Vaccinurile rale pot contine, fie agenti acti

vaccinuri i,

fie rusuri sau fractiuni rale (vaccinuri subrale) inactivate printr-o gama larga de metode

vaccinurile inactivate.
Principalele vaccinuri utilizate in prevenirea infectiilor rale la om sint rezumate in elul III, modificat dupa Hilleman . Pentru detalii prind principiile biologice si caracteristicile vaccinurilor, cititorul poate consulta partea speciala a volumului.
Vaccinurile i pot fi intrebuintate in general, in una din urmatoarele modalitati:

a) Utilizind rusuri inrudite antigenic, dar nerulente pentru gazda respectiva, cu clasicul exemplu jennenan: rusul vaccinai in variola, si de asemenea, numeroase exemple din medicina veterinara : rusul fibromului Shope in mixomatoza iepurelui, rusul jigodiei in pesta bona, rusul rujeolos in jigodie, rusul Langat (encefalita de capusa in Malaya) Jn louping-ill etc.
b) Utilizind tulpini cu rulenta scazuta pentru gazda respectiva

vaccinuri i atenuate prin diferite metode:
selectie clonala;
selectie sub actiunea unui presor fizic (temperatura scazuta, de exemplu), chimic (conditionari de mediu), biologic (substrat celular departat filogenctic de gazda naturala);
selectia unor tulpini atenuate natural.
Exemplele sint numeroase, dar istoricul vaccinarii poliomielitice le poate epuiza.
c) Prin inocularea simultana cu rusul, dar in alt loc, a antiseru-rilor sau imunoglobulmelor specifice, metoda utilizata altadata in rabie si reluata cu tulpinile mai putin atenuate din perioada de debut a vaccinarii rujeoloase.
d) Prin inocularea rusului in locuri unde nu produce reactii clinice grave, de exemplu inocularea rinorusurilor si adenorusurilor pe cale orala in capsule enterice.
Ultimele doua metode au fost utilizate limitat datorita dezavantajelor determinate de reactogenitatea rusurilor neatenuate, posibilitatii de diseminare a rusurilor de la vaccinati in colectitate, anti-genicitatii inconstante.
Vaccinul u ideal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: areactogenitate, capacitate de multiplicare suficienta pentru determinarea unei imunizari puternice, silitatea calitatilor de atenuare in cursul pasajelor la gazda umana, similaritate antigenica cu rusul care determina boala, lipsa excretiei de rus de la vaccinati in colectitate, absenta agentilor contaminanti criptici sau oncogeni.
Vaccinul u reuseste sa reproduca procesul imunologic din boala naturala, asigurind o rezistenta de durata, calitativ si cantitativ superioara imunitatii induse de vaccinurile inactivate.
Vaccinurile inactivate sint preparate dupa principiul general al distrugerii rulentei cu conservarea determinantilor antigenici care sint esentiali in producerea anticorpilor respecti (9). De aceea, vaccinul ral inactivat ideal ar trebui sa contina antigenele capsidare purificate si concentrate, lipsite de proteinele substratului, ale mediului de cultivare sau acizii nucleici rali.
Este general acceptat ca un bun antigen inactivat nu poate fi obtinut decit dintr-o suspensie rala concentrata cu litrul inalt.
Au fost descrise numeroase metode de inactivare utilizate in prepararea unor vaccinuri de marc insemnatate profilactica
poliomielita

Mcl.ean si Taylor, pentru om si pseudopesta aara

Lancaster si febra aftoasa
Hyslop la animal. Aceste metode pot fi impartite in fizice si chimice. Primul grup este relativ putin utilizat din cauza dificultatii de a se discrimina intre pierderea infectitatii si completa denaturare a antigcnclor.
Agentii fizici folositi sint: caldura, razele ultraolete, razele X si Y, ultrasunetele.

Dintre agentii chimici, cel mai mult folosit in trecut a fost formolul. Mai recent, rezultate abile sau mai bune au fost obtinute cu alti agenti inactivati, ca: (3-propiolactona, acetiletilenimida, freonul si per-cloretilena.
Actiunea formolului, ca si a celorlalti agenti, se exercita atit la nivelul capsidei proteice, cit si la acidul nucleic. Concentratiile mici de formol utilizate, de rutina, pentru inactivarc, 1/20001/4000) esi epuizeaza actiunea la nivelul capsidar, difuziunea catre interiorul particulei fiind minima. Pe ce alta parte, s-a aratat, prin studii de marcare, ca tratarea polio irusurilor cu concentratii mai mari decit cele semnalate duce la ruperea fizica a particulei. Arborusurilc au aceeasi labilitate si in cazul prelungirii inactivarii cu concentratii joase de formol.
Distrugerea capsidei este concomitenta cu o pierdere semnificativa in antigenicitatc; actiunea blinda a concentratiilor joase are ca rezultat inactivarea rusului cu pierderea capacitatii de replicare si pastrarea inuinogenitatii. Curba de inactivarc in limitele unor parametri determinati are un aspect bifazic, cu o scadere rapida a titrului in jurul primei ore, dupa care urmeaza o regresie liniara lenta. Coordonatele acestei curbe trebuie urmarite cu atentie, intrucit reproducerea lor cu ocazia fiecarei operatii de inactivare a suspensiei de rus este o conditie in prepararea vaccinurilor. Durata procesului de inactivare (de trei ori mai mare decit cea necesara pentru pierderea infectitatii) este influentata in primul rind de concentratia de formol si temperatura reactiei. Foarte important este, de asemenea, procesul de clarificare, rare inlatura particulele rale protejate la actiunea formolului de resturile celulare; variatiile concentratiei rusului de 1001 000 de ori par sa nu influenteze rata de inactivare.

Actiunea altor agenti inactivanti este similara.

Studiile clasice romanesti (Babes-Puscariu) (3) , care au urmarit actiunea caldurii, ca si cele mai recente (Duca, Nicolau) (8) , care studiaza actiunea inactivanta a metalelor grele (argint, cupru, aur, platina) confirma aceste date.
Actiunea inactivanta a ionilor de argint in cursul procesului de electrodializa testata de Duca (8) asupra rusului rabic a fost cercetata experimental la alte rusuri si extinsa de Nicolau in prepararea unor vaccinuri metalizate, cu mare putere imunogena, in encefalita de capusa, herpes, gripa si ornitoza.
Progrese importante au fost realizate in ultimii ani in purificarea si concentrarea structurilor antigenice ale unor rusuri.
Fractiuni subrale, respectiv elementele structurale hcmagluiinante din rusul gripal, rujeolos, adenorusuri, au fost obtinute prin extractia cu twecn-eter. Imunogenitatea acestor preparate a justificat testarea lor in vaccinari limitate.

Numerosi autori au facut consideratii critice asupra optiunii vaccinuri i

vaccinuri inactivate.
Utilizarea vaccinurilor i prezinta urmatoarele avantaje :
imunitatea indusa apare mult mai rapid dupa o doza unica1;
imunitatea este de lunga durata, abila cu cea consecutiva bolii naturale;

imunitatea poate acoperi un spectru antigenic larg;

vaccinurile sint ieftine, fiindca sint necesare doze mici de rus;
- aplicarea vaccinurilor este comoda, de multe ori rusul putind fi dat oral, intranazal sau in instilatii conjunctivale.
Imunitatea conferita de vaccinurile inactivate este de scurta durata (612 luni), cceca ce implica administrarea rapelurilor la intervale regulate, are un spectru antigenic ingust, iar productia si administrarea vaccinurilor sint mai costisitoare.In esenta, imunitatea in roze este de natura celulara de aceea o imunizare eficienta nu poate fi obtinuta decit consecutiv administrarii vaccinurilor rale i .