Diabetul zaharat este o tulburare complexa caracterizata prin incapacitatea tesuturilor de a utiliza glucoza ca sursa de energie fie datorita unei productii insuficiente de insulina (hormonul secretat de pancreas, care intermediaza utilizarea glucozei), fie printr-o incapacitate de actiune a insulinei (asa-numita rezistenta la insulina). Rezultatul este cresterea nilului de glucoza din sange. Aceasta crestere se asociaza cu leziuni ale vaselor de sange - foarte mici, microscopice, sau mai mari - si cu leziuni ale unor tipuri de terminatii nervoase.
Exista doua categorii de diabet, tipul I si tipul II. Tipul II se asociaza in mod deosebit cu rezistenta la insulina mai ales a muschilor scheletici si a ficatului. De aceasta boala sufera barbatii si femeile in egala masura, persoanele predominant sedentare, cu obezitate moderata, cu nil crescut de insulina circulanta (intr-o prima faza). Diabetul de tip II se asociaza cu o productie crescuta de trigliceride si cu hipertensiune arteriala. Toate acestea duc la un risc deosebit de inalt de boala cardiovasculara aterosclerotica.
Muschii scheletici, cei solicitati in timpul activitatilor fizice, sunt cel mai mare tesut consumator de glucoza si grasimi, acestea reprezentand sursa lor principala de energie, inca de acum vreun secol s-a recomandat exercitiul fizic ca mijloc de a facilita scaderea nilului glicemiei la diabetici. Mai mult, antrenamentul fizic creste sensibilitatea la insulina a muschilor si capacitatea lor de a consuma glucoza.
Dupa o activitate fizica intensa, brusca, nilul glicemiei la un diabetic neantrenat scade pentru ca glucoza este consumata, dar nu este sintetizata alta suficient de repede; se poate produce hipoglicemie - cu toate semnele ei neplacute, care sperie. Situatia este mai frecnta la diabeticii tratati cu agenti sulfonilurcici. Prin antrenament, adica prin exercitiu fizic moderat repetat, echilibrul dintre glucoza consumata si cea nou sintetizata se reface treptat, cum de altfel se amelioreaza si sensibilitatea muschilor la insulina, si functia ficatului. Gradul si rapiditatea de ameliorare nu sunt previzibile, desi se vorbeste de un interval de aproximativ 30 de zile. Efectul este mai lent la pacientii cu boala mai che, obezi sau cu hipertensiune. Dicta este obligatorie. Rezultatele favorabile se mentin atata timp cat se face antrenament.
Principiile care trebuie urmate in cazul antrenamentului fizic al diabeticilor sunt urmatoarele:
a Pacientii trebuie evaluati medical pentru a-i selecta pe cei avand contraindicatie pentru exercitiul fizic. Cei cu diabet de tip II prezinta de obicei numerosi factori de risc pentru ateroscleroza, care trebuie cuantificati;
a Este recomandata testatea la efort inaintea inceperii programului de antrenament. Pacientii diabetici au frecnt boli de inima silentioase, nedureroase, chiar infarct de miocard indolor, iar efortul fizic facut la intamplare, nesupragheat, le poate complica boala. Totodata, la diabetici raspunsul inimii la efort poate fi anormal, mult diminuat ativ cu intensitatea efortului, asa ca simpla masurare a tensiunii arteriale sau a ritmului cardiac poate sa nu reflecte capacitatea reala de efort a individului respectiv;
a Antrenamentul trebuie sa fie suficient de intens pentru a realiza, concomitent cu ameliorarea meolismului glu-cidic, adaptarea la efort a aparatului cardiovascular;
a Un consum de 2 000 de kcal pe saptamana prin activitati moderat de intense poate fi suficient pentru cei cu o boala necomplicata;
a Durata antrenamentului poate fi crescuta treptat, pe masura ce se imbunatateste toleranta;
a Frecnta antrenamentului trebuie sa fie in general de cel putin 5 ori pe saptamana;
a Antrenamentul poate cuprinde: mers rapid, jogging, ci-cloergometru, simulator de vaslit sau scari, la care se pot adauga exercitii rezisti usoare;
a La cei cu complicatii vasculare sau neurologice periferice se recomanda evitarea joggingului sau alergarii rapide; antrenamentul de forta mai intens e contraindicat pentru pacientii cu retinopatie diabetica, din cauza riscului de hemoragie retiniana.
Studiile efectuate pe diabetici fara boala cardiaca manifesta, pentru diferite tipuri de antrenament aerob, au permis sintetizarea unor recomandari de prescriere, astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate in cel mai scurt timp. Iata aceste recomandari:
a Mers rapid: intensitate = 75-85% din frecnta cardiaca maxima, durata = 30-40 minute, 5-7 zile pe saptamana; dupa 30 de zile se obtine scaderea constanta a glicemiei si lipidelor si scade necesarul de antidiabetice orale;
a Cicloergometru (bicicleta statica): intensitate = 60-70% din consumul maxim de oxigen, durata = 20-40 de minute, 5-6 zile pe saptamana. Se obtin aceleasi rezultate, ca de altfel si pentru o intensitate mai mica a antrenamentului, de 50-60% din consumul maxim de oxigen;
a Antrenament pe covor rulant: intensitate = 50-70% din consumul maxim de oxigen, durata = 30-60 de minute, 2-4 ori pe saptamana;
a Jogging: intensitate= 75% din frecnta cardiaca maxima, durata = 30 de minute, de 4 ori pe saptamana;
a Combinatii de mers-alergat, mers si bicicleta, dans aerobic usor.
Pentru diabeticii care au si boala de inima (manifesta sau silentioasa), intensitatea antrenamentului tine cont de aceasta din urma si se face la 50-60% din consumul maxim de oxigen pe minut.
Trebuie avute in dere posibilitatea hipoglicemiei dupa antrenament, mai ales daca nu s-a recurs la micsorarea dozei de antidiabetice orale administrate, si riscul unor traumatisme la nilul picioarelor (chiar simple rosaturi sau bataturi), favorizate de circulatia locala proasta, proprie diabeticilor. Leziunile se pot suprainfecta in lipsa unei ingrijiri atente, ducand la complicatii reduile.
Pentru persoanele cu diabet de tip I, rezultatele exercitiului fizic sunt de asemeni favorabile, producandu-se scaderea necesarului de insulina, scaderea glicemici si cresterea sensibilitatii la insulina. in cazul lor trebuie evitat exercitiul fizic cu intensitate mare (peste 75% din consumul maxim de oxigen pe minut) si cu durata mare (peste 60 de minute). Nilul glicemiei trebuie determinat inainte de antrenament si la 30 de minute dupa antrenament, necesarul de insulina si aportul caloric fiind ajustate in consecinta. O noua determinare a glicemiei poate fi necesara si la 46 ore dupa antrenament. Necesarul matinal de insulina in ziua de antrenament va scadea cu aproximativ 20% sau mai mult. Insulina nu se injecteaza in portiunea de piele care acopera muschii implicati in antrenament, pentru a impiedica o absorbtie locala accelerata de amplificarea circulatiei din zona. Aportul caloric trebuie crescut cu 15 g de carbohidrati (o felie de paine) pentru fiecare 30 de minute de antrenament anticipat Reajustarea insulinei si aportului de carbohidrati va evita hipoglicemia.

Limitarea de activitate fizica se face in mare parte involuntar. Ea se datoreaza si altor factori: scaderea masei musculare in general si a fibrelor musculare acti in particular, dureri articulare, suferinte vasculare periferice, lipsa motivatiei, depresia, teama de cadere, probleme ortopedice si neurologice, deficiente nutritionale. La acestea se adauga si recomandarile nepotrivite ale anturajului de a limita activitatea fizica, uitandu-se relele pe care le aduce repausul prelungit. Ca rezultat, exista un procent foarte mare de sedentari printre persoanele trecute de 60 de ani, mai ales printre femei.
Doar o mica parte dintre varstnici isi limiteaza activitatea ca urmare a unor simptome cardiovasculare.
Recomandarile privind activitatea fizica a persoanelor in varsta, fara boala cardiovasculara manifesta, se refera la miscari care necesita o cheltuiala energetica mica si moderata:
a Activitati casnice si recreationale usoare: igiena casei (Stersul prafului), mersul lent, golf, bowling;
a Activitati care determina o rezistenta generala moderata a organismului la efort, minimum 15-30 minute zilnic: stersul geamurilor, maturatul podelei, mersul moderat ca viteza (4 km/h) pe teren plat, mersul pe bicicleta cu viteza mica (8-9 km/h), inot, dans lent;
a Activitati care determina o rezistenta buna la efort a organismului, minimum 1530 minute zilnic: mers cu viteza moderata (5-6 km/h), mers cu bicicleta (12-l5 km/h), patinaj, dans aerobic, inot.
Mentinerea unei bune capacitati de efort asigura o mai buna calitate a vietii, scade mortalitatea, scade costurile medicale, combate efectul factorilor de risc pentru bolile cardiovasculare.
Pentru pacientii varstnici cardiaci, antrenamentul fizic arc acelasi efect favorabil ca pentru cei mai tineri. Recomandarile sunt similare. Prescrierea o face doar un medic de specialitate, dupa evaluarea bolnavului. Intensitatea exercitiului se sileste prin testarea la efort. Programul trebuie sa respecte standardizarea pe etape, in functie de stadiul si gravitatea bolii, supragherea medicala fiind esentiala. El va cuprinde exercitii aerobice de intensitate crescanda, combinate cu activitati ce imita viata cotidiana a fiecarui individ.

Ca particularitate, exercitiile pentru mobilitate si flexibilitate pot aa o proportie mai mare in programul de antrenament, sunt necesare adaptari pentru entualele suferinte musculoscheletale sau neurologice, iar exercitiile rezisti pot fi incluse in program daca pacientul are un bun fitness cardiac prin antrenament aerob si suntem siguri ca a inteles tehnica unei respiratii corecte in astfel de exercitii.