Frecventa oscileaza intre 2 si 8% din populatia generala pentru episodul depresiv major - dupa criteriile DSM-IV. Aceasta prevalenta creste in adolescenta odata cu varsta. Ea creste, de asemenea, dupa varsta de 30 de ani, adica dupa ce depresia copilului si a adolescentului este in mod oficial recunoscuta (cel de-al IV-lea Congres al Uniunii Europene a pedopsihiatrilor de la Stockholm din 1971). Pe toata durata adolescentei, prevalenta este de 15%-20%, ceea ce este identic cu procentul valabil pentru adulti (valabil pentru intreaga viata). Aceste rezultate duc la concluzia ca patologia depresiva debuteaza cel mai adesea in adolescenta.
Alaturi de aceasta depresie "grava", exista o ambianta depresiva a carei frecventa este de 28%-44% din populatia generala, dupa cercetarile autorilor, realizand un veriil gradient depresiv ce pleaca de la "normalitate" pana la starea de depresie grava. Aceasta situatie ridica problema limitelor oricarei clasificari nosografice si a locului pe care il ocupa formele de granita. Punctul de vedere categorial retinut in mod obisnuit, care tinde sa conceapa depresia sub forma unor identitati patologice distincte unele de altele si diferite de normalitate, se opune punctului de vedere dimensional, in care depresia este perceputa ca un continuum mergand de la "mai normal" pana la "mai patologic". Trebuie oare sa ignoram "problemele depresive" care nu satisfac criteriile DSM-IV pentru episodul depresiv major, dar care au, asa cum apare in studiul nostru, un scor superior pragului depresiei dupa CES-D? Aceasta populatie "intermediara" prezinta, din multe puncte de vedere, caracteristici care o apropie de cea a adolescentilor grav deprimati.
Credem ca acest punct de vedere este impartasit de unii autori anglo-saxoni (Akyskal si colab., 1990) care propun luarea in considerare a unui "subsindrom simptomatic de anxietate si de depresie" (SSAD). Acest sindrom SSAD se intalneste la 21%-23% din populatia generala, cu o predominanta feminina (2 la 1), si se caracterizeaza in particular printr-o cerere de ingrijire psihiatrica mai crescuta, o frecventa mai mare a spitalizarilor sau a consultatiilor in regim de urgenta, prin idei legate de moarte (multiplicate de trei ori) si tentative de suicid. Analogiile dintre acest SSAD si propriile noastre entitati - "proasta dispozitie, criza anxios-depresiva si depre-sivitate" - par importante.

Durata
Episodul depresiv major dureaza de la sapte la noua luni in medie, cu 90% remisii dupa o perioada de un an si jumatate pana la doi ani de la debut, dar cu un procent de recidiva ridicat - 40% dupa doi ani si 70% dupa cinci ani (Birmaher si colab., 1996). Durata sindroamelor subdepresive este mai greu de evaluat. in ceea ce priveste distimia, durata medie este de patru ani ( si modulul 5).

Varsta si sex

Dupa unii autori, episodul depresiv major ar aparea la generatiile recente la o varsta mai precoce decat la generatiile precedente. Acest fapt ar putea explica cresterea frecventei la adolescenta, constatata de majoritatea anchetelor. Astfel, Burke si colaboratorii sai (1991) analizeaza retrospectiv varsta aparitiei unui episod depresiv major si a altor tulburari psihiatrice la patru grupe de pacienti de varste diferite (nascuti inainte de 1917, intre 1917 si 1936, intre 1937 si 1952, intre 1953 si 1966). Ei arata ca, in grupul celor mai tineri pacienti, episodul depresiv major a aparut mai devreme decat la celelalte grupuri, cu doua varfuri ale aparitiei, intre 15 si 19 ani si intre 25 si 29 de ani, rezultat semnificativ din punct de vedere statistic. Aceasta precocitate mai mare este insotita, de asemenea, de o precocitate mai mare in ceea ce priveste aparitia comportamentelor toxicomaniace si/sau a abuzului de alcool. Aceasta constatare, care pune problema asocierii dintre depresie si aceste patologii, este in acord cu cea a lui Deykin ( modulul 1).
Datele privind sexul sunt si mai divergente, dar exista in mod global o predominanta feminina a episodului depresiv major, care trebuie nuantata in functie de varsta. Mai precis, se pare ca formele grave de depresie se intalnesc mai ales la adolescentii baieti cu varstele cele mai mici si la adolescentele cu varstele cele mai mari. Acest rezultat ar putea fi intarit printr-o mai buna identificare a depresiei realizata de mama la baiatul mic, datorita exteriorizarii mai evidente si mai usor de reperat a tulburarilor de comportament ale acestuia decat ale fetelor (Garrisson, 1992). Ca urmare, o mai mare intrqspectie si o capacitate de a pune in relatie starea sa afectiva interioara si evenimentele exterioare ar explica cresterea frecventei depresiei resimtite in populatia feminina.
Factori asociati
Toate anchetele arata frecventa tulburarilor asociate, in special:
- angoasa de separare;
- comportamentele antisociale (cearta, furt, vagabondaj, mai ales
la baieti);
- consumul de substante (tutun, alcool, drog, somnifere si medicamente autoprescrise);
- anxietatea generalizata si fobiile (mai ales la fete);

- dificultatile scolare, aproape constante.

Vom aborda acesti factori mai in detaliu in modulul privind comorbiditatea.
Factorii de mediu si cei familiali sunt, de asemenea, importanti si frecventi. Vom revedea acesti factori in modulul privind contextul familial.
Astfel, alaturi de un grup bine identificat de adolescenti cu stare depresiva grava (5% din populatia generala, in medie), se identifica un grup mai mare de adolescenti ale caror manifestari clinice nu corespund categoriilor majore ale depresiei. Trebuie oare sa-i consideram pe acestia ca fiind nondeprimati, ca martori ai fluctuatiilor timice observate in mod obisnuit in timpul procesului psihic de maturizare din adolescenta, ca niste raspunsuri la unele situatii exterioare particulare sau chiar ca niste adolescenti "cu risc" din cauza suferintei lor ?
Trebuie sa respectam aceste fluctuatii ale dispozitiei si sa ne abtinem de la orice tratament, lasand, asa cum propun numerosi specialisti, "ca timpul sa vindece totul" ? Sau, din contra, trebuie sa propunem masuri terapeutice si, in acest caz, care ar fi acelea? Toate acestea sunt probleme pe care le m aborda in modulele urmatoare.