Tehnicile de cardiologie nucleara au fost folosite pe scara din ce in ce mai larga pentru a evalua functia cardiaca, perfuzia miocardica si viabilitatea celulara la pacientii cu infarct acut de miocard. Agentul radionuclid cel mai folosit a denit thaliu Dupa injectarea intranoasa, captarea in miocard a thaliului este direct proportionala cu fluxul sanguin regional si cu extractia acestuia de catre miocard. Cu toate acestea, tehnica nu a fost aplicata pe scara larga la pacientii cu infarct acut de miocard. Testarea cu thaliu este folosita mai frecnt pentru evaluarea prognosticului pacientilor in cadrul testarilor la efort inainte de externarea din spital.
Cea mai promitatoare alternativa a scintigrafiei cu thaliu o constituie folosirea imagisticii cu izonitril de Technetiu.
Aceasta se realizeaza cel mai frecnt cu testul cu Te m. Trasatura caracteristica a testului cu Te m este aceea ca agentul nu se redistribuie ca thaliul. in consecinta, prima doza se poate administra imediat inainte de terapia trombolitica si vizualizarea poate fi amanata cateva ore pana la finalizarea terapiei trombolitice. Chiar si imaginile obtinute la 6 ore de la injectare arata distributia perfuziei existenta in momentul administrarii trasorului. Scopul principal al testului cu Te m este acela de a obtine o evaluare pretratament a miocardului cu risc. Pentru a evalua efectul terapiei trombolitice se administreaza o a doua injectare dupa tromboliza, pentru a delimita extensia ameliorarii fluxului si zona de miocard recuperat. O scadere relativa mai mare de 30% a marimii defectului de perfuzie la testul cu Te m se asociaza cu un procent mare de repermeabilizare a arterei ocluzionate. in consecinta, acest test asigura o evaluare neinvaziva a eficacitatii terapiei trombolitice.
Exista o valoare potentiala a utilizarii secntiale a testului cu Te m la pacientii supusi terapiei trombolitice pentru infarct acut de miocard. Daca la testul Te m pretromboliza efectul este mic, angiografia coronariana de urgenta nu este necesara. Daca aria de miocard cu risc la testul Te m pretromboliza este foarte mare si se reduce semnificativ dupa tromboliza, se poate estima cu certitudine ca terapia trombolitica a fost eficienta in resilirea fluxului sanguin. in acest caz angiografia de urgenta nu este necesara. Cand defectul initial este mare si ramane mare dupa terapia trombolitica, este posibil ca vasul ce perfuzeaza zona infarctizata sa fie in continuare ocluzionat. Un astfel de pacient are un risc mare de necroza miocardica si, in anumite cazuri, trebuie luata in considerare coronarografia. Un inconnient major al testului Te m este costul acestuia.
Scintigrafia miocardica cu captare in zona infarctizata (technetium pirofosfat) a fost utilizata mai rar in ultima decada. Aceasta scintigrafie are o astfel de captare, incat zona infarctizata apare ca o "pata fierbinte". Astfel de teste sunt uneori folositoare la pacientii care au valori echivoce ale enzimelor si bloc de ramura stanga sau atunci cand sunt necesare date aditionale pentru a sili diagnosticul de infarct acut de miocard.
Testul Tc99m pirofosfat devine pozitiv la 12-36 ore (sau mai devreme) si ramane pozitiv pana la 6 zile de la debutul infarctului, dupa care incepe sa scada in valoare. Testele sunt de obicei negati la 7 zile de la debutul infarctului. Pacientii care prezinta un
anevrism in formare pot aa teste discret poziti; pacientii cu teste poziti la mai mult de 6-l0 zile pot aa un prognostic (post-infarct) pe termen lung mai nefavorabil. Alte situatii in care pot aparea imagini fals poziti includ cardiorsia electrica, val calcificate,
tumori de san, parenchim mamar functional la femei inainte de
menopauza si fracturi costale in vindecare. Bineinteles, radionuclidul este captat si de osul normal. Nu este inca clar daca pericardita acuta si bolile miocardice infiltrati duc la teste anormale. Infarctele chi nu par sa concentreze radionuclidul.
Alte teste folositoare in diagnosticul infarctului acut de miocard sunt acelea in care radionuclidul este captat in celulele miocardice in functie de fluxul sanguin (scintigrafie "pata rece"). Pentru acest scop s-au folosit thaliu 201, cesiu, rubidiu si potasiu 43. Thaliul pare sa se acumuleze in miocardul normal intr-un grad mai mare fata de ceilalti izotopi si are un nil energetic al radiatiilor relativ scazut, ceea ce il face apt pentru imagistica. Cu toate acestea testul nu face diferente intre infarct si ischemie si intre un infarct nou si unul chi. Testul cu thaliu - 201 este cel mai util la debutul infarctului acut, atunci cand se face rapid, dupa inceputul durerilor. Un test absolut normal face putin probabil diagnosticul de infarct de miocard. O "pata rece" mare poate prognostica o evolutie clinica cu complicatii. Imagistica cu Te 9m pirofosfat si thaliu - 201 injectate in circulatie nu mai este folosita in prezent atat de frecnt in cadrul infarctului acut de miocard.
Noi tehnici imagistice isi fac acum aparitia, printre care testele cu
anticorpi antimiozina si tomografie cu emisie de pozitroni. Rolul lor in arena clinica ramane sa fie silit.
