie.

Anomalii genetice sau cromozomiceIn cadrul anomaliilor genetice sau cromozomice comportind un risc crescut de cancer se pot distinge:
lACancercle familiale rare in care transmiterea genetica predis-punind la cancer este dominanta:
- polipoza colica familiala: cancerizarea constanta inainte de 50 de ani impune o exereza preventiva a colonului,
-sindromul Gardner: polipoza gastrocolica asociata unor tumori benigne cutanate si osoase,
- sindroamele Lynch: cancer al colonului proxima! izolat sau asociat altor cancere,

- melanomul multiplu familial,

-sindromul tumorilor endocrine multiple, asociere de tumori endocrine benigne si maligne la un acelasi pacient: feocromocitom, carcinom medular al tiroidei, hiperplazie sau adenom al suprarenalelor, tumori ale paratiroidelor, ale hipofizei, ale pancreasului endocrin.
- neurofibromatoza de tip I sau maladia von Recklinghausen cu risc in 10 - 30% din cazurile de neurofibroame maligne, de sarcoame.
2A Cancere pediatrice ereditare:
- retinoblastomul: in 40% din cazuri, este vorba despre forme familiale legate de transmiterea germinala a unei schimbari a antion-cogenei supresoare a tumorilor, Rb 1. A doua mutatie este localizata la nivelul retinoblastelor. Exista un risc crescut de osteosarcom,
- nefroblastomul sau tumoarea Wilms: tumoarea renala este adesea asociata cu anomalii genito-urinare, o aniridie, un retard mental,
-sindromul de cancer familial: o predispozitie familiala la diverse cancere, precum sindromul Li si Fraumeni, care comporta, prin mutatia antioncogenei p 53, un risc crescut de cancer de sin, al sistemului nervos central, osteosarcom, leucemie,
- sindromul Cowden: hamartoame cutanate si cancer de sin,
- asocierea de cancer al colonului, al sinului, al ovarului, al endometrului, -cancer al sinului ereditar, implicat in mai putin de 10% din
adenocarcinoamele mamaie.
Pentru mai multe dintre aceste forme familiale cu predispozitie genetica, gena in cauza a fost izolata: Rb 1 (retinoblastom), NF I (neuro-fibromatoza), p 53 (sindrom Li si Fraumeni), WT I (nefroblastom), FAP (polipoza colica familiala). In cazul Rb I si p 53 este vorba despre pierderea unei gene supresoare de tumori, care controleaza negatiproliferarea celulara.
3A Riscurile cu predispozitie individuala
Cele mai multe sint asociate cu factori genetici transmisi in maniera recesiva, cu anomalii citogenetice sau constitutionale predispunind la cancere particulare:
- sindrom Bloom: leucemie, adenocarcinom digestiv,

- sindrom Fanconi: leucemie, cancere epidermoide,

- ataxia telangiectazie: leucemie, limfom,
- nevomatoza bazocelulara: carcinom bazocelular, rabdomiosarcom,
- sindrom Beckwith: nefroblastom, corticosuprarenalom,
- xeroderma pigmentosum (defect de reparatie a leziunilor induse de catre razele ultraviolete la nivelul ADN-ului celulelor cutanate): cancere cutanate,
-trisomie (mongolism): leucemie, meduloblastom,

- sindrom Klinefelter: cancer de sin, disembriom.

Cunoasterea acestor stari precanceroase este importanta pentru prevenire:

- Definirea si detectarea subiectilor cu risc de supravegheat. Depistarea genetica precoce. Eradicarea leziunilor precanceroase: colectomiein polipoza familiala, exereza leziunilor benigne cutanate, a mastozelor cu risc crescut
-Modificarea obiceiurilor de viata, oprirea alcoolismului, a a-gismului, in cauza in leziunile precanceroase ale cailor aerodigestive superioare, ale bronhiilor, ale cii.
- Modificarea alimentatiei.

- Diminuarea expunerii la soare.

Cancerul in silii (cancer non invaziv) se situeaza la frontiera starilor precanceroase. Transformarea maligna a celulelor din tesuturile in cauza este deja prezenta, dar este limitata la celulele intraepiteliale. Leziunea nedepasind inca limita mucoaselor (membrana bazala), nu este inca intr-un stadiu invazisi, teoretic, nu comporta un risc de extindere locoregionala sau metastatica.
Caracterul in situ al unor astfel de leziuni nu poate fi afirmat decit pe prelevari biopsice mari (conizarea colului uterin) si justifica exereze suficient de intinse pentru a confirma caracterul non invazial leziunilor, fiind in acelasi timp un gest terapeutic eradicator.