Adolescentul traverseaza in unele cazuri "crize", uneori depresive, cel mai adesea "anxios-depresive", mult mai importante decat cele de tristete si de proasta dispozitie. Acest "sindrom de amenintare depresi" (Braconnier, 1987) se manifesta prin urmatoarele simptome :
- aparitia unei anxietati, chiar a unei angoase cu tot cortegiul sau obisnuit de manifestari somatice, atunci cand aceasta este accentuata (palpitatii, umezirea mainilor, nod in gat etc). Aceasta anxietate este adesea prima manifestare ce preceda semiologia depresiei. Uneori, chiar aceasta anxietate este alimentata de teama de tristete. Adolescentului ii este frica de efectele proastei dispozitii, de tristete si de gandurile ce insotesc aceste afecte. Putin cate putin apar alte simptome:
- o tristete care intrerupe destul de des starea anxioasa. Crizele de s sunt in mod special frecvente, cotidiene sau apar de mai multe ori pe zi. in timpul acestor crize de s, adolescentul poate fi indat de teama de a "esua", de idei in legatura cu moartea, de ganduri de sinucidere;
- probleme in legatura cu somnul: dificultati de a adormi, treziri nocturne, cosmaruri;
- perturbatii alimentare: crize de bulimie mai ales, cu sau fara vomitare spontana ori provocata, mai rar pierderea poftei de mancare;
- un sentiment discret de delorizare, explicat sub forma unei temeri, mai ales in legatura cu scoala. in multe din cazurile prezentate, adolescentul, chiar daca era un elev bun, a avut impresia deodata, fara motiv, ca este incapabil, ca nu mai intelege nimic, ca nu se mai descurca. El se invinoteste pe sine pentru aceasta situatie. Atunci cand, din cauza unor usoare probleme de atentie, notele la scoala nu mai sunt atat de bune, poate aparea o reactie "catastrofica", notele mai proaste justificand si intarind sentimentul de delorizare;
- posibile idei in legatura cu moartea, chiar o tentati de sinucidere (in general, cu medicamente sau prin taierea venelor), de cele mai multe ori intr-un context reactiv si impulsiv.
Aceasta situatie de criza poate dura mai multe zile, o saptamana sau doua. Daca nu intervine nici un tratament, "criza anxios-depre-si" poate sa se transforme intr-o stare depresi autentica. Braconnier (1987, 1995) noteaza urmatoarea situatie : "criza de angoasa acuta" in debutul manifestarilor patologice; transformare progresi in "anxietate anticipati" ; evolutie spre "comportament depresiv".
Se stie ca la adult exista numeroase legaturi intre anxietate si depresie. Se pare ca la adolescent aparitia anxietatii/angoasei preceda semnele depresive propriu-zise.

DENISE - DE LA ANXIETATEA DE SEPARARE DE COPILARIE LA CRIZA ANXIOS-DEPRESIVA A ADOLESCENTEI

Denise, in rsta de 16 ani, sufera de doua luni de crize de angoasa, se simte incapabila, se teme ca nu reuseste sa se descurce, are crize de s, seara adoarme greu si dimineata are rau la stomac, cateodata chiar stari de voma. Temerile sale au legatura cu scoala si cu teama sa recenta de chestionarele de verificare a cunostintelor. Totusi, Denise este o ele buna, n-a repetat niciodata anul scolar si are note bune. Ea isi justifica temerile dand ca exemplu doua dintre cele mai bune prietene ale sale, eleve bune care, incepand cu noul an scolar au rezultate mai putin bune. Anticipand o situatie asemanatoare, Denise se teme ca avea si ea rezultate slabe.
Ea este o adolescenta discreta, de statura mai degraba mica, nu vorbeste spontan, ramanand tacuta, dar aceasta tacere nu inseamna retinere. Raspunde totusi la intrebari, cel mai adesea prin replici scurte si precise. in afara starii de angoasa, ea recunoaste ca este adesea trista, mai ales atunci cand se afla in camera sa, ca are dorinta de a ge. Doar aceasta simpla evocare are, de altfel, tendinta de a-i provoca aparitia unor lacrimi discrete in timpul sedintei. I se intampla sa se gandeasca deodata ca "viata nu serveste la nimic". incepe atunci sa evoce moartea, respingand in acelasi timp aceste ganduri. Spune imediat ca este o proasta si se teme ca nu este capabila sa reuseasca in viata. De altfel, spune ea, refuza sa se imagineze and un rol social oarecare, de teama ca fi dezamagita: n-are nici o idee si nici o dorinta exprimata in legatura cu o meserie pe care i-ar placea s-o practice. Nu are nici un prieten si spune ca nu este interesata de aceasta problema. Totusi, adauga ea, spontan de aceasta data, temerile sale in legatura cu scoala sunt legate in primul rand de franceza, obiect predat de un profesor tanar care, dupa parerea sa, nu este un bun pedagog. Nu se poate sa nu obserm in aceste comentarii manifestarea unei "indoieli" la Denise in legatura cu acest "tanar profesor" si o dorinta de a-l tine la distanta si de a-l deloriza, apeland chiar, in acelasi timp, la o imagine oedipiana mai linistitoare: un barbat cu experienta, bun pedagog.
Desi aceste ganduri triste, precum si crizele sale anxios-depresive sunt frecvente si pot dura doua-trei zile, ele ii permit totusi sa ramana angajata in unele activitati: Denise face cu placere sport cu parintii si intr-un club cu prietenii. Denise are o sora mai mare, ele mai degraba stralucita, care inta in prezent intr-o clasa pregatitoare pentru admiterea la universitate. Familia este foarte unita, fac sport impreuna si plimbari pe jos in fiecare weekend. Mama este casnica, tatal este functionar superior. Bunicii erau agricultori si locuiau in acelasi sat. in mod evident, familia este foarte unita.
Copilaria fara probleme a fost perturbata de un singur "eveniment": Denise si parintii sai isi amintesc de problemele pe care aceasta Ie-a avut atunci cand a mers intr-o ara de canta la rsta de 8 ani. Ea isi aduce aminte ca a fost foarte speriata, ca a s foarte mult atunci, ca a stat adesea treaza noaptea. Dupa spusele parintilor, a fost prima si singura separare dintre ei. Totusi, Denise, tot in mod spontan, mai adauga o amintire personala. Cand era mai mica, in timp ce parintii sai erau plecati in canta, ea a ramas cu bunicii; isi aduce aminte ca nu putea sa adoarma, ca simtea un nod in gat. ii era teama sa nu se sufoce in timpul somnului. Se scula de mai multe ori in timpul noptii si ii cauta pe bunici pentru a putea sa readoarma, dar fara sa le vorbeasca de teama sa de moarte. in urma evocarii acestor amintiri, parintii isi vor reaminti de surpriza pe care au avut-o cand, la intoarcerea din canta, li s-a spus ca Denise a dormit prost.
Aceste rememorari din timpul sedintelor de investigatie par sa o fi ajutat pe Denise sa dea un sens atat anxietatilor si gandurilor sale despre moarte, cat si unui "traliu psihic de separare" cu care, adolescenta fiind, trebui sa se confrunte. Temerile sale depresive ca este incapabila sunt consecintele unei refulari secundare refularii oricaror reverii privind viitorul sau - reverii pe care ea nu si le permite probabil din cauza anxietatii de separare cu care acestea sunt relationate.

Ramane de demonstrat legatura care exista intre aceste stari subde-presive si episodul depresiv tipic sau tulburarea depresi. Totusi, unele studii epidemiologice ( sectiunea urmatoare) par sa aduca argumente in acest sens. Episodul depresiv scurt ridica intrebari privind limitele dintre normalitate si patologic, mai ales la adolescenta, cand riatiile si fluctuatiile tranzitorii ale dispozitiei nu pot fi reduse la un model de intelegere deficitara in care tulburarea de dispozitie echileaza cu o tulburare neurosinaptica.