Histamina si antihistaminicele

HISTAMINA Sl ANTIHISTAMINICELE

Histamina :

    este o substanta cu functii fiziologice importante.

    este vasodilatatoare, contracta muschii netezi (mai ales bronsici),

    stimuleaza secretia gastrica

    este eliberata in fenomenele alergice, producand o serie de tulburari prin vasodilatatie si hipotensiune.

Se prezinta sub forma de fiole de 1 ml (de 1 si 0,1 mg)

Antihistaminicele:

    impiedica unele actiuni ale histaminei.

    combat bronhospasmul si efectele asupra circulatiei pe care le are histamina (vasodilatatie si permeabilitate capilara)

Sunt active in unele boli alergice:

    urticarie,

    rinite alergice,

    boala serului,

    alergii medicamentoase etc.

    au actiune sedativa si hipnotica.

Reactii adverse:

    uneori apar depimare centrala cu somnolenta,

    potentarea efectului bauturilor alcoolice

    excitatie psihica.

Preparate:

    Romergan (Phenergan, Anafilin, prometazina) - drajeuri de 0,030 g, fiole de 0,050 g si sirop 1 %;

    Nilfan (cloropiramina), drajeuri de 0,025 g si supozitoare de 0,010 g;

    Feniramina - comprimate de 0,05 g si 0,01 g si fiole de 2 ml,

    Clorfenoxamin - comprimate de 0,020 g,

    Tavegyc, puternic antihistaminic - comprimate de 0,001 g,

    Peritol - comprimate,

    Claritine (lorantadina), 1 tb. pe zi si sirop, 2 lingurite pe zi.

MEDICATIA IMUNOSUPRESIVA Sl CITOSTATICA

Actioneaza inhiband sinteza anticorpilor si formarea limfocitelor. Inhiba deci procesele imunologice. in realitate, terapia imunosupresiva este o imunodepresie.

Mijloacele cele mai utilizate sunt:
-  Drogurile imunosupresive.

Cel mai utilizat drog este:

Azatioprina (Imuran, Imurel) in doze de 2,5 - 5 mg/kg/corp.

    Asocierea cu prednison sau ACTH duce la scaderea dozelor pentru ambele droguri, deci la diminuarea efectelor toxice.

Dintre drogurile antineoplazice imunosupresive, urmatoarele si-au confirmat utilitatea in clinica:

    azatioprina,

    ciclofosfamida (Endoxan),

    metotrexat,

    clorambucil,

    6 -mercaptopurina,

    6 - tioguanina.

Succesele obtinute in terapia unor boli autoimune le-au impus in practica clinica. De exemplu in:

    purpura trombocitopenica idiopatica,

    in anemii hemolitice autoimune,

    lupusul eritematos diseminat,

    artrita reumatoida,

   

sindromul nefrotic,

    glomerulonefritele proliferati ve,

    colita ulceroasa,

    hepatita cronica activa s.a.

Terapia prin anticorpi specifici se realizeaza prin:

    administrarea pasiva de anticorpi, pentru prevenirea izoimunizarii Rh, prin imunoglobulina umana specifica anti D;

    seruri si globulina antilimfocitara, care sunt agentii imunosupresivi cei mai puternici, cunoscuti pana in prezent. Utilizarea lor in transtele de organe este principala intrebuintare, dar sunt folosite si in diferite boli autoimune.

    Corticoterapia; isi exercita efectul imunosupresor numai daca este in cantitate mare. Scade limfocitele si diminua productia de autoanticorpi si celule specific sensibilizate.

    Dozele mari de Prednison (60-l00 mg si chiar mai mult), produc efecte secundare.

    Sunt utile in lupusul eritematos diseminat cu leziuni renale rapid evolutive, sindroame nefrotice rebele la tratament, poliartrita reumatoida.

    Dozele medii (60 mg/zi) nu au efect imunosupresiv, dar produc frecvent remi-siuni spectaculoase in boli cu componenta autoimuna (anemia hemolitica do-bandita, purpura trombocitopenica idiopatica, sarcoidoza, lupusul, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, colita ulceroasa).

Corticoterapia este foarte utila si in :

    astmul bronsic,

    febra fanului,

    rinita alergica s.a.

In afara de corticoizi, in terapia bolilor autoimune se foloseste si ACTH (Synachten).

Splenectomia este o metoda adjuvanta cu rezultate slabe.
Radioterapia a fost primul mijloc imunosupresiv utilizat. In prezent are indicatii limitate.

Se recomanda utilizarea radioterapiei cu 24 h inainte de transtare. Actioneaza asupra limfocitelor mici, precum si asupra macrofagelor.

Timectomia nu s-a impus in practica, cu exceptia miasteniei gravis.
Drenajul canalului limfatic toracic scade de asemenea numarul limfocitelor mici si reduce reactiile imune.

    Principala utilizare este in transtul renal, unde s-au obtinut rezultate in prevenirea fenomenului de respingere.

    Mai este utilizat in dializa extracorporala la bolnavii cu uremie,

    in ciroza hepatica cu ascita

    si hipertensiune portala,

    in insuficienta cardiaca ireductibila si in leucemia limfatica cronica.

In concluzie, terapia imunosupresiva are doua indicatii majore:

    transtul de organ

    bolile autoimune.

ENZIMELE Sl ANTIENZIMELE

Hialuronidaza (Filase) permeabilizeaza tesutul conjunctiv, favorizeaza absorbtia unor exsudate si hematoame.

Tripsina si hemotripsina - enzime proteolitice care produc liza tesutului necrozat, a fibrinei si a coagulilor de sange.

    In aerosoli, fluidifica secretiile bronsice si in doze mari sunt antiinflamatorii.

    Administrate i.m., pot provoca reactii alergice,

    iar in aerosoli iritatie traheo-bronsica.

Streptokinaza si streptodomaza sunt tot enzime proteolitice.

    Usureaza resorbtia exsudatelor purulente pleurale si favorizeaza liza coagurilor intravasculare proaspat formate (fibrinoliza).

Kalicreina (Padutin-depot), in fiole de 40 U.

    este vasodilatatoare cu efect prelungit,

    util in boli arteriale periferice.