Sa admitem faptul, intru totul posibil, ca un confrate, un medic deci, si-ar pierde memoria pe un numar limitat de ani. Sa admitem ca acesti ani ar echivala cu anii cuprinsi pe parcursul a trei decenii. Si sa mai admitem, in sfarsit, ca aceste trei decenii ar fi cele situate intre 1930-l960, apropiate deci si accesibile noua, celor care suntem inca de varsta mijlocie.
Acest confrate, recastigandu-si memoria in 1960, va gasi in general aceeasi patologie umana, dar mutatiile care au generat aceasta patologie ii vor aparea eroului nostru de-a dreptul incredibile si extraordinare. Sa exemplificam: bronhopneumonia, meningita acuta si endocardita acuta maligna nu mai prezinta in 1960 cauze obligatorii de moarte; tuberculoza nu mai reprezinta un inncibil flagel social; paludismul poate fi eradicat; paralizia infantila poate fi prevenita pe calea vaccinarii; boala lui Addison poate fi echilibrata; anemia pernicioasa nu mai este chiar atat de pernicioasa; camasile de forta sunt inlocuite de medicamentatia psihotropa, in timp ce psihiatrii deveniti aproape peste noapte farmacologi -- corecteaza, cu promitator succes, gravele dezordini ale psihicului; chirurgii abordeaza cu dezinvoltura organele considerate u, cum sunt creierul si inima.
Toate aceste radicale mutatii le datoram in primul rand medicamentului. Medicamentul este obiectul indispensabil care ne asigura protectia si securitatea in aceasta lunga calatorie de cateva decenii, care este ata si care este permanent sub tirul de artilerie al unor nenumarate armate de bacterii, rusuri, paraziti, agenti stresanti, cat si agenti agresori de tot felul. Aproape fiecare casa, oricat de modesta ar fi, isi are mica ei farmacie. Medicamentul a intrat ineil in decorul etii moderne, alaturi de carti, ziare, obiecte de toaleta, alimente, vesminte si existenta cel putin in etapa actuala este de neconceput in afara protezei chimice reprezentata de drog, in infinita sa varietate de forme si ipostaze.
Consumul medicamentos a sporit enorm in toata lumea, mai ales in ultimul timp si mai ales in aria tarilor cilizate, in asa fel incat unii vorbesc chiar despre o adevarata maree chimica care asalteaza eta. in legatura cu aceasta maree chimica, iata ce ni se relateaza intr-o publicatie O.M.S. din 1979 (este vorba de resta Sante du Monde"). De vreo zece ani incoace, sunt lansate anual intre 200 si 1.000 de substante chimice in lume, fie ca este vorba de aditi alimentari, fie de pesticide sau de alte produse folosite in industrie si in agricultura. Poluarea chimica a aerului, a apei si a lanturilor alimentare sporeste an de an, amenintand sanatatea oamenilor. Semnaland acest pericol, Organizatia Mondiala a Sanatatii a initiat un program international prind securitatea substantelor chimice. Acest program prevede crearea unei retele mondiale de institutii pilot, coordonate de o unitate O.M.S., cu sediul la Geneva, si formarea unor experti capabili sa evalueze riscurile, pentru mediul inconjurator, ale existentei unor substante chimice. Cat priveste Centrul International asupra Cancerului de la Lyon (Franta), acesta ramane institutia pilot obligata sa testeze in ce masura este cancerigen orice produs chimic lansat pe piata mondiala.
Departe de a se opri, consumul de medicamente se afla intr-o permanenta ascensiune si extindere, dublandu-se aproape la fiecare zece ani, dupa cum ne indica anumite calcule efectuate pe aceasta linie. in Australia, de exemplu, consumul medicamentos a crescut cu 40,4% numai pe parcursul a cinci ani. in mod cu totul firesc si logic, o data cu acest consum cresc si fondurile ce ii sunt alocate. Din acest motiv, bugetul familiei necesitat de medicamente a ajuns sa rivalizeze, in anumite tari, cu bugetul prevazut pentru petrecerea timpului liber, a loisir-ului deci, si chiar cu cel prevazut pentru chirie sau pentru alimentatie.
Sa ne concentram atentia insa, in cele ce urmeaza, asupra unei singure tari Franta si sa vedem ce ne indica statisticile in legatura cu cifra de afaceri a industriei farmaceutice din aceasta tara sa vedem repercusiunile acestui consum, ca si ale efortului medical in ceea ce priveste sanatatea, in general, si speranta de ata la nastere, in particular. Precizam din acest punct de vedere ca in tara susmentionata, volumul alocatiilor pentru problemele de igiena si farmacie deci bugetul sanitar familial reprezinta in medie 30%, restul bugetului fiind absorbit de alimentatie, imbracaminte, locuinta etc. in anul 1970, de exemplu, fiecare francez cheltuia in medie 855 de franci pe an in contul sanatatii, suma aproximativ egala cu aceea pe care o cheltuia pentru procurarea carnii consumate tot in acelasi interval de timp. Daca vom raporta aceste cheltuieli la ansamblul cheltuielilor consumatorului francez, procentul de mai sus dene 3,1%, iar daca ne referim numai la cheltuielile exclusiv medicamentoase, constatam ca acestea reprezinta 25% din bugetul de sanatate al familiei. Aceleasi statistici ne mai indica faptul ca femeile consuma in general, mai mult decat barbatii, iar copin mai mult decat adultii. Desi in Franta, ca si in majoritatea tarilor dezvoltate, femeile traiesc in general, mai mult decat barbatii, ele solicita mai mult bugetul medicamentos al familiei ca urmare a faptului ca o data cu maternitatea, sanatatea lor dene mai fragila, fara a vorbi in acest sens si de dezagrementele mai mari decat ale barbatilor, ce surn ca urmare a involutiei functiilor sexuale. Consumul farmaceutic pe cap de locuitor si pe an era in 1960, in Franta, de 75 de franci pentru femei si de numai 49 de franci pentru barbati, si asta tocmai pentru motivele mentionate mai sus.
Referindu-se in continuare la cifra de afaceri a industriei medicamentoase (tot in Franta), vom preciza ca aceasta cifra s-a dublat numai pe parcursul a sase ani, fapt extrem de elocvent pentru a demonstra, pe de o parte avantul industriei medicamentoase si pe de alta, solicitarea de medicamente din ce in ce mai mare. Cifra mentionata a crescut de la 2.800 milioane de franci, cat era in 1960, la 5268 in anul 1966 si la 7610 in 1990. Este demonstrat statistic ca fiecare francez cumpara in medie cate 20 de cutii sau flacoane de medicamente, celor vandute in 1963 revenindu-le sume de 900 milioane de franci, iar celor vandute 3 ani mai tarziu, 1100 milioane franci. Facem precizarea ca in aceste cifre nu sunt cuprinse preparatele magistrale care, firesc, daca ar fi luate in considerare, ar fi crescut si mai mult cifra de afaceri.

Dupa cum vedem, sectorul medico-farmaceutic nu s-a putut sustrage rigorilor de dezvoltare ale societatii de consum in general si, mai mult decat atat, s-a dovedit a fi un mare beneficiar al dezvoltarii stiintei si tehnicii. Daca ne oprim asupra cresterii sperantei de ata la nastere, constatam ca aceasta valoare a crescut de la 55,9 ani cat era in 1938, la 68 in 1964 aceasta in ceea ce priveste barbatii si, de la 61,6 ani la 75,1 in ceea ce priveste femeile, pentru ca aceleasi cifre sa dena 70,1 si 78 in 1990. Din aceleasi considerente inregistram si o spectaculoasa regresiune a mortalitatii infantile. Exemplificand pe aceasta linie vom preciza ca in anul 1935 isi pierdeau ata din cauza pneumoniei un numar de 3561 copii, aceasta cifra devenind 527 in anul 1961 si 301 in 1990. De asemenea, au murit in contul mastoiditei 2.720 copii in anul 1938, aceasta cifra scazand la numai 10 in anul 1961 si la numai 3 in anul 1990. Exemple similare pot fi extrase din domeniul bolilor microbiene si rale si in special din cel al difteriei si febrei tifoide, boli atat de temute in trecutul apropiat. Si in domeniul tuberculozei s-au inregistrat regresiuni spectaculoase, ceea ce, desigur, a contribuit la cresterea sperantei de ata, mortalitatea prin tuberculoza scazand, datorita noilor tratamente la 7552 cazuri in 1964 si la 3112 in 1990, fata de mai multe zeci de mii existente inainte de razboi.
Nu trebuie sa scapam insa din vedere faptul ca interpretarea cresterii sperantei medii de ata la nastere trebuie facuta cu mult discernamant. Este adevarat ca un numar din ce in ce mai mare de indizi depasesc in zilele noastre obstacole pe care le pune, de obicei in cale prima copilarie, atingand varsta adulta. Daca cercetam insa in ce masura a crescut speranta medie de ata a adultilor si in special a batranilor, constatam ca aceasta crestere este nesemnificativa; mai precis: speranta medie de ata a unei persoane de 60 de ani nu a crescut decat cu 2 ani de la anul 1900 incoace. Daca impingem lucrurile si mai departe, constatam ca acest castig se identifica in majoritatea cazurilor cu o simpla prelungire mecanica a etii, cu o supraetuire" obtinuta deci cu pretul unor indelungi si costisitoare tratamente. Va trebui, fara obiectiuni, sa ne raliem parerii biologului Rene Dubos, formulata in lucrarea sa L'homme et l'adaptation au milieu", in rtutea careia contemporanii nostri nu au o speranta de ata la nastere mai buna decat aceea a stramosilor nostri. De asemenea, va trebui sa intelegem nelinistea exprimata de un ministru al sanatatii publice, dintr-un stat occidental, care a declarat ca totul
se petrece ca si cum marirea considerabila a consumului medical (siImplicit si a cheltuielilor medicamentoase) nu ar ameliora noil sanatatea publica".
Din nefericire, mortalitatea prin infarctul miocardic se mentine stationara (in ultimii 10 ani situandu-se in jurul a circa 100.000 de bolna pe an) si tot stationara este si cea prin accidente cerebrale vasculare (in jur de 65.000 bolna pe an), cu toate progresele inregistrate in domeniul terapeuticii in general. Cancerul se afla intr-o usoara ascensiune in ceea ce priveste mortalitatea, din moment ce numarul ctimelor inregistrat in acest domeniu este de 86779 in 1960 si de 95365 numai 4 ani mai tarziu. Si, in sfarsit, simplificand si mai mult lucrurile, vom preciza ca dintre cele 516478 de decese inregistrate in Franta in anul 1964, numai 264429 sunt datorate senilitatii, fapt care demonstreaza cum nu se poate mai conngator situatia inca precara in care se afla diagnosticul, dar mai ales terapeutica.