Trebuie diferentiat de abaterile in conduita rezultate din distorsiuni ale triunghiului familial tata-mama-copil sau dintr-un retard psihic catastrofal. La adult, ca si la copil, tulburarile hiperkineticc au deficit de atentie ca uitarea, pierderea obiectelor si deficit de organizare. Totusi pentru ca solicitarea activitatii de ificare creste odata cu varsta, dificultatile legate de aceasta devin proeminente pe parcursul vietii subiectii nu pot sta locului. Ei se caracterizeaza prin agresivitate, impulsivitate, toleranta scazuta la frustrari, neatentie, activitati dezordonate, insomnie si deficit in organizare a timpului dupa un orar judicios. Inversul comportamentului hiperactieste comportamentul copilului lenes care trebuie stimulat pentru activitate chiar prin blande mijloace coercitive si recompense. Adultii apar mai putin hiperactivi decat copin care pot fi vazuti sarind, fugind si catarandu-se. Variantele adulte ale acestor simptome includ insilitatea la locul de munca, senzatia de disconfort perceputa in timpul sedintelor, nerabdarea de a sta la rand si petrecerea unui timp excesila volan. Pe langa aceste manifestari motorii unii pacienti adulti vorbesc prea mult, fac comentarii nelalocul lor si discuta interminabil la telefon. Ei nu sunt intotdeauna constienti de iritatia ce o produc celor din jur. Dar multi evolueaza in mod fericit, transformand defectele in calitati. Astfel, daca in copilarie nu aveau rabdare sa stea in banca ca adulti sunt foarte buni in meseria de vanzatori ambulanti. Un caz este cel al unui copil care la sapte ani avea interminabile accese de vorbire compulsiva care la maturitate a devenit un cunoscut comentator de radio. (Al. Trifan)
Anamneza orientata psihoanalitic la acesti copii cu tulburari de comportament scoate mai intotdeauna in evidenta carente afective de diverse feluri: familii dezorganizate cu lipsa unui sau a ambilor parinti, caz in care copilul a fost crescut de bunici sau unchi care nu au putut suplini afectivitatea parintilor. Unii dintre acesti suferinzi nu-si cunosc parintii sau au dubii asupra celor ce-i cresc considerand ca acestia sunt parinti administrativi, iar ei doresc sa-si cunoasca adevaratii parinti biologici pe care-i cauta cazand in boala. Adesea, boala lor psihica se confunda cu boli organice, fiind supusi la explorari si tratamente nepotrivite. Acesti tineri trebuie predati psihiatrilor si psihologilor ca sa fie tratati prin metode specifice. (Al. Trifan)

Preventieste usor de inteles ca rolul cel mai mare il are cresterea, scolarizarea, educarea si orientarea profesionala a tinerilor ce trebuie realizata de catre adevaratii parinti (cei biologici) cu afectivitate adevarata pe care copilul s-o priceapa in mod permanent astfel ca sa se simta ocrotit si in siguranta.

Lipsa de iubire reala sau perceptia eronata a unei lipse de iubire, de catre copii si tineri sta la baza celor mai multor tulburari psiho-comportamentale ale acestora, incepand cu cele mai simple: indisciplina si obraznicia pana cele mai severe precum cele mentionate mai sus. Intervine, desigur, si ereditatea. Reiese marea responsabilitate a parintilor si educatorilor fata de copin pe care-i cresc si-i educa, sub toate aspectele inclusipentru comportamentul normal al acestora.