a Parti utilizate: bacele, frunzele.
a Principalii constituienti cunoscuti :tanin; acizi

citric (0,90%), ma-lic. tartric, benzoic (0,05

0,144%); zahar (5

6%); pectina; pectoza; o materie grasa; albuminoide (0,06); o materie coloranta (mirtilina, bactericida: N.B.); factori vitaminici P (antocianozide).
a Proprietati:

A stringent antiseptic si antiputrid.

Bactericid (Eberth, colibacil).

Dizolvant uric.

Ocrotitor al Aperetilor vasculari.

Antisclerotic.

Ameliorant al derii nocturne.

Antidiabetic (Rathery).

a Indicatii;

Uz intern:

Enterita, diaree, chiar tuberculoza, de asem

Dizenterie, putrefactii intestinale (Cotnbes).

DiareiU copiilor.

Colibaciloza (sindrom enterorenal).

Hemoragii prin fragilitatea capilara, retinopatii.

Meno-metroragii.

Ateroscleroza.
Tulburari circulatorii (varice, capilarita, arterita, sechele de
Diabet.

Coronarita, sechele de infarct.

Hepatism, insuficienta biliara.

Azotemie.

Uz extern:

Faringite, stomatite, afte, muguet (micoza).

a Mod de folosire: Uz intern:

Bace bine coapte, consumate proaspete, in mare cantitate, sau sub forma de jeleuri, marmelade, recomandabile tuturor, si mai ales pentru cei cu diarei cronice.
Decoct de bace: 1 lingura la ceasca de apa, fiarta cinci minute, infuzata cincisprezece minute. Se strecoara prin presare pentru doua pina la sase cesti pe zi.
Extract fluid si tinctura: 23 g pe zi, in putina apa, inainte de mese.

Pudra: 24 g intr-un lichid, de treipatru ori pe zi.

Tinctura de afine:

bace proaspete de afine. 100 g

rachiu . 1 000 g
Se lasa sa se macereze cincisprezece zile. Un paharel de lichior in diaree, afectiuni catarale, scorbut.
Mixtura antidiareica: extract fluid de afine.
PE.
extract fluid de cebarea
O lingurita inaintea meselor principale, in putina apa.

Uz extern:

Decoct: o mina de bace la un litru de apa. Se fierbe pina scade la jumatate. Se foloseste la clatitul gurii, contra faringitelor, stomatitelor, a munguet-ului, a aftelor, la spalarea eczemelor, in comprese (hemoroizi) si spalaturi (dizenterii).
Contra ulcerelor gurii, a aftelor, putem mesteca bacele proaspete sau uscate (apoi le scuipam).
N.B
1). Actiunea electiva a mirtilinei (substanta coloranta a afinelor) pe colibacil, pe bacilul lui Eberth (tifoida) si pe bacilul lui Gaertner a fost constatata in vitro (in eprubeta). Sucul bacelor (un decoct de bace) sterilizeaza culturile acestor bacili in douazeci si patru de ore. (Bemstein, de la St. Bartholomew's HospitalJ.
2). Frunzele au proprietati hipoglicemiante. Se utilizeaza in infuzie, sau in decoct, in doza de 3040 g la litru (0,5 litru

1 litru pe zi) in diabet.
3). Vom retine mai ales proprietatile antiinfectioase (enterite, cistite,
colibaciloza), circulatorii antidiabetice si efectele ei asupra acuitatii vizuale.
4). Glucozidele de antociane extrase din bacele de afine isi gasesc indicatiile principale la nilul aparatului circulator si al derii. Extractele, obtinute dupa un procedeu pus la punct de Prof. H. Pourrat de Clermont-Ferrand, s-au dodit atit de eficiente incit circa o mie de tone de bace de afini sint in prezent utilizate pentru prepararea lor.
Cu prilejul "Colocviului despre plantele medicinale", care s-a tinut la Grenoble, in iunie 1974, din initiativa prof. Debelmas (profesor de farmacognozie la Unirsitatea din Grenoble), prof. Pourrat a facut o expunere despre "Afinele, produse alimentare si farmaceutice, incercari de cultura cu calculul de renilitate", care ii va interesa pe multi dintre cititorii nostri si pe care o reproducem in extenso:
"Bacele provin din recoltele plantelor salbatice, pe care le gasim in Franta si in anumite tari din est, indeosebi in Polonia. Cererea cres-cindaa bacelor de afine destinate folosirilor alimentare decurge din proprietatile terapeutice atribuite glicozidelor de antociane. Ne-am gindit, deci, intr-o zi, ca ar fi interesant sa efectuam culturi.
Am capatat repede certitudinea ca asemenea culturi de Vaccinium myrtillus nu sint renile. intr-adevar, cresterea acestei varietati cere o umbrire partiala care, de preferinta, trebuie sa fie data de conifere. Orice cultura ar fi trebuit deci precedata de plantarea puietilor de rasi-noase. In acazurile cele mai favorabile, ar fi necesar sa asteptam cel putin cincisprezece ani pentru a beneficia de o umbrire corecta. Pe de alta parte, constatasem ca numeroase culturi naturale dispareau cind plantatiile de rasinoase erau efectuate la densitatea normala, adica intre 2,5 x 2,5 m si 2,5 x 3. Daca se raresc puietii de rasinoase astfel incit sa aiba o departare de 5 x 5m., cei de afin prolifereaza.
In fata imposibilitatii materiale de a realiza in mod renil culturi importante de Vaccinium myrtillus, ne-am gindit sa folosim o alta varietate

Vaccinium corymbosum, varietatea Amblue, cultivata in mod curent in America de Nord. Puieti de Vaccinium corymbosum ne-au fost procurati de catre "Sindicatul national al plantelor medicinale" din Milly-la-Foret, care ne-a indicat sa efectuam plantarea cu aport de turba si de rumegus de stejar. Am efectuat plantatiile acestea in terenuri granitice, situate la Forez, la o altitudine de 540 m, cu pH acid si, pentru motile acestea, n-am mai adus turba ori pamint de erica. O parte din puieti a fost fixata, alta a fost pusa in locuri fara defrisare prealabila. In necunostinta de cauza privind necesitatea unei defrisari, am amestecat cu pamintul de plantare citeva kilograme de rumegus de stejar si de castan. Ne-am gindit, intradevar, ca taninul continut in acele paduri' juca un rol antiseptic si ca rumegusurile acelea vor favoriza dezvoltarea bacteriilor necesare cresterii plantelor. Coeficientul de prindere a fost de 10%. In acelasi timp, de la prima getatie, s-a vadit ca puietii, suferind o taiere prealabila, se dezvolta mai lent decit ceilalti. Constatarea aceasta pare sa confirme indicatiile, pentru plantarea de ericacee-arbusti. Toti puietii au rodit in primul an si au dat bace dintre care unele atingeau marimea unui bob de strugure.
Incercarile acestea de cultura fiind destinate in principiu aprovizionarii farmaceutice am recoltat bacele la maturitate, ca sa determinam continutul lor in glicozide de antociane care reprezentau principiile acti cautate. Bacele poseda o epiderma puternic colorata, cum sint cele de Vaccinium myrtillus, dar miezul lor este, practic, incolor. Totusi prin strivire si mai ales cu prilejul fermentarii, acest miez se coloreaza prin transformare (unele leucantocianozide pe care le contin devin antoci-anozide). Glicozidele de antociane, continute in aceste bace, sint identice cu cele deja identificate. in Vaccinium myrtillus, dar randamentele sint evident inferioare (cam jumatate). Un bilant ne-a aratat ca, din pricina acestor slabe randamente, bacele de Vaccinium corymbosum nu puteau sa le concureze pe cele de Vaccinium myrtillus pentru extractia de antocianozide.

Noi am continuat, totusi, determinarile de randamente si studierea dezvoltarii acestor puieti caci, pe temeiul pretului ridicat al bacelor de Vaccinium myrtiilus si pe cel al gustului foarte placut al bacelor de Vaccinum coryrnbosum, cultura acestei din urma specii ni s-a parut interesanta in scop alimentar.
Dezvoltarea puietilor a continuat; intirzierea puietilof scurtati la plantare s-a refacut, aproape dupa patru ani. Cea de-a patra recolta a dat intre 1,50 kg si 5 kg fructe de puiet, randamentul mediu silin-du-se in preajma greutatii de 2,2 kg.Inflorirea puietilor se intinde pe mai bine de doua luni, intre finele lunii februarie si sfirsitul lui aprilie, iar coacerea fructelor incepe, normal, catre sfirsitul lunii iulie, pentru a continua pina la inceputul lui octombrie cu o recolta maxima in august-septembrie. Se constata prezenta simultana a florilor, a fructelor rzi si a fructelor coapte, nu numai pe acelasi puiet, dar si pe aceeasi creanga. Fructificarea aceasta continua reprezinta, evident, o greutate serioasa pentru recoltare. Se stie, intr-adevar, ca recoltarea fructelor de Vaccinium myrtiilus se face cu ajutorul unui fel de piepteni, cara permit un randament destul de bun. Evident ca acest procedeu nu se poate utiliza pentru Vaccinium coryrnbosum. Dar coditele acestor fructe coapte se rup cu mult mai multa usurinta decit cele de Vaccinium myrtiilus. Constatarea aceasta ne-a indemnat sa propunem urmatorul mod de recoltare: niste fisii de plastic, asternute pe pamint, in asa fel incit sa se stringa pe ele fructele coapte care se desprind la usoara scuturare a puietilor; apoi stringerea bacelor ar putea fi facuta manual, cu ajutorul unei greble potrivite sau chiar mecanic. Modul acesta de recoltare ar necesita o institie suplimentara, reprezentata de cumpararea si asternerea plasticului, dar ar economisi o importanta cantitate de mina de lucru. incercarile efectuate pe citiva puieti ne-au aratat ca procedeul poate fi folosit.
Am calculat costul aproximativ al infiintarii unei plantatii de Vaccinium coryrnbosum conform'preturilor practicate curent in Aurgne pentru terenuri si pentru mina de lucru.*
Puietii de Vaccinium coryrnbosum trebuie plantati la distante variind intre 1,2 m intre plante, si de 1,50 m, intre rinduri, la 1,50 m intre puieti, la 2 m intre rinduri. Putem deci sa ne bizuim pe un minim de 3 000 de puieti la hectar.In prezent, puietii sint vinduti cu circa 15 franci bucata, cu amanuntul; ne putem gindi ca, in cantitati mari, pretul va fi de maximum 8 franci. Costul puietilor pentru un hectar va ajunge, deci, de 24 000 de franci.
Putem evalua la 12 000 de franci pretul miinii de lucru pentru plantare, pentru cumpararea plasticului si pentru asezarea lui si la circa 1 000 de franci pregatirea terenului.
Acum, pretul de cumparare al terenurilor tip izlaz de pasune sau de terenuri de impadurit cam pe la jumatatea muntelui se ridica la 3 000 de franci.In primul an, recolta poate sa fie considerata ca neglijabila, iar recolta medie a primilor zece ani poate fi evaluata la 2 kg minimum de "tulpina" (aproximativ 304,8 mm lungime), adica de 6 tone la hecfar.
Pretul de vinzare cu ridicata al bacelor de Vaccinium myrtiilus a oscilat, pentru ultima recolta, intre 3 500 de franci si 4 000 de franci la tona. Venitul brut la hectar va fi, deci, in medie, de 22 000 de franci.
O usoara prasila fiind de ajuns, o data pe an, la tulpina puietilor, putem evalua costul acestei operatii la 1 000 de franci, iar intretinerea terenului intre rinduri poate fi de asemenea evaluata la 1 000 de franci.
Cheltuielile de recoltare pot fi calculate la jumatatea nitului brut de 20 000 de franci, adica la 10 000 de franci.
Institia-initiala s-ar ridica la 40 000 de franci. Scazind 5% pentru dobinda la suma instita si pentru amortizare, ajungem la un nit net de 8 000 de franci, adica la 20%.
Randamentul mediu si pretul de vinzare al fructelor au fost socotite la minimum. Practic, nitul net ar trebui sa fie putin mai ridicat si ar putea atinge 25%.
tatiile de Vaccinium coryrnbosum pot fi efectuate deci in terenuri de slaba valoare, cu conditia sa fie nisipoase-acide. Acest tip de teren se intalneste mai ales in Masivul Central, in Bretagne si in Vosgi. tatiile acestea ar fi renile, prezentind totusi inconnientul de a pretinde o institie ridicata".