Pacientul spitalizat cu durere ischemica acuta fara evolutie spre infarct de miocard are un prognostic la 6-24 luni similar cu cel al pacientului spitalizat cu infarct acut de miocard si deci necesita o abordare diagnostica si terapeutica similara. Reabilitarea este definita ca un proces care incepe cu instalarea leziunii si are ca scop restaurarea si mentinerea statusului fiziologic, social si profesional. Cand pacientul si-a renit din trauma initiala asociata cu infarctul acut de miocard si a fost transferat in unitatea de ingrijire intermediara sau in sectia de convalescenti, fiziopatologia si semnificatia celor intamplate trebuie explicate in detaliu pacientului si familiei sale. in acest moment trebuie sa se discute probleme legate de ul terapeutic, medicatie, prognostic si reluarea activitatii sexuale, profesionale. Materiale scrise si casete video sau filme sunt frecnt folosite in acest scop. in mod ideal, asistentele trebuie sa fie special instruite in aceasta privinta deoarece, de obicei, ele petrec mult mai mult timp cu pacientul decat medicul. Este important ca factorii de risc sa fie identificati si corectati. Nilul lipidelor serice si meolismul hidratilor de carbon de obicei nu ajung la nilul anterior infarctului decat dupa aproximativ 3 saptamani (de exemplu: colesterolul si trigliceridele sunt frecnt inselator de scazute dupa un infarct acut, in timp ce glucoza este uneori fals crescuta). Cu toate acestea, nilul seric de colesterol masurat la internare reflecta valorile obisnuite ale colesterolului sanguin al pacientului respectiv. Cei mai multi pacienti isi pot relua munca dupa 6-8 saptamani de la infarct, cu toate ca aceasta depinde de progresele realizate in perioada de mobilizare anterioara externarii. Pacientului trebuie sa i se interzica activitatea fizica puternica sau ridicarea greutatilor in timpul sederii la domiciliu. De multe ori este util ca pacientul sa primeasca instructiuni scrise in care sa se specifice ce are voie si ce nu are voie sa faca dupa externare ( discutia din modulul 7 In legatura cu testarea efortului inainte de externare). in urma unui test de efort modificat sau de nil scazut trecut cu succes, pacientul are permisiunea sa inceapa un program progresiv de mers pe jos si sa reinceapa activitatea sexuala. in saptamana a 6-a dupa infarct cei mai multi pacienti sunt capabili sa mearga la pas o distanta de 1000 m si sa reinceapa activitatea profesionala. Pacientul este instruit sa apeleze imediat la ingrijire medicala daca apar complicatii de tipul durerii anginoase recurente. Pacientul trebuie sa evite activitatile si situatiile care ii provoaca durerile anginoase si este incurajat sa foloseasca profilactic nitroglicerina. in multe spitale este disponibila o a 2-a faza a programului de reabilitare, pentru monitorizarea frecntei cardiace, ritmului si a tensiunii arteriale in timpul efortului. Pacientii se intorc la spital pentru efectuarea programului de exercitii de 2-5 ori/saptamana dupa externare.
Pacientul se reintoarce apoi la clinica la 8 saptamani de la infarct, in aceasta perioada el trebuind sa fie capabil sa mearga pe jos 1500 m fara dificultati. Se practica un al doilea test de efort, de aceasta data permitand ca pacientul sa ajunga la 85-90% din frecnta cardiaca maxima prezisa (aproximativ 150-l60 batai/minut la cei mai multi oameni) daca nu apar complicatii (de exemplu: aritmii sere, angina). Pacientul care a realizat acest nil de efort fara angina sau aritmii sere poate intra intr-un program de exercitiu supragheat medical (faza 3) in cazul in care nu exista complicatii (de exemplu: aritmii, cardiomegalie, insuficienta mitrala, tulburari de conducere) Aceasta este o decizie importanta, care trebuie facuta individual, dupa o evaluare atenta. in nici un moment pacientul nu trebuie incurajat sa practice jogging sau un alt program de exercitii fara o evaluare atenta preliminara si supraghere medicala a programului.
La 3 luni dupa un infarct de miocard necomplicat, cei mai multi pacienti ating o capacitate functionala similara cu cea a persoanelor sedentare de aceeasi varsta, chiar fara a urma indicatii specifice cu privire la activitatea fizica. Daca unicul obiectiv al programului de exercitii este resilirea capacitatii functionale "normale", atunci un program formal de antrenament nu este necesar. Astfel de programe asigura un anumit beneficiu si raspunsul submaximal frecnta cardiaca-tensiune la efort este de obicei diminuat.
Nu toti pacientii pot intra intr-un program de reabilitare cardiaca si nu toti pacientii doresc un astfel de program. Cei mai multi pacienti trebuie totusi incurajati sa participe la un program de reabilitare cardiaca si sa duca o viata activa odata ce au trecut cu succes de o perioada de convalescenta dupa un infarct acut de miocard. Fara o evaluare atenta a tolerantei la efort si a ritmului cardiac in perioada postinfarct este imposibil sa se prescrie un program de reabilitate rational. Datele obiecti incluzand monitorizarea Holter si teste de efort gradate sunt utile in realizarea acestei indicatii. Mai multe cercetari au aratat faptul ca pacientii care sunt tratati de rutina cu beta-blocante imediat dupa debutul infarctului de miocard (aproximativ o saptamana de la debutul infarctului), au un prognostic pe termen lung mai bun decat pacientii care nu primesc beta-blocante. in consecinta, in absenta contraindicatiilor (insuficienta cardiaca, tulburari de conducere electrocardiografie, bloc atriontricular, boala pulmonara bronhospastica), cei mai multi pacienti trebuie sa primeasca tratament cu o doza mica de beta blocante inca din perioada externarii din spital.

Protocol
1. Reabilitarea incepe odata cu iesirea pacientului din unitatea coronariana. Educatia pacientului trebuie sa se faca din a 2-a saptamana de convalescenta.
2. inainte de externare pacientul trebuie instruit atent in privinta medicatiei si a activitatii. Dupa externare este permisa o activitate moderata la domiciliu (fara exercitii izometrice cum ar fi ridicarea greutatilor). in aceasta perioada pacientul trebuie sa primeasca lete de nitroglicerina sublinguala si trebuie instruit in privinta utilizarii lor.
a. Pacientii fara contraindicatii primesc zilnic beta blocante, incepand de la o saptamana de la debutul infarctului si continuand pentru cel putin 6 luni pana la 1 an. Exemple de schema tipica de tratament sunt urmatoarele: propranolol 20-40 mg la o administrare, metoprolol 50 mg/zi, timolol 5-l0 mg/zi. 3. La aproximativ 2-4 saptamani de la infarct, pacientul este supus unui test de efort submaximal limitat de simptome (in cazuri selectionate cu thaliu 201). Daca in urma testului nu apare angina, modificari de segment ST sau aritmii, pacientului ii este permis sa mearga 500-l000 m/zi si sa reinceapa activitatea sexuala ( modulul 7). a. Daca apar angina, modificari de segment ST, aritmii, atunci se indica modificari sau adaugiri ale terapiei farmacologicele exemplu: nitrati, beta blocante, digoxin, diuretice, blocante ale canalelor de calciu, in functie de starea individuala a pacientului). in aceasta situatie trebuie ridicata problema cateterismului cardiac. b. Pacientii cu un test de efort pozitiv nu trebuie sa-si mareasca nilul de activitate pana cand apare o ameliorare documentata printr-un test de efort ulterior sau o inregistrare Holter. 4. La 6 saptamani de la externare pacientul merge pe jos 1500 m fara efort si se realizeaza un nou test de efort. Daca acest test de efort este trecut fara incidente, atunci pacientul este candidat pentru un program de antrenament supragheat medical (de exemplu: jogging).