Sexul genetic al fatutului depinde de natura cromozomilor sexuali cu care au contribuit ovulul si spermatozoidul. in mod normal, exista 46 de cromozomi formati din 22 de perechi de cromozomi autozomi si o pereche de cromozomi sexuali.
Cromozomii sexuali sunt numiti cromozomi X si Y. XX constituie modelul femeiesc normal, iar XY reprezinta modelul masculin normal. Bratul scurt al cromozomului Y contine gena care regleaza diferentierea gonadei primitive intr-un testicul.Inaintea primelor 6 saptamani de gestatie, fatul contine gonade nesemnificative formate din creasta gonadala. in acest stadiu, gonadele au capacitatea de a deveni fie ore, fie testicule (ura 8-l).
Pana in saptamana a sasea de gestatiei, gonadele contin celule germinale ori celule stromale, care vor deveni celule Leydig sau celule tecale si celule de suport, care vor deveni fie celule Sertoli, fie celule granuloase. Gena numita SRY (regiunea Y sex-determinanta) este localizata pe bratul scurt al cromozomului Y. Aceasta gena codifica factorul putativ testicular-determinant, care regleaza dezvoltarea testiculului si care este distincta de gena care codifica antigenul H-Y, o proteina specific barbateasca, despre care se credea ca regleaza dezvoltarea testiculara. Lipsa antigenului H-Y produce probleme de spermatogeneza si fertilitate. Daca SRY este prezent, gonada nediferentiata devine
testicul si celulele germinale primordiale devin spermatogonii. Testiculul se dezvolta intre saptamana a 6 si a 8 de gestatiei.
Desi genele regleaza dezvoltarea orelor si testiculelor,
hormonii sunt cei care mediaza expresia genului fenotipic. Fatul se dezvolta initial cu genitale interne si externe multipotentiale.
Intern exista doua canale wolffiene, care pot deveni genitale interne barbatesti si doua canale mulleriene, care pot deveni genitale interne feminine. Dezvoltarea genitalelor feminine sau barbatesti depinde de prezenta sau absenta a doi
hormoni produsi de testicului fetal, testosteronul si substanta inhibitoare-mulleriana (MIS) (Schema 8-l).
Reglarea si dezvoltarea genitalelor interne
Canalele wolffiene devin epididim, canale deferente, culele seminale si canalele ejaculatorii, cand sunt stimulate cu testosteron. Canalele mulleriene devin trompe uterine, uter. col si treimea superioara a ginului, in absenta substantei miillerian-inhibitoare a celulelor Sertoli.
Testosteronul este produs de celulele Leydig ale testiculului, iar MIS este produs de catre celulele Sertoli ale tuburilor seminifere. Pana in a 8-a saptamana de gestatie, testiculul fetal produce activ testosteron. Pentru ca
hipofiza fetala nu secreta inca hormonul luteinizant (LH), productia de testosteron este reglata prin gonadotropina placentara corionica umana (hCG). Testosteronul actioneaza intr-un mod paracrin pentru a stimula unilateral cresterea si dezvoltarea canalelor wollfiene in epididim, selor deferente, culelor seminale si canalelor ejaculatorii. Celulele Sertoli din testiculul fetal produc peptid hormonul: substanta inhibitoare-mulleriana (MIS), care stimuleaza regresia canalelor mulleriene. in absenta MIS, canalele mulleriene devin genitale interne feminine: trompe uterine, uter, col si treimea superioara a ginului. In absenta testosteronului, canalele wolffiene regreseaza, efect strict localizat. Daca un testicul lipseste intr-o parte, canalul mullerian regeresa pe aceea parte. Daca sunt prezente nivele mari de testosteron intr-un fat femeiesc, datorate unor
tulburari suprarenaliene congenitale, sau unor dereglari endocrine materne, ambele tipuri de canale pot fi pastrate. Dihidrotestosteronul (DHT) nu este implicat in masculinizarea acestor organe interne deoarece enzima 5 a-reductaza nu este prezenta in aceste tesuturi in momentul diferentierii canalului wolffian.
Dezvoltarea organelor genitalelor externe este si ea reglata hormonal, iar diferentierea survine intre saptamanile 9 si 12 de gestatie (Schema 8-2).
Androgenii si, in mod deosebit DHT-ul, sunt raspunzatori de tansformarea organelor genitale fetale, multipotentiale, externe (tubercul genital, pliul genital, proieminenta genitala si sinusul urogenital) in prostata, penis, uretre si scrot (ura 8-2, Schema 8-3).
In prezenta DHT, intre saptamanile 9 si 12 ale gestatiei organelor genitalele externe masculine se dezvolta din tuberculul genital: pliul genital, proieminenta genitala si sinusul urogenital. In absenta DHT, se dezvolta organele genitale externe feminine.
Aceste tesuturi produc DHT-ul, care este cel mai puternic androgen.In absenta androgenilor, organele genitalele externe se dezvolta in labii, clitoris si cele doua treimi inferioare ale ginului. Daca 5 a-reductaza, enzima necesara pentru convertirea testosteronului in DHT, este scazuta, organele genitalele externe pot fi gresit interpretate ca feminine.
Pe parcursul gestatiei orul este pasiv, secretiile acestuia nefiind implicate in diferentierea fetala a sistemului reproductiv feminin. Organele genitale feminine interne si externe se dezvolta in absenta orelor sau a testicolului,
