Exercitiul fizic al persoanelor cu boala coronariana ischemica. La persoanele cardiace, raspunsul organismului la exercitiul aerob difera in functie de seritatea bolii. Capacitatea muschiului cardiac de a se contracta este diminuata, redistributia singelui este ineficienta, muschii nu au puterea de a extrage suficient oxigen din sange, rezerle de substante energetice nu sunt mobilizate suficient sau sunt reduse la aceste persoane. in consecinta, consumul maxim de oxigen este mai mic si, pentru a se putea efectua un efort mai intens, se apeleaza la surse de energie anaerobe. Antrenamentul aerob la aceste persoane, facut, desigur, la o intensitate mai mica, va diminua considerabil caracteristicile de mai sus, care sunt in parte efectul bolii de inima, dar se datoreaza si inactivitatii induse treptat de scaderea capacitatii de contractie a inimii, in cerc vicios. Solutia e tot adaptarea la efort si refacerea fitnessului cardiac si general, chiar daca la un nil mai redus decat la persoanele sanatoase.In alcatuirea unui program de antrenament pentru pacientii cu boala de inima se tine cont de cateva lucruri:
a Persoanele care pot beneficia de antrenament
cardiovascular sunt selectionate de catre medicul specialist in functie de tipul bolii, de seritatea ei si de afectiunile asociate. Exista cateva contraindicatii absolute si mai multe contraindicatii partiale, relati, pe care numai medicul le poate aprecia corect;
a Testarea la efort este esentiala atat pentru selectarea pacientilor, cat si pentru silirea intensitatii de antrenament. Pe parcursul antrenamentului sunt necesare alte asemenea teste pentru evaluarea rezultatelor si pentru silirea ritmului de progres al antrenamentului;
a Programele de antrenament pentru pacientii cardiovasculari - numite programe de recuperare cardiaca - sunt cuantificate si stratificate, fiind prevazute adaptari si reactii pentru orice particularitate de evolutie. Pacientii sunt impartiti in patru clase de risc, implicand intensitati diferite de efort permis; in functie de tipul de boala cardiaca si timpul scurs de la un eniment cardiac major (infarct miocardic sau interntie chirurgicala), pacientii pot fi inclusi intr-una din cele patru faze ale programului de recuperare;
a Cel putin la inceput, antrenamentul se face sub supraghere medicala, cu urmarirea pulsului, a tensiunii arteriale si chiar cu inregistrarea electrocardiogramei in cazul echipamentelor de antrenament mai speciale. Dupa un timp, pe masura ce starea pacientului devine mai sila si acesta e mai bine instruit, supragherea este mai putin stricta, fiind suficient un control periodic;
a Exercitiile utilizate vor fi predominant de tip aerobic; exercitiile rezisti (antrenamentul in circuit de forta) pot fi folosite dupa un timp, fiind chiar necesare pentru a creste forta si rezistenta musculara, dar pacientul trebuie bine instruit privind modul de executie (precautia se refera mai ales la exercitiile izometrice);
a Se tine cont de faptul ca exercitiile efectuate cu membrele superioare sunt mai solicitante pentru cord, crescand consumul de oxigen miocardic; exercitiile efectuate cu membrele inferioare sunt mai eficiente;
a Programul trebuie sa contina si sporturi sau activitati care sa imite viata uzuala a pacientilor, pentru a usura readaptarea acestora la cerintele cotidiene;
a Este esential ca pacientul sa-si doreasca sa participe la un astfel de program, fiind convins ca este eficient si inofensiv, adica sa fie cooperant, pentru a se obtine rezultatele dorite. Asocierea unei
diete corespunzatoare este importanta.
Alegerea activitatii tine cont de starea bolnavului, de nilul anterior de antrenament, de gradul de interes al pacientului, de nevoile sale, de facilitatile tehnice, microclimat, asezare geografica. Ca regula generala, se recomanda exercitii care pun in miscare grupele musculare mari ale corpului. Dintre exercitiile de crestere a rezistentei generale a organismului, sunt recomandate cele cu cheltuiala energetica usor de controlat si constanta (mers, jogging, ciclism).
Mersul - este sigur, eficient si are avantajul ca e acceptat de marea majoritate a pacientilor.
Exista un program clasic cu 12 trepte, in care cheltuiala energetica creste cam cu o treapta la 1-2 saptamani. Obiectivul este sa se ajunga la o cheltuiala de 250-300 kcal pe sedinta, deci de aproximativ 1 000 kcal pe saptamana, astfel incat sa fie posibila o crestere a capacitatii aerobice cu 15-30% in 3-6 luni. Amplificarea cheltuielii energetice se poate face crescand timpul, ritmul de mers sau adaugand greutati (purtarea unei greutati de 1,2-l,5 kg, cu miscarea bratelor din umar in timpul mersului, duce la o amplificare a cheltuielii energetice echivalenta cu 10-l2 batai in plus pe minut).
Joggingul nu este recomandat, in general, in primele 2-3 luni dupa un eniment cardiac major. Exista persoane care pot totusi ajunge la un nil care permite exercitii de mare intensitate cum este joggingul. Se prescrie un antrenament combinat (cu intervale de mers). Durata fiecarui exercitiu trebuie individualizata. Se recomanda atentie la riscul crescut de complicatii cardiovasculare si ortopedice (la incepatori, la supraponderali, la cei care vor face antrenament vreme indelungata, la varstnici, la femei in postmenopauza).
Bicicleta stationara este foarte buna pentru programele de antrenament desfasurate acasa. Permite un exercitiu ritmic, pe grupe musculare mari. Rezistenta tolerata initial trebuie testata. La nevoie, se incepe cu rezistenta 0 timp de 1 minut, apoi se pedaleaza 13 minute la valoarea recomandata a rezistentei. Durata sedintei creste treptat. Trebuie ajustata bine inaltimea scaunului. Este importanta si perioada de
relaxare (racire), constand in cateva minute de pedalare fara rezistenta sau cu rezistenta mica, pentru ca la oprirea brusca a pedalarii exista pericolul aparitiei hipotensiunii.Inotul este permis doar dupa 6 saptamani de recuperare efectiva si test de efort.
Exercitiul fizic al hipertensivilor. Ideal ar fi ca orice persoana peste 40 de ani care doreste sa inceapa un antrenament fizic sa faca mai intai un test de efort. Acest lucru nu este posibil din numeroase moti, cel dintai, aflat la originea celorlalte, fiind cel financiar. Pacientii hipertensivi cu valori medii ale tensiunii, controlate prin medicatie, si fara alti factori de risc pentru boala cardivasculara pot fi inclusi intr-un program de mers rapid fara testare de efort in prealabil.
Toti ceilalti cu
hipertensiune moderat sera - sau care asociaza la hipertensiune
diabet zaharat, boala ateroscleroti-ca, arteriopatie periferica, hipertrofie de ntricul stang etc. -vor fi testati din punctul de dere al capacitatii de efort si evaluati de medicul specialist in privinta bolii asociate.
Programul de antrenament se bazeaza mai ales pe exercitii dinamice care utilizeaza membrele inferioare sau combinatii pentru membrele inferioare si brate, selectionate in functie de capacitatea aerobica individuala. Se pot folosi urmatoarele tipuri de exercitii:
a mers rapid, jogging
a dans aerobic de mica intensitate
a bicicleta stationara sau cicloergometru cu tractiune combinata (brat-picior)
a urcare de scari sau simulator
a inot.
Intensitatea trebuie sa fie de 55-65% din consumul maxim de oxigen pe minut (determinat la proba de efort), ceea ce corespunde la 60-70% din ritmul cardiac maxim corespunzator varstei. In 46 saptamani intensitatea exercitiilor poate fi crescuta treptat la 70-75% din ritmul cardiac maxim. Programul de mers, chiar moderat de rapid, nu poate singur sa realizeze nilul de antrenament optim. Persoanele care primesc tratament constant cu belocante raspund mai lent si incomplet la antrenament.
Dupa 4-6 saptamani programul poate deni mixt, cuprinzand si exercitii usoare de ridicare repetata (de 10-l5 ori) a unor greutati mici spre moderate (tot medicul decide oportunitatea acestor exercitii).
Programul va respecta etapele clasice, avand perioade de incalzire si de racire, si va dura aproximativ 20-30 de minute. O data cu includerea exercitiilor rezisti, durata va
scadea. Frecnta sedintelor va fi de 3-4 pe saptamana. S-a demonstrat ca doua sau mai putine sedinte sunt ineficiente, deci inutile, iar peste cinci nu aduc un beneficiu suplimentar. Scaderea valorilor tensiunii arteriale de repaus se obtine in 4-6 saptamani: valoarea sistolica scade cu 10-l5 mm Hg, iar cea diastolica scade cu 5-20 mm Hg. in plus se obtine reducerea obezitatii, a lipidelor din sange, ameliorarea meolismului glucidic. Efectul este mai bun daca se tine
dieta corespunzatoare. Medicatia antihipertensiva poate interfera cu exercitiul fizic, dar nu intr-un mod spectaculos; medicul va aprecia raspunsul la efort si in functie de medicamentele administrate bolnavului. Oprirea antrenamentului duce la pierderea relativ rapida a starii de
fitness castigate, pana la un nil inferior celui de la care s-a pornit.
