"Arbovirusurile sint agenti patogeni mentinuti in natura, in principal sau in mare masura, prin transmisie biologica intre gazdele vertebrate susceptibile, de catre artropodele hematofage; ele se multiplica si produc viremie la vertebrate si la artropode , car numai primele sint afectate clinic".
Transmiterea biologica este criteriul esential pentru includerea unei boli in grupul arbovirozelor. Ea presupune un interl, numit incubatie extrinseca, de la contaminarea insectei pina la dobindirea capacitatii de vector si un contact epidemiologie strins intre artropod si gazda vertebrata.
Deseori aria de raspindirc a virozei este influentata de existenta unui rezervor natural, artropod sau vertebrat, la care virusul nu determina manii estari clinice. Din acest punct de vedere, eticheta de zoonoza data multor arboviroze este justa.
Catalogul arbovirusurilor (2) enumera 204 virusuri, din care 155 apartin unui numar de 21 de grupuri antigenice distincte, numarul lor cres-CInd continuu (este semnificativ saltul numeric de la 43 in 1960 la 204 in 1966).
Dintre acestea, 37 determina boli grave sau frecvente ale omului, alte 28 boli mai rare la om, 7 boli grave la cai, 5 la oi ctc. . Manifestarile clinice includ afectiuni febrile cu sau fara rasb, enccfalomielite, lebre bemoragice etc. La tropice, multe sint endemice in arii geografice largi, in zonele temperate, epidemiile sint sezoniere, fiind determinate de biologia vectorului.
Europa este, din acest punct de vedere, un continent privilegiat, fiind descrise cazuri sporadice si teritorii endemice determinate de tintari vectori, in special in zonele salbatice.

la noi in tara arbovirozele au format obiectul a numeroase cercetari

Duca si colab. , Draganescu si colab. , Facon si colab., Minculescu : colab., Popescu si colab., Sutu si colab. (citati de 43)

semnalindu-se in cercetari serologice sau in urma izolarilor prezenta virusurilor encefalitei de capusa, West Nile, encefalitei ecvine de vest, en-
alitci sindbis etc.
Ca zoonoze, arbovirusurile sint in general mentinute in natura de al ie gazde decit omul si cu cite exceptii (denga, febra galbena) ele sint normale sau frecvente la om. Omul este o gazda temporara, accidentala in multe cazuri; prin decesul lui se realizeaza sfirsitul ciclului biologic al infectiei.In majoritatea colectivitatilor in care gradul ridicat de sanitatie realizeaza un control adect al vectorilor, arbovirusurile nu pun probleme, in schimb, in tarile subdezvoltate exista o multitudine de arbovirusuri capabile sa afecteze omul inca din copilarie .
Din punctul de vedere al profilaxiei, controlul arbovirozelor trebuie sa se conduca dupa particularitatile epidemiologice mentionate. El se realizeaza prin indepartarea omului din ciclul de transmitere biologica, fie prin protejarea lui imunologica, fie prin indepartarea vectorilor ar-tropozi din preajma colectivitatilor umane .In aceasta ultima directie, controlul genetic al insectelor virulifere reprezinta o posibilitate eficienta si economica . Metodele utilizate includ: tehnica de sterilizare a masculilor prin iradiere sau chimiostcrili-zare si tehnici citogenetice bazate pe incompatibilitatea citoplasmica .In ceea ce priveste controlul imunologic pot fi facute urmatoarele obsertii:
interesul practic al ccinurilor arbovirale este limitat (arii geo-, v.lice restrime, personal de laborator, calatori);
profitul realizat din comercializarea lor este minim; aplicabilitatea ccinurilor este dificila datorita izolarii cazurilor;
- adresabilitatea publicului este scazuta justificat, datorita reacto-in deseori mari, mai ales in atie cu riscul nu totdeauna probat.
Cite exceptii exista. Situatia profilaxiei prin ccinuri este rezumata in elul XVII.In cazul particular al unor arboviroze in care exista gazde animale care prin susceptibilitatea lor la boala si apropierea lor de om amplifica pericolul pentru ..cestadin urina, controlul poate viza accinarea animalelor domestice; encefalita japoneza constituie un exemplu in care ccinarea porcilor se face cu ccin inactit sau viu .
Controlul ecologic prin limitarea vectorilor in cadrul nisei lor s-a dovedit eficient in unele arboviroze sezoniere, ca, de exemplu, encefalita rusa de taiga , encefalitele americane , febrelc flebotomice (napolitana, siciliana etc).

Ca o problema imediata, excluzind situatiile aparte

ca, de exemplu, oamenii din laboratoare, trupele militare care actioneaza in regiuni expuse, razboiul bacteriologic

profilaxia acti impotri arboviro-zelor este oportuna numai in cite afectiuni: encefalita de capusa in Europa, denga si febrcle hemoragice din Asia de sud-est, encefalita 13 japoneza si encefalitele americane: vcnczueliana, St. Louis etc.Inaintea unor prezentari separate se mai pot face cite consideratii: in multe arboviroze (febra galbena, encefalita rusa), ca si in rabie, sint utilizate ccinuri inactive prin formol preparate prin cultirea virusurilor pe creierul de soarece. Riscurile substratului, ca de pilda creierul ca alergen in etiologia encefalitelor postccinale, sint cunoscute, astfel incit eforturile substituirii cu culturi celulare primare sint cunoscute nu numai pentru arboviroze, dar si pentru rabie. Astfel, ccinurile pentru arbovirusurile din grupa A si pentru febra galbena au fost preparate pe ou de gaina embrionat. Sint in curs cercetari pentru folosirea culturilor de celule.
Un alt aspect general este legat de susceptibilitatea deosebita a substraturilor celulare pentru arbovirusuri. Multe culturi pe care se obtin titruri satisfacatoare nu sint suficient studiate din punctul de vedere al puritatii si securitatii lor pentru om. Atenuarea virusurilor pe aceste substraturi celulare sau mentinerea proprietatilor lor in cursul pasajelor succesive, in cazul in care atenuarea a fost obtinuta cu alte sisteme, formeaza o problema conexa.
Potentialul encefalitogen al tulpinilor ccinale trebuie bine estimai, iar studiul >nctrker-ior genetici legati de acest caracter trebuie realizat pentru fiecare virus in parte. in acest sens, lucrarile lui Mayer cu encefalita de capusa ofera un bun exemplu (1C4).
Analizind in continuare problema ccinurilor vii in culturi de celule trebuie semnalat modelul experimental realizat in denga, in care, dupa pasaje pe creier de soarece, a lost selectata o clona in scopul ccinarii ; atenuarea insuficienta a primelor pasaje a fost demonstrata prin evidentierea neurovirulentei pentru maimute, desi virusul nu a fost nociv pentru soarecele nou-nascut inoculat pe calc intracerebrala.
Aspectul invers al supraatenuarii, care duce la pierderea proprietatilor imunogene pentru om, a fost raportat in encefalita japoneza B . Prin atenuarea tulpinilor ccinante trebuie sa se realizeze un compromis intre mentinerea unei antigenitati normale, pierderea proprietatilor patogene, limitarea viremiei in timp, astfel incit ccinarii sa nu devina surse persistente de infectare, a vectorilor si pastrarea caracterelor de atenuare dupa pasaje succesive umane sau pe alte gazde . O problema generala de mare interes in profilaxia arbovirozelor este reprezentata de spectrul anticorpilor hetcrologi (in cadrul aceluiasi grup antigenic) obtinuti dupa expuneri repetate la un virus sau la virusuri inrudite, in grupul 13, Sabin a aratat ca protectia intertipica la virusurile denga este de scurta durata, iar Carey si colab. si Wissemann si colab. semnaleaza atacuri succesive de denga la pacienti ccinati pentru lebra galbena. Anticorpi hetcrologi la virusurile encefalitei japoneze 13 si St. Louis au fost demonstrati dupa ccinul inactit impotri encefalitei de West Nile, fara a se raporta si protectia incrucisata care se obtine intr-o oarecare masura dupa ccinul viu sau infectia naturala. Aceste date pot sugera ca protectia hcterologa este datorata altor factori, cxcluzind anticorpii.


VACCINURI ARBOVIRALE VII

VACCINUL ANTIiMARIL (VACCINUM FEBRIS FLAVAE)
Febra galbena este prima si pina astazi singura arboviroza care a beneficiat de o profilaxie acti eficienta cu virus viu.

Epidemiologie, exista doua tipuri de febra galbena:

1. febra galbena urbana, forma clasica, in care transmisia de la om la om se face prin Aedes aegypti si
2. febra galbena de padure, in care sint infectate in primul rind animalele, transmisia, facindu-se ele obicei de la animal la .mimai si in mod accidental, prin diverse specii de tintari forestieri, de la animal la om.
Eradicarea tintarului Aedes aegypti poate asigura protectia locuitorilor din orase si sate fata de febra galbena urbana fara a fi nevoie sa se recurga la ccinare.
In cazul riantei siltice, eradicarea tintarilor forestieri fiind imposibila, ccinarea ramine singura masura eficienta pentru protejarea persoanelor care patrund in zonele infestate.
In tarile tropicale din America si Africa, succesul campaniilor de ccinare in masa a fost demonstrat prin numarul mic de cazuri inregistrate la ccinati fata de numarul imbolnavirilor din lotul persoanelor care nu s-au supus ccinarii .
Totodata, consideram util a preciza ca, prin ccinare, concomitent cu obtinerea unei imunitati de masa, se are in vedere si intreruperea lantului epidemiologie al bolii.
Primele incercari de imunizare acti impotri febrei galbene au fost efectuate cu ajutorul unor ccinuri in care virusul era inactit prin mijloace fizice sau chimice. Aceste incercari au fost lipsite de succes, deoarece metodele folosite nu erau capabile sa inlature patoge-nitatea virusului fara a-i distruge antigenicitatea.
Cercetarile ulterioare s-au indreptat spre obtinerea unui ccin care sa contina virus viu modificat adminisirabil omului .
Primele metode de ccinare cu un ccin continind virus modificat s-au bazat pe descoperirile lui Theiler , care, lucrind cu o tulpina izolata de la un individ din Dakar bolnav de febra galbena {96), a aratat ca soarecele este sensibil la inocularea intracerebrala de virus amarii pantrop, iar pasajele seriate pe aceasta gazda produc modificari ale caracterului tulpinii, in sensul pierderii viscerotropismului pentru maimuta, concomitent cu pastrarea unui neurotropism accentuat, atit pentru maimuta, cit si pentru soarece, carora le produce o encefalita mortala.
Maimutele inoculate pe cale periferica cu tulpina modificata faceau o infectie benigna urmata de o stare de rezistenta specifica fata de virusul amarii nemodificat.
S-a apreciat ca virusul modificat, denumit virus amarii neurtrotop francez, poate fi utilizat in ccinarea umana si in consecinta a fost folosit la prepararea primului ccin , dupa 105 si respectiv de pasaje efectuate pe creier de soarece.

Deoarece s-a sustinut ca neurotropismul virusului ar constitui un pericol in cazul ccinarii umane si pentru a impiedica trecerea virusului in torentul circulator, ccinului i s-a adaugat ser imun specific. in acest mod, prin ccinare se administreaza un amestec de virus viu modificat si de ser imun uman sau de iepure .
Din cauza reactiilor po^tccinale s-a trecut la prepararea unui ccin obtinut prin expunerea termica a tulpinii in glicerol (la 20") si desicarc in prezenta fosfatului de sodiu .
Din dorinta, de altfel justificata, de a reduce numarul inocularilor s-a propus metoda dozei unice cu virus expus timp de o zi in glicerol la 20A, iar pentru a se intirzia difuziunea virusului de la locul de inoculare, acesta a fost inglobat in galbenus sau in ulei de masline.
Vaccinul obtinut in acest mocl de Laigrct a fost utilizat pe scara larga, desi s-a aratat ca expunerea termica nu determina o atenuare, ci numai o diminuare a titrului .
De aici a decurs necesitatea gasirii unui ccin care sa fie in acelasi timp ieftin, eficient, lipsit de pericol si usor de administrat.
Cercetarile lui Pelctier si colab. au dus la obtinerea unui ccin (tulpina franceza la pasajul 256 si 258), care sa poata fi administrat prin scarificare cutanata si care a fost folosit la peste 56 milioane de ccinari.
Acest ccin cu proprietati inalt imunogene prezinta si antajul ca poate fi asociat cu ccinul antiriolic .
O seric de cercetatori au afirmat insa ca, datorita neurotropismului, folosirea tulpinii franceze in ccinarea umana reprezinta un real pericol.
Din aceasta cauza. Lloyd , in metoda de ccinare simultana cu viscerotropismului

si scaderea neurotropismului tulpinii, obiectiv realizat prin cultirea prelungita in vitro a tulpinii pantrope Asibi .
Tulpina Asibi, adaptata si cultita in 17 pasaje pe fragmente de embrion de soarece si denumita 17 E, si-a pierdut intr-o mare masura afinitatea viscerotropa, fara ca neurotropismul sa fi crescut.
Din aceasta cauza, Lloyd , in metoda de ccinare simultana cu amestec virus si ser imun, inlocuieste virusul cultit pe creier de soarece cu tulpina 17 E.
Cum viscerotropismul tulpinii 17 E nu era totusi suficient de scazut, Lloyd si colab. reusesc prin cultirea tulpinii Asibi pe embrioni de pui, sa obtina rianta 17 D, caracterizata prin lipsa neurotropismului pentru soarece, maimuta si o marcata atenuare a activitatii visecro-trope pentru maimuta.

Pierderea afinitatii viscero- si neurotropc pentru maimuta a determinat pe cercetatorii anglo-amcricani sa considere tulpina 17 D ca o tulpina de electie pentru ccinarea umana pe cale subcutanata.
Din 1942, ccinul devine de tip apos, fiind administrat fara ser imun .
Din 1930, cind se situeaza inceputurile primelor imunizari, s-au folosit diverse metode de ccinare, in functie de autor, de tulpina de virus intrebuintata, de schema de administrare etc.
Pentru simplificarea si sistematizarea problemei vom expune, in rezumai, metodele folosite pentru fiecare tulpina ccinanta.
a 1. Vaccinari efectuate cu virusul neurotrop francez Dakar
a) Metoda ccinarii asociate: virus-f ser imun
1. Inocularea simultana: virus + ser imun intramuscular asociat, metoda Sawyer, Kitcher Lloyd .
2. Inoculare disociata: injectare de ser imun intramuscular urmata, la 6 ore, de o inoculare de amestec de >er imun si encefal virulent de sobolan (5).

b) Metoda ccinarii simple (fara adaos de ser imun)

1. Inoculare in doza unica.
a) Administrare subcutanata;

cu virus proaspat ;
- cu virus desicat si atenuat la 2C 24 de ore si inglobat in galbenus .
b) Administrare prin scarificare cutanata

metoda Pelletier si colab. .
2. Inoculare in doze multiple: 3 injectii subcutanate, la 20 de zile interl, cu virus desicat si atenuat la 20A timp de 4, 2 si 1 zi .

a 2. Vaccinari efectuate cu riante ale tulpinii Asibi

Varianta 17 E

inoculare asociata: ccin + ser imun omolog: metoda Lloyd . Varianta 17 D Inoculare simpla (ccin fara ser imun):Inoculare subcutanata: metoda Theilcr si Smith (1S2) si metoda I largett, Burruss, Donon ;
inoculare prin scarificare percutanata: mcioca I Iahn . in prezent se utilizeaza ccinul preparat din uilpina 17 D sau din tulpina neurotropa franceza (Dakar).

Vaccinul Dakar

Virusul utilizat provine din tulpina franceza izolata de Mathis si colab. si adaptata la soarecele alb de Theiler .
Tulpina a fost readusa la Dakar in 1939 la pasajul 12. Din 1931 si pina in 1939 ea a mai suferit 101 pasaje.
Primele inoculari prin scarificare s-au facut cu tulpina care se gasea la pasajul 237.
Pentru a se evita eventualele riatii ale calitatii tulpinii, pasajele s-au efectuai mult mai rar, astfel ca pina in 1945 s-au mai facut numai 9 pasaje. in ultimii ani, ccinurile au fost preparate cu tulpinile din pasajele 258260.
Tehnica de preparare a ccinului actualmente in uz a lolosii virusul de la pasajul 249.
Virusul stoc este constituit dintr-o suspensie 10o/" creier de soarece adult (inoculat cu 200 0CC DL50 de virus amarii) in ser uman sau simian neimun, nediluat si inactit prin caldura. Suspensia clarificata prin centrifugare este liofilizata si mentinuta la temperaturi sub 20".
Virusul se dilueaza intr-o solutie de clorura de sodiu tamponata cu fosfati la pH 7,4 si care contin 0,75% fractiunea V din albumina bovina.
Dupa rchidratare, acest virus trebuie sa contina pe 0,03 ml nu mai putin de 100 000 DL50 soarece.
Soarecii albi de 17 g (23 luni) sint inoculati cu o suspensie care contine 20 000 DL5o/0,03 ml si care determina regulat paralizii dupa 45 zile de la inoculare. Animalele paralizate se tin la temperatura de 24A si umiditate de 4050/0.
Virusul se recolteaza numai de la animalele paralizate, dar inca vii. Animalele sint sacrificate cu cloroform si fiecare creier este introdus, dupa recoltare, intr-o eprubeta sterila si apoi mentinut la 25A.
Din bulb, cu o ansa de platina, se fac insamintari in bulion.
Eprubetele care contin creierii inghetati sint puse intr-un cxsicator Pyrex care este in comunicare cu o trompa de vid. Dcsicatia este obtinuta dupa 3 zile.In urmatoarea etapa, creierii sterili sint transformati intr-o pudra omogena la care se adauga celita (0,25 g pentru trei creieri). Acest pamint de infuzorii, purificat si deshidratat, ajuta ca pudra de creier sa alunece pe peretii de sticla ai fiolelor. Pudra care constituie ccinul este introdusa in fiole, astfel incit in fiecare sa se gaseasca 1/10 dintr-un creier.
Vaccinul suporta temperatura ambianta cite zile, putind fi transportat pe cale aeriana, dar nu mai mult de 10 zile (proprietatile imu-nogene pot fi astfel modificate). Pina in momentul utilizarii, fiolele pot fi mentinute la +4. in momentul utilizarii, continutul fiolei este suspendat in 2 ml dintr-o solutie de guma arabica.