In realitate, cercetarile mele privind prenirea bolilor prin alimentatia controlata au inceput odata cu formarea mea ca medic cardiolog, cu 30 de ani in urma. In timpul studiilor, la sfirsitul anilor '70, eram nerabdator sa-mi tratez pacientii cu boli de inima

in ciuda faptului ca arsenalul nostru nu era prea bogat in mijloace prenti. L-am intrebat pe cel mai respectat cardiolog pe care-l cunoastem: "Care este cea mai buna metoda de a preni bolile de inima?" Raspunsul sau a sunat cam asa: "Sa alegi parintii potriviti." Daca ati mostenit un sistem cardiovascular sanatos, ati sanse sa traiti pina la o virsta inaintata. Daca in familia dvs. au existat persoane care au suferit de inima, atunci e mai greu sa va schimbati destinul.
Mai tirziu, in 1984, am participat la un curs organizat la Heart House din Bethesda, Maryland

sediul central al Colegiului american de cardiologie. Acolo am audiat o conferinta sustinuta de un stralucit cercetator si un incintator profesor, Bill Castelli, conducatorul proiectului Framingham Heart Study, ajuns celebru in lumea intreaga. Dr. Castelli ne-a postit despre rezultatele unui studiu recent finalizat, sponsorizat de Institutul National pentru Sanatate. Acesta a fost primul studiu care a dodit ca scaderea nilului de colesterol poate preni atacurile de cord. Pe vremea aceea, singurul tratament cunoscut al nilului ridicat de colesterol era un fel de rasina nesuferita sub forma de graunte, care trebuia luata de citeva ori pe zi, inainte de masa. Prin urmare, toti am fost foarte entuziasmati cind dr. Castelli ne-a spus ca, daca le-am recomanda pacientilor nostri primul regim pus la punct de American Heart Association, am reusi sa le scadem nilul de colesterol si sa punem capat avalansei de boli cardiace din America.
Am plecat spre casa plini de fervoare, nerabdatori sa le daruim pacientilor nostri o inima sanatoasa si un stil intelept de alimentatie. M-am intors la Miami plin de incredere in noile mele cunostinte, care aau sa salze vietile pacientilor. Sotia mea si cu mine chiar glumeam ca, daca bolile de inima vor fi eradicate, va trebui sa ma specializez intr-un domeniu nou al medicinei, cum ar fi chirurgia plastica. Dar foarte curind mi-am dat seama ca sansele de a ramine car-diolog-somer erau destul de mici.
Am inceput sa le recomand pacientilor mei regimul sarac in grasimi si bogat in carbohidrati conceput de American Heart Association, dar rezultatele au fost cu mult sub asteptarile mele. De multe ori, la inceput aparea o mica imbunatatire a cantitatii totale de colesterol si o usoara scadere in greutate. Dupa aceasta, invariabil, colesterolul renea la nilul anterior sau chiar la o valoare mai mare, iar kilogramele pierdute se depuneau la loc. N-am fost singurul care s-a confruntat cu aceasta experienta; la fel au patit si colegii mei. Numeroasele marturii din literatura de specialitate reflectau acelasi scenariu: nici un regim sarac in grasimi si bogat in carbohidrati nu ajuta cu adevarat la reducerea colesterolului si/sau scaderea in greutate. Nu existau nici un fel de studii convingatoare care sa arate ca regimul pus la punct de American Heart Association ar fi salvat vieti omenesti.
De-a lungul anilor, am recomandat majoritatea regimurilor care se bucurau de cea mai mare apreciere la momentul respectiv, incepind cu metoda Pri-tikin si continuind cu dirsele regimuri mai recente, cum ar fi ul Ornish si multe alte diete ale American Heart Association. Din dirse moti, toate au esuat lamenil. Fie erau prea greu de tinut, fie promisiunea de a imbunatati compozitia singelui si sanatatea inimii raminea o simpla promisiune. Descurajat, am renuntat sa le mai dau pacientilor sfaturi in privinta nutritiei, fiindca nu eram in stare sa-i ajut cu adevarat. La fel ca majoritatea cardiologilor din acea perioada, m-am orientat catre o clasa de medicamente numite statine, care tocmai intrasera pe piata si care s-au dodit extrem de eficiente macar in reducerea nilului total de colesterol, daca nu si a greutatii.
Dar in acelasi timp am luat hotarirea sa mai fac un efort si sa studiez pe cont propriu alimentatia si obezitatea. La fel ca majoritatea medicilor, nu aam cunostinte deosebite in domeniul nutritiei. Prin urmare, prima mea sarcina a fost sa cercetez toate regimurile de slabire existente, atit cele fundamentate stiintific, cit si regimurile "la moda" aflate pe lista de best-seller-uri. Pe parcursul acestei instruiri, am citit in literatura specializata de cardiologie despre existenta asa-zisului sindrom de rezistenta la insulina si despre efectul acestuia asupra obezitatii si sanatatii inimii.

Stiinta succesului

Acum se stie ca un efect secundar al excesului de greutate este incapacitatea hormonului numit insulina de a prelucra corespunzator combustibilul organismului, adica zaharul si grasimile. Aceasta afectiune poarta numele de rezistenta la insulina. Ca urmare, in corp se depoziteaza mai multa grasime decit ar trebui, mai ales in zona taliei. De la aparitia lui Homo sapiens, am fost programati genetic sa sto-cam grasime, ca o strategie de supravietuire pe timp de foamete.
Fireste, foametea a disparut, dar "ospetele" continua. Prin urmare, acumulam in continuare grasime, insa nu dam organismului ocazia sa o consume. Mare parte din kilogramele in plus provin din carbohidrati, mai ales fainoase rafinate gen produse de patiserie, piine, gustari si alte "bunatati" la indemina. Procedurile moderne de prelucrare inlatura fibrele din alimente; aceasta induce schimbari profunde (negati) atit in produsele consumate, cit si in felul in care le prelucreaza organismul nostru.
Conform studiilor, daca reducem consumul de carbohidrati "rai", rezistenta la insulina incepe sa se rezol de la sine. Kilogramele in plus dispar rapid, iar organismul incepe sa prelucreze carbohidrafii in mod corespunzator. Dispare chiar si pofta de a consuma carbohidrati. in esenta, renuntarea la carbohi-dratii rafinati imbunatateste compozitia singelui, du-cind la scaderea nilului de trigliceride si colesterol.
Ca urmare, primul principiu al ului meu de alimentatie a fost sa permit consumul de carbohidrati buni (fructe, legume si cereale integrale) si sa interzic consumul de carbohidrati daunatori (cei rafinati, din care fibrele fusesera inlaturate in procesul de fabricatie). Urma sa eliminam astfel principala cauza a obezitatii. Aceasta era o diferenta fundamentala fata de regimul Atkins, de exemplu, care interzice practic toti carbohidratii, fiind bazat in principal pe proteine. De asemenea, acest regim permite consumul nelimitat de grasimi saturate, cum sint cele din carnea rosie si unt. Dupa cum se stie, acestea sint grasimile "rele"

cele care pot duce la maladii cardiovasculare, infarc-turi si atacuri cerebrale. Cu toate acestea, regimul a fost adoptat de milioane de oameni. in ceea ce ma priste, din momentul in care am aflat despre el, in capul meu de cardiolog s-a declansat numaidecit semnalul de alarma. Chiar daca slabesti si reusesti sa te mentii la greutatea normala, compozitia singelui are mult de suferit cind maninci atitea grasimi saturate.
In ul meu, anumiti carbohidrati sint interzisi

dar nu toti. De fapt, se incurajeaza consumul car-bohidratilor buni. De exemplu, faina alba si zaharul rafinat sint interzise. Insa regimul permite consumul de cereale integrale, de piine si paste din faina integrala. De asemenea, recomandam multe legume si fructe. In afara de valoarea lor nutritionala evidenta si continutul bogat in fibre, mai exista un motiv. Nu toata lumea vrea sa renunte pentru totdeauna la legume, fructe, piine si paste fainoase, chiar daca i se permite sa manince costita la micul dejun, hambur-geri la prinz (fireste, fara chifla) si friptura la cina. Daca cineva isi doreste piine, paste sau orez, un regim rezonabil trebuie sa-i permita acest lucru.
Pentru a compensa consumul limitat de carbo-hidrati, regimul meu permitea cantitati ample de grasimi si proteine animale. Aceasta decizie intra intr-o contradictie flagranta cu celebrele diete concepute special pentru persoanele cu probleme cardiace, cum sint regimurile Pritikin si Ornish. Extrem de riscant pentru un cardiolog! Dar experienta mi-a aratat ca asa-zisele "regimuri pentru o inima sanatoasa" erau aproape imposibil de urmat, depinzind foarte mult de capacitatea celor in cauza de a minca extrem de putina grasime pe termen lung. In regimul South Beach se permite carnea slaba de vaca, vitel, porc si miel.
N-au fost necesare restrictii sere cu privire la carne; conform celor mai recente studii, carnea slaba nu afecteaza compozitia singelui. Chiar si galbenusul de ou este bun, contrar a ceea ce se credea pe vremuri. Galbenusul este o sursa naturala de vitamina E si are un efect relativ favorabil asupra raportului intre colesterolul bun si cel rau. In regimul meu se recomandau carnea de pui, curcan si peste (mai ales peste gras, precum somonul, tonul si macroul), nuci, brinzeturi degresate si iaurt. In general, consumul de alimente sarace in grasimi care se gasesc in comert poate fi o idee proasta: de obicei, grasimile sint inlocuite cu carbohidrati, care ingrasa. Insa produsele lactate degresate ca brinza, laptele si iaurtul fac exceptie de la regula

sint hranitoare si nu ingrasa.
De asemenea, am permis consumul de grasimi sanatoase mono- si polinesaturate, cum sint cele mediteraneene: ulei de masline, ulei de canola* si ulei de arahide. Acestea sint grasimile bune. In realitate, ele pot chiar reduce riscul unui infarct sau atac cerebral. In plus, dau un gust placut mincarurilor. Sint si satioase

un considerent major in cazul unui regim care promite ca nu ti suferi de foame.
Apoi am gasit un cobai potrivit pentru testele preliminare

un barbat de virsta mijlocie, care incepuse sa cam faca burta: eu. Am trecut la regim. Am renuntat la piine, paste fainoase, orez, cartofi. Si la bere. Chiar si la fructe, cel putin in perioada de inceput, fiindca sint bogate in fructoza (o forma naturala de zahar). Dar in rest eram hotarit sa maninc cit mai "normal" posibil, adica de trei ori pe zi, plus cite o gustare intre mese daca mi se facea foame.
Dupa numai o saptamina, am observat o diferenta. In aceste prime 7 zile, am dat jos aproape 4 kilograme si a fost usor. Nu m-a chinuit foamea. N-am fost hartuit de pofte. Nu m-am simtit frustrat.
Cu multa prudenta si delicatete, am abordat-o pe Marie Almon, cadru medical si dietetician-sef la spitalul nostru din Miami Beach, Mount Sinai Medical Center, si i-am postit despre experimentul meu. A recunoscut faptul ca regimul sarac in grasimi pe ca-re-l recomandam pacientilor cardiaci nu functiona. Pornind de la principiile de baza descrise mai sus, am conceput impreuna un de alimentatie agreabil.