DEPISTAREA PRECOCE
Depistarea reprezinta cautarea si evidentierea unui cancer printr-un examen sistematic (test) inainte de aparitia semnelor clinice.
Aceasta depistare are drept scop tratarea cancerelor intr-un stadiu mai putin avansat, avind in dere o crestere a nilului de vindecare si o scadere a nilului de mortalitate.
- Depistarea individuala este solicitata de medicul generalist sau specialist sau, mai rar, solicitata de catre insusi subiectul in cauza, in functie de factorii de risc proprii.
- Depistarea in masa se adreseaza unei populatii definite de mai multe mii de indivizi (populatie trasa la sorti sau populatie expusa la factori de risc particulari). Testul de depistare vizeaza sa dicrimineze doua subgrupe: un grup cu test negativ si un grup mai restrins cu test pozitiv. Testul pozitiv nu semnifica certitudinea bolii, dar justifica examene complementare pentru a afirma sau a infirma existenta acesteia. Aceasta depistare necesita un program presilit, un buget si mijloace de realizare care sint de resortul sanatatii publice.
Testul sau examenul de depistare trebuie sa fie: sensibil (sa evite falsurile negati), specific (sa evite falsurile poziti), simplu (usor realizabil fara vatamare fizica sau psihologica). Cancerul depistat trebuie sa fie frecnt si sa poata beneficia de un tratament mai eficient sau mai putin agresiv intr-un stadiu putin avansat. Depistarea trebuie sa aiba un randament bun si un raport cost/eficacitate accepil. Beneficiul ei este evaluat in spor de morbiditate, de supravietuire si de scaderea ratei mortalitatii pentru cancerele depistate.
Depistarea leziunilor canceroase infraclinice poate permite in acelasi timp descoperirea unor leziuni precanceroase care pot face obiectul unui tratament prentiv.

Mijloacele de depistare
-Clinice: autoexaminarea sau examenul medical sint mai curind elemente ale diagnosticului precoce al cancerului, decit de depistare.
- Radiologice: mamografia este cel mai bun exemplu, fiind examenul cel mai performant in depistarea cancerului de sin.
- Endoscopice: eficiente, dar prost acceptate si cu un cost crescut.
- Anatomopalologice: pentru a depista cancerul de col uterin, frotiul cervicovaginal reprezinta testul cel mai chi si cel mai performant.
- Biologice: nu exista un marcher biologic care sa aiba o sensibilitate si o specificitate suficiente pentru a fi utilizat eficient intr-o depistare, cu exceptia poate a dozarii de PSA pentru cancerul de prostata.

Depistarea si localizarile tumorale

- Cancer de col uterin. Acest cancer reprezinta un model pentru depistare. El este frecnt, curabil daca este depistat intr-un stadiu precoce printr-un examen simplu, realizabil de catre orice medic, indolor, frotiul cervicovaginal. Eficienta sa in termeni de mortalitate este dodita in tarile unde este realizat in mod riguros: primul frotiu la virsta primelor raporturi sexuale, apoi un an mai tirziu, iar in caz de normalitate, o data la 3 ani pina la virsta de 65 de ani, in absenta unor factori de risc particulari. Examenul permite in plus si diagnosticarea leziunilor precanceroase.
Studiul citologic permite sa se identifice si sa se claseze displaziile in functie de 3 stadii: usoara, moderata sau sera, impunind un examen complementar prin biopsie.

- Cancer de sin. Autoexaminarea si examenul medical sint mai curind metode de diagnostic precoce decit de depistaj. Acesta din urma se bazeaza pe mamografie, care permite punerea in evidenta a imaginilor suspecte fara traducere clinica, justificind o biopsie pentru a se diagnostica leziuni precanceroase, un cancer in situ sau un cancer invaziv intr-un stadiu precoce. Se estimeaza la 30% reducerea mortalitatii prin realizarea regulata a unei mamografii la fiecare 2 sau 3 ani incepind de la virsta de 40 de ani, sau mai precoce in caz de antecedente familiale de cancer de sin.
Alte cancere frecnte au facut obiectul unor studii de depistare in masa:

-Cancerele bronhice. Depistarile prin clisee toracice sau studii ale citologiei pe expectoratie nu au adus vreo contributie in termeni de mortalitate si de supravietuire. Prenirea primara prin lupta impotriva agismului este prioritara.

- Cancerul colorectal. Dezvoltarea de polipi benigni precede in 90% din cazuri aparitia cancerelor. Supravietuirea este net influentata de catre un diagnostic si un tratament precoce. Colonoscopia este irealizabila pentru o depistare in masa. Ea este rezervata supragherii subiectilor cu risc crescut (antecedente personale si familiale de polipi adenomatosi si polipoza familiala). Testul Hemmocult (care detecteaza singele in materiile fecale) este un examen simplu de efectuat pentru pacient. In caz de pozitivitate, el trebuie completat printr-un examen endoscopic. In ciuda unei specificitati si a unei sensibilitati insuficiente, testul Hemmocult este cel care se preteaza cel mai bine pentru o depistare in masa a cancerelor si a leziunilor precanceroase colorectale.

- Daca dozarea aniigenuhii specific cil prostatei (PSA) este sensibila, lipsa de specificitate a acestuia, cu un nil crescut in 75% din ade-noamele prostatice, nu permite utilizarea dozarii lui ca mijloc de depistare in masa a cancerului prostatic. Depistarea se bazeaza pe practicarea unui tuseu rectal in cursul oricarui examen clinic la barbatii mai virstnici de 60 de ani.

-Examenul cutanat regulat si atent ar permite depistarea cancerelor cutanate, cancere spino- si bazocelulare ale zonelor descoperite si melanoame maligne, in cursul fazei lor de extindere superficiala.

Medicul generalist, ca si in cazul prentiei, are un rol la fel de important, daca nu chiar mai important decit programele oficiale in aceasta depistare.