Cercetarile folosesc metoda gemenilor homozigoti sau heterozigoti adoptati si neadoptati. Aceasta metoda se aplica la fel de bine la adulti, cat si la adolescenti. Totusi, daca determinismul genetic ramane acelasi pe tot parcursul vietii, expresivitatea sensibilitatii depresive ar putea fi riabila in functie de rsta. Acest ultim parametru nu pare a fi luat in considerare in aceste studii.
Prin aceasta metoda, Mendlewicz (1976) scoate in evidenta rolul factorului genetic in transmiterea unor forme de tulburari bipolare si unipolare care sunt mai frecvente la sexul feminin. Riscul de a dezvolta o depresie ar fi de peste 55% pentru copin cu parinti bipolari si de 16% pentru cei cu parinti unipolari. Prin metoda adoptiei, acest autor constata o prelenta a tulburarilor de dispozitie de 31 % la parintii biologici ai subiectilor depresivi bipolari, prelenta care scade la 12% la parintii adoptivi ai subiectilor depresivi bipolari, in timp ce aceasta prelenta este de 10% la parintii biologici ai subiectilor normali si de 2% la parintii subiectilor adoptati normali. Bertelsen (1979), in urma unui studiu retrospectiv asupra mai multor lucrari, elueaza concordanta depresiei intre gemeni la 59% pentru monozigoti si 18% pentru bizigoti. Studiul sau asupra depresiei unipolare sau bipolare arata o concordanta de 67% la monozigoti si de 20% la bizigoti.
Pentru Wender si colaboratorii sai (1986) (citat de Chabrol, 1988), prelenta depresiei la parintii biologici ai subiectului unipolar este de opt ori mai ridicata decat cea obserta la parintii biologici sau adoptivi ai subiectilor normali din grupul de control.
Mai recent, Neuman si colaboratorii sai (1977) a familiile copiilor prepuberi deprimati cu cele ale adultilor deprimati si constata un procent mai mare de tulburari de dispozitie (54%) in primul grup decat in cel de-al doilea (23%). Ei trag astfel concluzia ca exista mai multi factori genetici la originea depresiei copilului prepuber decat la originea depresiilor ce debuteaza la rsta adulta.
Aceste studii ne conduc la concluzia ca exista un anumit factor genetic, dar ca acesta nu este singur suficient pentru a genera depresia (deoarece concordanta nu se regaseste la 41 % dintre gemenii monozigoti). Este vorba, probabil, despre transmiterea genetica a unei vulnerabilitati fata de depresie, revelata sau nu de unii factori de mediu. in plus, aceste studii nu iau in considerare perioada adolescentei propriu-zise si nu abordeaza problema manifestarii unei componente genetice in functie de rsta.