Obezitatea este rezultatul unui import in exces fata de export, atat in ceea ce priste masa, cat si energia. Se produce un dezechilibru intre import si export.In mod normal, greutatea corpului este deosebit de sila. Nu se stie inca de ce un individ se opreste sa manance la sfarsitul unei mese. in general, alimentatia se autoregleaza in functie de consum. Organismul tinde in mod normal sa-si mentina o silitate medie in ciuda unor considerabile variatii ale schimbului de masa si de energie.
De ce mananca un individ atat cat mananca? Aceasta depinde de raportul dintre apetit si satietate. Unul declanseaza ingestia, cealalta o intrerupe.
Senzatia de foame este una primitiva si dispare imediat dupa ce s-a inceput alimentatia. Un sistem nervos central intact este absolut necesar pentru controlul ingestiei de alimente. Pe de alta parte, procesul de nutritie influenteaza sistemul nervos central si vicersa.

Stimularea poftei de mancare este data de stimuli externi si interni. Stimulii interni sunt transmisi prin intermediul sistemului nervos getativ. Ei sunt generati de stimulii din tractul gastro-inteslinal.
Este foarte importanta contributia bulbului si hipotala-musului in problemele de nutritie. Stimulii plecati din stomac produc atat apetitul, cat si satietatea. Stomacul gol produce senzatia de foame, iar cel plin - senzatia de satietate.
Un aport de 5% de alimente, in raport cu greutatea corporala, produce senzatia de satietate.
Se pare ca exista o relatie intre satietate si solicitarea fiziologica rezultata din actiunea dinamica specifica. Cand cantitatea de caldura depaseste valoarea de 20% pe ora, apare senzatia de satietate completa.
Un individ cu o productie totala de caldura redusa va fi satisfacut de o cantitate mai mica de alimente, careia ii corespund o activitate dinamica scazuta si un numar mai mic de calorii, spre deosebire de cazurile in care meolismul general este ridicat. Stimulii sunt generati de modificarile care survin in circulatia sangvina ca urmare a ingestiei de alimente.
Senzatia de satietate se insoteste de o senzatie de caldura si, la unele persoane, de aparitia transpiratiei. Intensitatea senzatiei de caldura poate fi componenta a senzatiei de satietate. Stimularea sistemului nervos este data de variatia concentratiei oxigenul si bioxidului de carbon la nilul lichidelor circulante.
Deplasarea marci circulante la nilul abdomenului in timpul alimentatiei si, prin aceasta, reducerea cantitatii de oxigen la nilul creierului este posibil sa produca incetarea alimentatiei.

Centrul nutritiei din hipotalamus este influentat de concentratia de glucoza a sangelui - aceasta contribuie la controlul apetitului si satietatii.In hipotalamus se gaseste centrul alimentatiei, alaturi de alte centre care regleaza homeostazia organismului. Centrul apetitului se afla in regiunea nucleului nlro-medial, iar un centru din regiunea laterala ar fi in legatura cu centrul satietatii.
Mayer crede ca in hipotalamus exista un centru glicostatic, sensibil la concentratiile glucozei din sange. Tot in hipotalamus exista un centru al foamei si altul de reglare al ingestiei de apa.