Raspunsul este: pe amandoua. Sarea, fn grupul factorilor nutritivi, asa cum am aratat fn modulul anterior, intra si elementele minerale, din care face parte si binecunoscuta si mult consumata sare de bucatarie, a carei denumire chimica este clorura de sodiu. Banalul condiment - sarea de bucatarie - se impune atentiei noastre datorita numeroaselor si importantelor influente pe care le are asupra organismului. Sarea este adusa fn organism ca atare, adica sarea de bucatarie adaugata fn mancare fn timpul prelucrarii culinare a alimentelor sau prin alimentele care o contin. Eliminarea clorurii de sodiu din organism se face in cea mai mare parte prin urina si, fn mai mica masura, prin piele sub forma de transpiratie, fn timp ce pe cale digesti (prin fecale) se elimina cel mai putin.Intrucat fn anotimpul calduros se epora mai multa apa din organism prin transpiratie decat iarna, este indicata consumarea de sare in cantitati putin mai mari decat cele din timpul iernii. Dar, consumarea sarii fn exces este tot atat de daunatoare ca si lipsa ei din alimentatie. De aceea, fn anumite maladii medicul poate hotarf suplimentarea, diminuarea sau suprimarea cantitatii de sare din hrana omului.
fn alimentatia obisnuita a unui adult sanatos sunt necesare 10 pana la 15 g de sare pe zi. Sarea de bucatarie (alimentara) contine 90 - 97% clorura de sodiu. O alimentatie obisnuita, la care nu se mai adauga sare, aduce aproximativ 2 - 4 g de clorura de sodiu pe zi din alimentele care o contin. Necesarul de sare zilnic difera fn functie de rsta, munca depusa, efortul fizic, starea fiziologica, temperatura corpului si a mediului ambiant etc Se spune ca "sarea este amica apei". Asa se explica de ce fn unele boli organismul este pus fn situatia de a nu putea elimina excesul de apa ingerat, fiind indicata o restrictie salina fn alimentatie: fn insuficienta cardiaca cu edeme, fn unele boli ale ficatului (ciroza cu ascita), obezitate, fn cursul tratamentului cu corticosteroizi, fn anumite boli de piele etc. De asemenea, medicii au silit cu certitudine ca exista un raport direct intre sarea consumata si lorile tensiunii arteriale.
Este bine de retinut ca noua grame de sare fixeaza in organism aproximativ un litru de apa, care circula prin artere crescand tensiunea arteriala, sau trec prin peretii capilarelor sub piele formand edemele, atunci cand nu poate fi eliminata pe cale normala, prin rinichi.
La bolnavii la care se impune reducerea aportului de sare, este necesara scoaterea temporara a alimentelor cu continut mare de sare sau inlocuirea lor cu preparate hiposodate. De pilda, painea obisnuita poate fi inlocuita cu paine fara sare. Astfel se realizeaza o reducere a aportului de sare la 2,5 - 3 g pe zi.
fn timpul curei de slabire se impune o restrictie severa a sarii, care favorizand retentia apei in organism, contribuie la cresterea greutatii. Sarea constituie unul dintre elementele care -consumata peste necesarul solicitat de organism - contribuie semnificativ la reducerea duratei de viata.
Nu trebuie neglijate nici apele minerale cloruro-sodice, care deseori se utilizeaza ca ape de masa.

Apele minerale sunt fmpartite fn doua categorii: de masa si medicinale. Apele minerale de masa sunt cele care se pot consuma fara prescriptie medicala. Acestea inlocuiesc apa de la robinet (poila), and fata de aceasta antajul gustului mai agreabil, fn schimb, apele minerale medicinale trebuie consumate numai la recomandarea medicului, pentru a fi folositoare organismului.
fn concluzie, sarea este necesara in alimentatie intr-o anumita cantitate. Ea poate fi si daunatoare in anumite boli, in care caz medicul hotaraste diminuarea sau suprimarea ei.

Zaharul. Actiunea zaharului in organism este bine definita. Zaharul industrial, rafinat, este un aliment concentrat prin excelenta si contine suta la suta substante nutritive. Zaharul pur are loare energetica mare, adica 100 g furnizeaza 400 de calorii, in schimb, are loare nutriti redusa, intrucat nu aduce decat glucide. Alimentatia in acest caz este lipsita de proteine, lipide, vitamine si saruri minerale.
Zaharul este un aliment tentant si nu da decat putina satietate. El se digera usor si se resoarbe cu rapiditate, omul and tendinta de a-l consuma in cantitate mare. Apetitul pentru zahar provoaca un consum de ratie hipercalorica si astfel se ajunge cu usurinta la obezitate. La majoritatea adultilor si rstnicilor se obser o crestere in greutate datorita pe de o parte a sedentarismului, iar pe de alta parte consumului excesiv de zahar si de produse zaharoase. Tendinta omului de a consuma zahar nu provine dintr-o necesitate, ci dintr-o deprindere. S-a inradacinat gresit obiceiul de a bea zilnic cate cesti de cafea sau de ceai cu zahar; de a se manca intre mese dulciuri concentrate (bomboane, biscuiti cu gem, rahat, prajituri cu crema sau frisca, halvita etc).

Este demn de retinut ca in timpul zilelor calduroase se consuma cu multa usurinta cantitati mari de sucuri care contin si zahar. Astfel, ra introducem ih organism circa 100 g zahar pe zi, fara sa banuim acest lucru! Ba mai mult chiar, zaharul fiind diluat in lichid se resoarbe cu multa usurinta. Asa se explica de ce consumatorii de bauturi indulcite contribuie la cresterea numarului de hiperponderali, cu toata gama de neplaceri ce deri din obezitate.
fn acest mod, consumul mediu zilnic de zahar creste usor peste 50 - 60 g, ceea ce este cu mult peste nevoile organismului. Acest lucru favorizeaza o crestere ponderala, cu toate riscurile aparitiei diferitelor boli, ca ateroscleroza si complicatiile ei cardio-sculare. Pe international se fabrica bauturi racoritoare hipocalorice, in care zaharul este inlocuit cu substante indulcitoare obtinute pe cale sintetica, fn multe tari, ih localurile de alimentatie publica, consumatorii de ceai sau de cafea pot servi dupa dorinta indulcitoare (diferite zaharine) in locul zaharului.
Se subliniaza faptul ca omul poate sa-si procure 100 g de hidrati de carbon, adica 400 calorii din circa 500 g cartofi sau aproximativ 1 kg de mere. fn schimb, prin consumarea a 100 g de zahar se furnizeaza organismului acelasi numar de calorii, dar nu cu aceeasi loare nutriti. Gustul dulce al zaharului si al produselor zaharoase sub forma unor deserturi cu frisca, crema, dulceata etc. este placut si foarte apreciat, de aceea omul are tendinta sa consume mult peste necesarul unei alimentatii rationale. Acest fapt duce atat la o supraalimentatie cu instalarea obezitatii, cat si la suprasolicitarea pancreasului cu aparitia consecuti a diabetului zaharat. De pilda, copin sunt atrasi de zahar si consuma cu placere preparate din dulciuri concentrate, ca si pe cele de tipul bauturilor dulci. Acestea constituie un factor de supraconsum caloric peste necesarul energetic.
Zaharul ocupa un loc important in abuzul alimentar. Zaharul consumat ca atare se mai numeste si zahar vizibil, spre deosebire de cel invizibil (ascuns) care se afla in prajituri, inghetate, creme, siropuri, bomboane, bauturi dulci etc. Acoperirea nevoilor organismului in glucide se poate face prin consumul de fructe, legume, paine, lapte etc. Deci, lipsa zaharului industrial din alimentatia obezului nu are nici o urmare daunatoare. Este bine de retinut ca doua lingurite rase de zahar contin aproximativ zece grame si furnizeaza 40 de calorii, in timp ce inlocuitorul de zahar (ciclamatul de sodiu, zaharina etc.) are loare calorica zero.
Se subliniaza faptul ca zaharul nu contine vitamine. Dar un consum abuziv de zahar determina un consum sporit de vitamine din grupul B. Prin consumarea altor alimente care aduc organismului glucide ca de pilda: fructe, legume etc, acestea contribuie si la asigurarea aportului unor importante cantitati de vitamine si saruri minerale. De aceea, printr-un consum abuziv de zahar si de dulciuri concentrate se produce un dezechilibru meolic. Produsele zaharoase rezultate din procesele de rafinare industriala, datorita prelucrarii termice nu contin sau au foarte mici cantitati de vitamine. Asadar, prin consumarea lor in cantitati nerationale ele aduc caloriile necesare, dar dezechilibreaza puternic organismul din punct de vedere plastic si biocatalitic. De retinut este faptul ca un om sanatos are nevoie de o cantitate de zahar bine silita, in functie de rsta, sex, munca depusa, clima, conditii geografice etc. Atat excesul cat si carenta in consumul de zahar pot fi daunatoare sanatatii. Se prefera folosirea zaharului din alimentele naturale, cum ar fi de pilda cele din:
- fructe, care contin zaharoza;
- seminte incoltite, ce contin maltoza (care poate fi obtinuta si ca produs din hidroliza amidonului);
- lapte, ce contine lactoza etc.
fn concluzie, prin consumarea fructelor si legumelor, organismul utilizeaza un zahar natural, care este acceptat si prelucrat cu mai multa usurinta de catre organism.