Nerespectarea unor reguli de
nutritie corecta si echilibrata poate duce si la aparitia fenomenului de malnutritie.
Ea reprezinta, de cele mai multe ori, lipsa, diminuarea sau cresterea cantitatii de alimente prin intermediul unuia sau al unora din elementele de baza indispensabile alimentatiei, care ar trebui sa fie echilibrat repartizate intre ele, conform nevoilor biotrofice ale organismului uman, acelasi raport trebuind sa fie indeplinit si din punct de vedere calitativ.
Acest dezechilibru
alimentar malnutritia nu este reprezentat si nu se refera propriu-zis numai la dezechilibrul aportului necesarului de calorii, ci, mai ales, la proportia sau lipsa unor elemente de baza din nutritie.
In atie cu a manca subcaloric, fapt ce duce corpul uman la pierderea
greutatii sale normale (numita stare de subnutritie), ori a manca peste necesarul de calorii (numita o
alimentatie hipercalorica) si care duce, de cele mai multe ori, la obezitate, malnutritia este acea alimentatie in care proportia normala necesara intre componentele sale amintite este complet neadecvata sau chiar complet disproportionata, atat prin originea acestor produse, cat si prin structura lor.
Felul, calitatea, cantitatea, dar mai ales proportia intre componentele consumate ce nu indeplinesc regulile unei alimentatii corecte pot duce la malnutritie, care poate fi la originea multor boli, asa cum am mai amintit, unele grave, printre care si cancerul.
Deci, malnutritia este, in acest sens, un fel gresit de a ne hrani.
Una din fatetele acestui fel de nutritie este abuzul,
insuficienta sau disproportia intr-un anume fel de alimentatie.
Astfel, o alimentatie, chiar daca indeplineste ratia calorica necesara, dar predominanta unui nutriment (grasimile,
glucidele etc.) este cu mult peste normalul admis sau este insuficient in proportia necesara fata de celelalte componente, ne aflam, la un moment dat, in fata unei malnutritii.
Bineinteles ca acest fenomen, ca sa indeplineasca conditiile de malnutritie trebuie sa se desfasoare pe o lunga perioada de timp.
Astfel, daca numai
protidele reprezinta cu mult peste sau sub 15 % din totalul de calorii, ori numai
grasimile cu mult peste sau sub 40 % din acestea sau numai glucidele cu mult peste sau sub 65 %, ne gasim, dupa o perioada de alimentatie, intr-o tendinta de malnutritie, cu toate riscurile ei.
Aspectul de malnutritie poate sa se refere si la elementele din grupa taminelor, a sarurilor
minerale sau a oligoelementelor etc.
Diminuarea unora dintre ele, lipsa sau consumul lor peste cantitatea necesara fiziologic de aceste componente din nutritie (malnutritia) pot contribui, uneori, la agravarea tulburarilor unei alte starii de boala.
Bogatia si felul alimentatiei fiind legate si de mediul inconjurator, acesta o poate influenta in compozitia si in varietatea structurilor ei chimice, a proportiei intre nutrimentele de baza si, daca regulile nu vor fi respectate, vom putea, eventual, intalni "alura" unei malnutritii legata de o anumita regiune care este, uneori, consecinta unor anumite traditii.
Acestea au un rol important in determinarea aparitiei unei patologii meolice alimentare legate de loco-regionalism.
Daca se adauga la acest lou si alti factori, cum sunt substantele chimice folosite in protectia sau productitatea in agricultura sau procedeele utilizate in industrializarea acestor produse astfel obtinute, putem intrevedea marimea influentei unor asemenea situatii asupra unui ansamblu de cauze care pot sensibiliza si sustine instalarea unei malnutritii.
Componentele sau diversitatea de factori care determina starea de malnutritie intalnita indidual in diferite ocazii sau, mai constant, in diferite grupe de populatie este, uneori, greu de identificat.
Statusul nutritional si cuantificarea sa are o serie de parametri, dintre care cei mai simpli sunt masurarea greutatii corporale si testarea de laborator a concentrarii proteinelor serice (albuminele) care ar putea preciza sau prevedea, in acest fel, fenomenul de malnutritie a unor grupuri de risc sensibile la aparitia unor boli, inclusiv a cancerului.
Singura speranta, din toate timpurile, a omului, de a-l proteja sau de a-i ameliora sanatatea, ori de a o face mai performanta, s-a indreptat spre natura, justificand gestul ca pe o indreptatita credinta ca prin ea va gasi siguranta sprijinului unei alimentatii permanente, corecte.
Sanatatea sustinuta in primul rand de o alimentatie bazata pe un mare echilibru de varietate si de diversitate de produse, se opune ferm abuzului unui consum iresponsabil si neechilibrat al componentelor de nutritie sau a unora din ele.
Societatea face astazi eforturi mari, nu numai de a explica abuzul, cum este cazul alcoolului (cu recomandarea binecunoscuta: "Abuzul de alcool este daunator pentru sanatate, consumati-/ cu moderatie ! ") sau cel de interzicere cum este consumul tutunului (protejarea colectitatilor umane prin interzicerea practicarii fumatului in spatiile publice).
Folosirea in mod neobisnuit, abuziv, un timp mai indelungat, a oricarui produs alimentar ce contine predominant unul din componentele de baza ale nutritiei, poate produce, unilateral, prin suprasolicitare,
tulburari meolice sau chiar stari patologice la nivelul diferitelor organe (predispozante).
Nici in cazul taminelor sau al oligoelementelor nu se face exceptie.
Ceea ce trebuia sa interna de multa vreme, pentru ameliorarea "microclimatului" nutritiv este recomandarea echilibrului in alimentatie, atat de important pentru oameni, deoarece folosirea alimentelor in cantitate normala, moderata, echilibrata, proportionala in raportul compusilor ei, chiar cu prezenta unor "inamici" tolerati, care, in parte sunt cunoscuti, prezinta o garantie in prezervarea sanatatii.
Tot ceea ce e bun sau eficace in cantitate mica, nu este sau nu poate fi bun, in cantitate prea mare.
Natura a facut ca produsele sale sa contina, in ceea mai mare parte, majoritatea elementelor de nutritie intr-o proportie biologica de perfecta reactitate si abilitate, securitate a coexistantei tuturor speciilor pe care le adaposteste.
