in timpul trimestrului III de sarcina, datorita prezentei androgenilor si a substantei inhibitoare-miilleriene, probabil datorita tensiunii intraabdominale crescute, testiculele coboara din partea superioara a cavitatii abdominale, din pozitia lor retroperitoneala, in scrot, prin canalele inghinale. (ura 8-3).
Localizarea in scrot este esentiala deoarece permite o temperatura testiculara cu aproximativ 2A C sub temperatura corporala, necesara spermatogenezei normale. Imposibilitatea testiculelor de a cobori duce la infertilitate. Spermatogeneza depinde in atat de mare masura de temperatura incat, purtarea unei lenjerii mai stranse sau baile frecvente in apa fierbinte, scad fertilitatea. Testiculul unui adult normal are un volum aproximativ putin mai mare de 18 ml. Tubii seminiferici contin mai mult de 80% din masa testiculului adult (ura 8-4).
In acesti tubi are loc gametogeneza. Intre tubii seminiferici exista celule intersti-tiale sau celule Leydig in care are loc productia de androgeni testiculari. Lichidul spermatic si cel tubular sunt produsi in tubii seminiferi. Ei intra intr-o serie de tubi anastomozanti ce formeaza reteaua testicualara si trec apoi prin duetele eferente, care se unesc intr-un singur canal numit epididim. Epididimul, o structura extrem de incolacita pe suprafata testiculului, are aproximativ 5 m. El se imparte in cap, corp si coada. Epididimul se varsa in vasul deferent. Sperma care intra in capul epididimului este imatura si incapabila de motilitate directionala sau capacitatie. In perioada in care raman in epididim, spermatozoizii dobandesc insa, aceste calitati. Totusi, compozitia chimica a lichidului seminal inhiba motilitatea si capacitatia. Locurile de depozitare ale spermei sunt epididimul si ampula vasului deferent.
In timpul tranzitului spermei prin acesti tubi, acesteia i se adauga produsul de secretie al culelor seminale,
prostatei si glandelor lui Cowper (bulburetrale), glandele acesorii ale aparatului genital masculin. Continutul acestor
lichide este influentat .de disponibilitatea androgenilor testiculari.
a) Tubii seminiferi
Testiculul contine sute de tubi seminiferi, strans impachetati, care constau din celule peritubulare, o membrana bazala, epiteliul germinai, celule germinale si celule Sertoli (ura 8-5).
Celulele Sertoli captusesc membrana bazala a tubulilor seminiferici si maresc grosimea peretelui tubular. Ele incercuie si invelesc celulele germinale (Schema 8-4).
Testosteronul este necesar pentru mentinerea integritatii acestor jonctiuni stranse. Celulele Sertoli restrictioneaza transportul dintre sange si celulele germinale, controland in acest mod, disponibilitatea nutritiva. Jonctiunile stanse separa tubului seminifer in doua compartimente: un compartiment bazai, care se gaseste in contact apropiat cu lichidele extracelulare, si un compartiment periluminal, care este separat de lichidele extracelulare si contine cele mai avansate stadii de diferentiere a celulelor germinale care se pot diferentia. timentul periluminal se continua cu lumenul tubilor seminiferi. Celulele Sertoli sunt numite uneori celule doica, deoarece controleaza mediul germinativ inconjurator, in multe privinte, ele reprezinta corespondentul masculin al celulelor granuloase ovariene. Celulele Sertoli au multiple functii aditionale. Desi sunt lipsite de de majoritatea enzimelor necesare steroidogenezei, ele poseda aro-mataza P450, enzima necesara convertirii androgenilor derivati din celula Leydig in estrogeni. in plus, in cazul stimularii cu hormon foliculo-stimulant (FSH) si androgeni, ele produc proteina fixatoare de androgen. Aceasta proteina fixatoare este similara cu proteina plasmatica ce fixeaza hormonului sexual (SHBG), cu exceptia faptului ca este localizata intratesticular si serveste pentru mentinerea ridicata a nivelelor de androgen in
testicul si lichidele seminale. Aceasta proteina este numita si globulina fixatoare de testosteron-
estrogen (TeBG). Ea leaga testosteronul, estradiolul si DHT cu o mare afinitate. FSH stimuleaza productia celulelor Sertoli a proteinei activatoare de plasminogen, care activeaza plasmina, o proteina cu rol in spermiatie, adica in detasarea finala a spermei.
Celulele Sertoli produc si lichidul tubular seminifer. Acest fluid ofera un mediu de nutritiv adecvat spermei. El contine nutrienti si inhiba capacitatia si motilitatea, prelungind astfel viabilitatea spermatozoizilor. Ajuta, de asemenea, la progresia spermei din lumenul tubular in epididim. in plus, celulele Sertoli produc numeroase peptide care actioneaza endocrin, paracrin sau autocrin pentru a regla functia testiculara. Acesti compusi includ inhibinul, activinul, folistatinul, factorul de crestere insulin-like, factori de crestere transformatori, transferinul si numeroase alte citokine. Multi dintre acesti compusi sunt produsi si de celulele Leydig. Desi celulele Sertoli prezinta receptori pentru androgeni si FSH, ele sunt lipsite de receptori pentru LH (ura 8-7).
LH se fixeaza pe celula Leydig stimuland productia de testosteron. Acesta poate fi folosit ca substrat pentru estrogen in celula Leydig sau Sertoli. FSH actioneaza pe celula Sertoli stimuland formarea estrogenului din testosteron. FSH-ul impreuna cu testosteronul stimuleaza formarea proteinei fixatoare de androgeni (ABP) in celulele Sertoli. in acest fel, testosteronul este mentinut la nivele ridicate intratesticular, stimuland productia de spermatozoizi.
b) Celulele Leydig
Locul principal al sintezei androgenice testiculare il reprezinta celulele Leydig. Aceste celule interstitiale sunt intercalate printre tubii seminiferi si prezinta receptori pentru LH, nu insa si pentru FSH. LH-ul stimuleaza steroidogeneza prin procese mediate prin AM Pe. Steroidogeneza creste in celulele Leydig fetale intre saptamanile 8 si 18 de gestatiei. Pana in saptamana 18-a, celulele Leydig reprezinta aproximativ 50% din volumul testicular. Androgenii produsi in acest timp sunt esentiali pentru dezvoltarea tractuiui reproductiv masculin. La nou nascut, steroidogeneza testiculara creste din nou, atingand nivele relativ mari la 2 pana la 3 saptamani postpartum. Semnificatia acestei scurte cresteri postnatale a productiei de androgeni nu este cunoscuta pana in prezent. Steroidogeneza testiculara ramane apoi la nivele scazute pana la pubertate, cand o crestere a secretiei de LH activeaza testiculele si productia de androgen creste rapid, fulminant. Desi nu exista o
menopauza barbateasca propriu-zisa, productia de androgeni testiculari scade progresi o data cu senescenta.
