Perspectivele cercetarii in problema ccinurilor virale pot fi analizate in doua alternative, tinind seama de cele doua conditionari esentiale care se fac in profilaxie: securitate si eficienta. La al X-lea Congres al Sectiunii permanente pentru standardizarea microbiologica (Praga, sept. 1967), cu tema: "Securitatea ccinurilor", au fost indicate linii de cercetare prioritate in ambele domenii. Pentru sporirea securitatii ccinurilor sint necesare eforturi in marirea sensibilitatii, reproductibilitatii si standardizarii normelor de control. in acelasi sens, pentru a preveni contaminarea substratului se recomanda utilizarea in productia ccinurilor a animalelor gnotobiotice in locul celor conventionale sau a tesuturilor provenite de la ele. Utilizarea culturilor de celule diploide de origine umana reprezinta o rezolre oportuna a problemei standardizarii substratului (7). Eficienta ccinurilor poate fi marita prin dezvoltarea metodelor de concentrare si purificare virala. Concentrarea antigenelor intrebuintate redeschide discutia asupra ccinurilor inactite, mai ales asupra celor constituite din fractiuni subvirale. Asemenea preparate evita riscul, astazi inestimabil, al inocularii la om a unor acizi nucleici informationali straini, cum sint acizii nucleici virali.
Studii de genetica virala, de markeri de virulenta sint chemate sa confirme gradul de atenuare a virusurilor din ccinurile atenuate sau inactirea lor in ccinurile omoritc.
Cu toata disproportia existenta intre numeroasele studii consacrate proprietatilor antigenelor care compun ccinurile virale si numarul redus al informatiilor referitoare la substratul celular, trebuie sa admiterii ca problema primara a oricarui producator de ccin ramine alegerea patului celular.
Unul din principiile de baza ale normelor de control care reglementeaza productia de ccin precizeaza ca substratul celular, in cazul utilizarii culturilor de celule, trebuie sa- fie o cultura primara si mai mult chiar, liniile celulare nu pot fi folosite si nici introduse in aria de productie a ccinului.
Aceasta conditionare este bazata pe convingerea ca proarea seriala in vitro a celulelor duce la achizitia unor proprietati noi, nedorite, intre c.ar.e potentialul oncogen nu este singurul. Insilitatea in vitro a unor linii celulare si mai ales a celor de origine murina reprezinta baza experimentala care, extrapolata, a dus la concluzia de mai sus.
Experienta ultimilor ani in legatura cu prezenta agentilor adventitiali in loturile de ccin viral si descoperirea unei serii de agenti oculti

unii patogeni pentru om

la animalele care au servit drept sutsa. de tesut impun o reeluare a recomandarilor initiale privind patul celular utilizat in productia ccinurilor.
Argumentele care exclud liniile celulare mixoploide, ca si rezervele ridicate de folosirea culturilor primare, fac ca alternati utilizarii celulelor diploide umane (CDU) sa constituie cea mai buna solutie in stadiul actual al cunostintelor .
Antajele utilizarii CDU in productia de ccinuri constau in : susceptibilitate la majoritatea virusurilor umane, relati usurinta cu care acest substrat poate fi obtinut, ca si o seric intreaga de alte calitati rezumate in elul IV. Ele au contribuit la introducerea celulelor diploide si in special a tulpinilor prototip WI-26 si Wl-38 in productia de ccinuri virale destinate administrarii la om (elul V).
Un argument foarte important a fost antajul economic determinat de utilizarea acestui substrat. Teoretic, tone de celule pot fi crescute si stocate ca celule saminta la temperaturi scazute pornind de la o singura sursa de celule.
Daca se incepe cu un flacon

cultura primara

pe care in momentul realizarii monostratului se gasesc 1.107 celule, dupa 50 de generatii, folosind o ratie de multiplicare 2:1, vom putea obtine IO22 celule, ceea ce inseamna 2.IC7 tone celule, daca ne bazam pe relatia 5.108 celule = 1 gram greutate umeda.
Costul procurarii si intretinerii maimutelor in cazul prepararii ccinurilor pe culturi primare din rinichii lor, ca si costul oualor de gaina teucosls-free, in cazul utilizarii embrionilor de gaina, este inabil mai ridicat fata de costul productiei de ccin care utilizeaza CDU. Descoperirea faptului ca nivelul la care este atinsa faza terminala a vietii in vitro a CDU nu este o functie a ratei de multiplicare, ci a numarului de diviziuni pe care o celula Ic sufera , a permis manipularea celulelor la ratii mai largi 1/4 saptaminal, economisind medii de cultura, timp de lucru si diminuind posibilitatile de contaminare.
Un alt aspect al utilizarii CDU este posibilitatea standardizarii substratului. Exista o bogatie de informatii in domeniul necesitatilor de crestere a celulelor, al posibilitatii de obtinere a transelor uniforme de ser de vitel , al testelor de puritate care trebuie satisfacute de o celula necontaminata, pentru a putea vorbi, azi, de standardizare in termeni practici.
In ceea ce priveste mediile nutritive utilizate, prepararea unor loturi mari a fost realizata si ele pot fi procurate de la cite surse comerciale. Dimensiunea unui asemenea lot este in jur de 200 kg praf, echilind cu 20 OCO 1 mediu Eagle solutie de lucru. Costul acestor preparate este scazut ativ cu al altor medii. Dincolo de problemele economice, principalul antaj ramine posibilitatea de standardizare, care devine practica la loturi de mediu atit de mari.
Cind un laborator semnaleaza loarea unui asemenea mediu, exista un criteriu pentru activitatea altor laboratoare. in cazul in care cine semnaleaza dificultati, el poate incrimina numai apa, serul sau manopera.
Astazi se fac eforturi in scopul prepararii unor medii standardizate uscate aseptic, ceea ce poate exclude procesul de filtrare. De asemenea, acest mediu uscat steril poate avea incorporat in el ser de vitel desicat, ceea ce constituie, inca un pas important in domeniul standardizarii. Sterilizarea mediilor uscate se poate face cu raze y sau cu oxid de etilen.
Serul de vitel, ca orice alt produs biologic introdus in sistemul de preparare a unui ccin, ridica reale probleme pentru producator. Posibilitatea ca acest ser sa vehiculeze agenti sau anticorpi virali, proteine hetcrologe, factori toxici, este evidenta. Pentru culturile diploide, la care riatii mici ale nisei lor ecologice se rasfring asupra cariotipului, necesitatea folosirii aceluiasi lot de ser de vitel in tot cursul subcultirii se impune; acest lucru ne asigura un plus de silitate a sistemului cu care lucram.In cejia ce priveste standardizarea substratului celular, exista astazi suficienta experienta in manipularea CDU pentru a se putea face o serie de recomandari practice (6) .

Selectia tipului de celule se face intre celulele umane si cele ale anumitor specii animale cunoscute ca necontaminate. Celulele umane vor li preferate din urmatoarele motive:
sint susceptibile la cele mai multe virusuri care afecteaza omul;
se diminueaza posibilitatea sensibilizarii indivizilor ccinati la antigene heterologe si implicit raspunsul imunitar este mai bun;
virusurile adventitiale infectioase pentru om sint bine definite si pot fi usor recunoscute.

Celulele animale pot fi antajoase din doua motive:

in ipoteza vehicularii in ccin a unor celule vii transformate, acestea sint indepartate ca eterogrefe;
un ipotetic virus oncogen uman nu se gasi sau este mai putin probabil sa se gaseasca la animale.
Este bine ca sursa pentru cultura sa fie embrionara sau de nou-nascut, posibilitatile de contaminare fiind mai mici, iar potenta de crestere mai mare. Tulpinile celulare diploide initiate de la o asemenea sursa trebuie sa fie sile, suficient subpasate, pentru a se exclude vreun virus criptic. Se recomanda studiul electronooptic si prin imunofluorescenta al celulelor pentru a se evidentia prezenta unor eventuale particule virale, teste de infectivitate si oncogenitate a extractelor de acizi nucleici celulari pe sisteme celulare si animale adecte. Testele de securitate pe voluntari umani in loturi restrinse sint obligatorii.
Criteriile pentru acceptarea CDU in productia de ccinuri virale destinate aplicarii la om cuprind un numar mare de teste de control impuse de necesitatea asigurarii ca agentii criptici sau factorii oncogeni sint absenti din substratul utilizat pentru prepararea ccinului.
Trebuie satisfacute urmatoarele criterii:
1. Istoricul si genealogia liniei, cuprinzind urmatoarele date:
virsta si sexul donatorului;
absenta anomaliilor congenitale sau a delcctelor genetice;
absenta antecedentelor neoplazice la donator, parinti, rude apropiate in momentul silirii tulpinii diploide;

istoricul pasajelor in vitro ale tulpinii;

mediile de cultura utilizate;

caracteristicile de crestere in vitro;

tehnica utilizata pentru inghetul lotului de celule-saminta. inregistrarea acestor date este utila, intrucit pe baza lor se pot
sili markeri care verifica silitatea tulpinii diploide folosite. in acest sens, numarul de diviziuni in vitro al culturilor, timpul unei diviziuni, interlul la care

in functie de numarul de celule insamintate

se sileste o pinza de celule in monostrat sint caracteristici critice. Infectiile bacteriene sau virale compromit linia.

Datorita posibilitatilor demonstrate de contaminare celulara, celulele diploide trebuie manipulate separat de alte culturi celulare.
Marele antaj al utilizarii celulelor diploide este facilitatea cu care ele pot fi stocate, practic indefinit, la temperaturi scazute, 70A fiind temperatura cea mai ridicata de stocaj. Cu siguranta, peste acest prag durata de supravietuire scade cu fiecare grad in plus. La 50A aceasta durata este de numai trei saptamini.
2. O alta seric de conditionari ale substratului diploid folosit in productia de ccin este de ordin kariologic. Aceste teste se fac in scopul excluderii:
anomaliilor intrinseci ale sursei de celule originare;
posibilitatilor de contaminare cu alte materiale celulare;
prezentei unor agenti criptici de genul virusurilor, micoplas-mei etc, care pot modifica kariologia;
manipularii incorecte, care, expunind tulpina diploida la factori fizici sau chimici nocivi, pot altera kariotipul persistent.
De la inceput trebuie spus ca o kariologie normala nu exclude posibilitatea ca substratul sa aiba proprietati nedorite, alternati care este determinata de limitele cunostintelor noastre. Importanta testelor kario-logice consta in a arata ca nu au loc modificari dramatice in cursul proarii in vitro a celulelor; modalitatea in care aceste teste se executa constituie un compromis intre practic si ideal.
Mostrele de celule pentru determinarile kariologice sint obtinute din fiecare recipient care intra in productia pentru ccin cu patru pasaje inaintea pasajului de productie. Aceste mostre sint sumate si pasate identic cu lotul de celule care intra in productia de ccin. Acest material celular constituie pool

ui kariologic de referinta si o parte din el serveste determinarilor kariologice, iar alta parte este stocata, la frig, pentru cercetari viitoare.
Determinarile kariologice se fac dupa tehnicile citogenetice uzuale, iar interpretarile in functie de criteriile de la Denver (l%0)*si Chicago (1966)**.
Normele propuse elimina materialele celulare anormale sau, ceea ce constituie o eventualitate mai frecventa, preparatele citologice proaste.
De mentionat ca examinarile kariologice sint extrem de amanuntite si cer mult timp din partea unui kariologist incercat.
3. Selectia unei tulpini diploide umane pentru productia de ccin poate fi facuta numai dupa testari riguroase negative, efectuate pentru prezenta bacteriilor, lungilor, virusurilor, micoplasmei.
In plus, Stanbridge si Perkins au silit un test capabil sa detecteze virusurile incomplete. Testele se bazeaza pe lucrarile lui Harris (Oxford) si cerceteaza fuziunea a doua celule care are loc in prezenta unui virus omorit prin ultraviolete (Sendai). O celula replicind anti-genul T, si nu virusul complet, poate fi indusa prin tehnica fuziunii.
Alte teste de loare sint reprezentate de tehnicile de imunofluores-centa si de microscopie electronica. Iestele de imunofluorescenta pot fi aplicate cu usurinta la celulele umane, dat fiind numarul mic de contaminanti latenti posibili (rubeola, virusul citomegalic, micoplasma) . Cercetarile electronooptice care pun in evidenta particule asemanatoare virusurilor trebuie insa interpretate cu precautie, dat fiind numarul mic de celule care pot fi examinate.In legatura cu posibilitatile de contaminare cu Mycoplasma, progrese recente fac posibil controlul cu mai multa eficienta in acest domeniu. Medii noi au fost descrise in afara de cel clasic Hayflick si Chanock . Este vorba de mediul continind celule BHK/21/13S suspendate in aga-roza (Zgorniak-Nowosielska ) sau celule de embrion de soarece suspendate in agaroza (W. House-Glasgou ), medii care izoleaza mai usor speciile de micoplasme neasociate omului. Ecologia modificata a contaminarii culturilor celulare cu micoplasme este un fapt cunoscut in ultimii ani. De asemenea, diagnosticul contaminarilor prin tehnica auto-radiografiei (Defendi (ii)) poate fi aplicat cu succes in cazul micoplas-melor utilizind timidina tritiata. Detectia granulelor reactive, mai numeroase in citoplasma decit in nucleu, pune problema unei contaminari cu micoplasme.
Progrese remarcabile s-au facut si in domeniul decontaminarii celulelor infectate cu micoplasme (Hayflick L., Nature, 1960, 185, 783). Se utilizeaza, fie antibiotice de genul aureomicinei injecile sau tartratului de tilosina, fie trecerea culturilor la 4143A, temperatura care poate sa omoare in scurt timp micoplasmele fara sa degradeze celulele.
4. O mare dificultate in a obtine aprobarea pentru un nou tip de substrat celular destinat productiei de ccinuri virale este doda faptului ca el nu poarta un factor cancerigen.
Nimeni nu da un raspuns sigur in aceasta privinta, pina cind supravegherea clinica a unui numar semnificativ de ccinati, pe o durata suficient de lunga nu proba acest lucru.
Testele de transtare sint singurele criterii de tumorigenitate pe care le putem utiliza azi, desi ele pot da rezultate fals pozitive sau fals negative. Aplicarea testelor de transtare la gazde singeneice nu se poate face decit in conditii cu totul anormale (cancer terminal) si numai experimental. De aceea, pentru controlul tumorigenitatii se aleg alte doua alternative:
testele de heterotranstare, adica la gazde xenogeneice preferabil conditionate, practic punga jugala a iiamsterului nou-nascut. O sensibilizare a lestului poate consta in injectarea de corticoizi sau de ser antilimfocitar, care modifica caracterul xenogcneic al gazdei. Desigur, un astfel de test negativ nu atesta in mod absolut securitatea pentru om, dar un rezultat pozitiv contraindica substratul;
a criterii indirecte, bazate pe asocierea gasita in decursul anilor intre proprietatile celulelor in vitro si capacitatea lor de a forma tumori in vivo. Aceste proprietati sint:
a caracteristicile kariologice ale celulei aratate mai sus;

a viata, limitata sau nu, in vitro;

a comportamentul celulelor in vilro, cu referire speciala la doua caracteristici: inhibitia miscarii dupa contactul cu sticla si inhibitia cresterii dupa contactul celular.In concluzie, nu exista criterii definitive care sa probeze ca o populatie celulara este sau nu tumorigena (2). Desi nu exista nici do ale transmiterii cancerului prin tumori celulare la animale aliogenice (poate cu exceptia celulelor reticulare sarcomatoase la hamster si a carcinomului veneric la ciine) pericolul potentialului oncogenic trebuie avut in vedere . Trebuie totodata mentionat ca, cel putin pina astazi, se cunosc in ccinurile umane trei categorii distincte de virusuri care produc neoplasme la animale: virusurile leucemiei pasarilor (mixovirusuri), SV40 si polioma (papovirusuri) si riate adenovirusuri umane si simiene. Au fost descrisi si recombinanti intre aceste virusuri. Tinind seama ca ARX al virusurilor leucemiei aviare este capabil sa induca neoplasme in gazde heterologe mamifere si ca proprietati oncogene sint atribuite si altor virusuri care paraziteaza substraturi utilizate in productia de ccinuri (v. virusul hepatitei Rubarth la ciine si alte adenovirusuri bovine), precum si de faptul ca multe din ccinuri se aplica parenteral la copii, controlul proprietatilor eventual on.ogene al ccinurilor irale trebuie efectuat cu loarte multa grija.