Carenta de tamina D sta la baza prezentei rahitismului la copii, a osteomalaciei la adult si a osteoporozei, in special la persoanele de varsta a IlI-a (indeosebi la femei).In cea mai mare parte, ea este folosita de organism in controlul meolismului calciului, in cresterea si integritatea sistemului osos, participand la reglarea exciilitatii neuro-musculare, ca si in alte procese meolice.
Absorb fia taminei D fi a precursorilor ei se face la nivelul intestinului subtire, de unde trece in circulatia limfatica avand nevoie de prezenta lipidelor din alimentele consumate in care sunt disolvati.

Vitamina D este transportata in sange, libera, esterificata sau legata de o proteina specifica (globulina), ce o pastreaza in circulatie spre a fi folosita, in special, la nivelul sistemului osos si a fi stocat in tesutul gras al organismului de unde este mobilizata in caz de nevoie.
Eliminarea ei se face prin urina si, cel mai mult, prin intestin, printr-un ciclu entero-hepatic.
Formele active ale taminei D (venite intai ca precursori, prin alimentatie) sunt finisate la nivel hepatic si renal, luand forma activa, prin hidroxilare, devenind tamina D3, 125 dihidroxicolecalciferol = 1,25

(OH)2 D3 (colecalciferol).
O alta forma activa, rezultata tot prin hidroxilare este si tamina D2 (1,25

dihidroxiergocalciferol = 1,25

(OH)2 D3 (ergocalciferol), ce poate fi sintetizata prin doua forme: plecand de la ergosterol cu ajutorul ultraoletelor (U.V.) sau, natural, de catre organism, la nivelul pielii, plecand de la 7

dihidroxicolesterol prezent in derma, sub influenta radiatiilor solare, respectiv tot cu ajutorul radiatiilor ultraolete (U.V.).
Nevoia silnica de tamina D a organismului este de aproximativ 400

500 U.I., cantitate pe care o gaseste intr-o alimentatie echilibrata.
Aceasta cantitate este mult mai mare intr-un tratament profilactic sau curativ.
Alimentele cele mai bogate in aceasta grupa de tamine sau de precursori se afla in produsele animaliere (ficat, lapte, unt) sau in ou, peste, ciuperci etc.