A fi parinte intelept in relatia cu adolescentul a fost intotdeauna dificil. Daca copin sunt facuti dintr-un aluat bun sunt sortiti sa simta rivalitate si rebeliune chiar daca parintii sunt sau nu rezonabili. Lucrurile sunt complicate si mai mult in ultimii ani de faptul ca toti parintii au citit cate ceva despre psihologie, ajungand stanjeniti datorita posibilitatii teoretice de a face rau prin eforturi bine intentionate. Acest lucru este foarte prost, din nefericire, deoarece in majoritatea cazurilor este mai bine sa faci lucrul presupus gresit cu un aer de incredere, decat pe cel presupus corect cu un aer de ezitant sau de scuza. Exista si faptul ca multi copii din zilele noastre au pus stapanire pe parinti si au invatat cum sa-i manevreze.
Cu toate acestea, majoritatea adolescentilor nu sunt inamici ai parintilor, fiind rezonabili in cea mai mare parte a timpului. Este un lucru remarcabil, luand in consideratie furtuna de emotii pe care o simt in interiorul sufletului si noile ajustari pe care trebuie sa le faca intre noua fiinta care au devenit si noua viata pe care au fost desemnati sa o traiasca, precum si programele incarcate de studiu pe care multi dintre ei le au.

Primul si cel mai important lucru este faptul ca adolescentii au nevoie si doresc indrumarile parintilor, chiar si regulile lor, indiferent cat de mult s-ar certa datorita lor. Mandria nu-i lasa sa admita pe fata aceasta nevoie. Profesorii si psihologii au auzit adesea pe adolescenti afirmand: "As vrea ca parintii mei sa-mi sileasca reguli clare, asa cum fac parintii prietenului meu!" Ei sesizeaza ca a incerca sa faca sa inteleaga copin diferitele lucruri si sa evite situatiile stanjenitoare care pot aparea in viata, a dori sa-i fereasca de impresiile gresite, reputatia nefericita si necazurile la care pot ajunge datorita lipsei de experienta, sunt cu toate aspecte ale dragostei parintilor.
Aceasta nu inseamna ca parintii pot fi arbitrari sau prea ingaduitori. Adolescentii au prea multa demnitate si se indigneaza daca se intampla asa ceva, dorind sa discute orice problema ca de la adult la adult. Daca insa discutia ajunge la un impas, parintii totusi nu trebuie sa fie prea scrupulosi in aplicarea democratiei si sa considere ca copilul poate avea intotdeauna la fel de multa dreptate ca si ei; experienta parintilor este de presupus ca atarna greu in luarea deciziilor. in final, parintii trebuie sa-si exprime judecata cu incredere in sine si, daca e cazul, sa faca explicite cererile lor. Ei sunt datori copiilor cu o astfel de claritate si concizie.
Este posibil ca parintii sa intrebe cum sa procedeze daca copilul ii sfideaza pe fata sau nu-i asculta pe ascuns. Daca relatia copil-parinte este macar pe jumatato- solida, copilul nu va fi sfidator sau neascultator, in primii ani de adolescenta si, probabil, nici in urmatorii. Mai tarziu, parintii s-ar putea sa considere intelept in unele ocazii sa permita tanarului sa procedeze altfel decat considera ei de cuviinta. Aceasta nu inseamna ca parintii nu sunt siguri de dreptatea judecatii lor.
Atitudinea parintilor trebuie sa indice, fara a fi nevoie sa se exprime neaparat si in cuvinte, ca ei sunt constienti ca adolescentul va fi in afara razei lor de vedere in cea mai mare parte a timpului, cand se va purta adecvat datorita constiintei si respectului fata de parinti si nu pentru ca parintii i-ar dicta acest lucru.
Chiar daca tanarul sfideaza sau nu-si asculta parintii, nu inseamna ca sfaturile lor nu au fost de folos. In mod sigur este bine ca persoanele lipsite de experienta sa asculte mai multe puncte de vedere. Daca tinerii se decid sa nu asculte, sfatul parintilor, este posibil sa faca un lucru rezonabil si trainic, fiind poate in posesia unor cunostinte sau intuitii care le lipsesc parintilor. In mod cert, pe masura ce se maturizeaza, tinerii trebuie sa fie pregatiti sa respinga uneori sfaturile celor din jur si sa preia responsabilitatea pentru propria decizie. Daca tinerii resping sfaturile parintilor si ajung in incurcatura, aceasta experienta Ic va creste respectul fata de judecata parintilor lor, desi probabil nu vor admite acest lucru pe fata.

Sa presupunem ca parintii nu stiu ce sa creada sau sa spuna despre un anumit subiect. Ei se pot lamuri discutand nu numai cu copilul, ci si cu alti parinti aflati in aceeasi situatie. in unele orase s-au organizat conferinte publice intre parinti si adolescenti care au condus la acceptarea unui compromis in ce priveste modul de comportament, ce a dus la usurarea tuturor celor aflati in dilema.
Parintii nu trebuie sa se simta obligati sa adopte in avans, rara a judeca profund, normele adoptate de alti oameni. Pe termen lung, parintii pot face treaba buna numai daca sunt convinsi ca procedeaza cum trebuie. Si ceea ce trebuie este ceea ce ei simt ca este bine, dupa ce au ascultat toate argumentele pro si contra.
691. Sugestii specifice. Eu insumi am pareri foarte ferme privind principiile generale de comportament si control parintesc, dar as ezita sa le transform in norme arbitrare. Vremurile se schimba si obiceiurile difera in diferite locuri si in diferite cercuri. Copin in sine difera mult in ce priveste maturizarea si increderea care le poate fi acordata.
Dupa parerea mea, exista totusi unele reguli simple pe care le puteti urma daca considerati potrivit.
Adolescentii, ca si adultii, din respect pentru sine ca si fata de ceilalti, trebuie sa se spele regulat si frecvent pe tot coprul si sa poarte haine curate.
Trebuie sa va asteptati de la adolescenti ca, individual sau in grup, sa se poarte civilizat cu oamenii in general si in mod cert cordial cu parintii, prietenii familiei, profesorii si persoanele care ii servesc. Este natural ca tinerii sa aiba cel putin o atitudine usor ostila in interior fata de adultii cu care sunt in mod ineviil rivali, fie ca realizeaza acest lucru, fie ca nu. Nu le face nici un rau daca trebuie sa-si controleze aceasta ostilitate si sa fie politicosi in orice situatie. Aceasta politete are in mod sigur o mare importanta pentru adultii vizati.

Tinerii trebuie sa aiba obligatii serioase in ce priveste ajutarea familiei la munci de rutina ca si la unele munci care pot aparea uneori in plus. Este un beneficiu pentru ei, fiindca le da un sentiment de demnitate, participare, fericire si a fi de ajutor pentru parinti.
Aceste principii nu se pot impune cu forta. Vreau doar sa spun ca parintii sunt indreptatiti sa le exprime clar in discutiile cu copin lor. fi de ajutor pentru adc'iscenti sa le auda chiar daca uneori nu li se conformeaza.