Infectiile acute ale tractului respirator sint printre cele mai frecvente afectiuni ale omului, reprezentind 5067A/o din morbiditatea generala in tarile temperate si o proportie apropiata in cele calde. Se estimeaza ca incidenta este de 78 puseuri acute pe persoana si pe an pentru copii si adolescenti si 23 puseuri pe persoana si pe an pentru adulti . in Romania, in perioada 1960-l969, afectiunile acute ale aparatului respirator au determinat anual intre 2 100 0004 500 CCO de imbolnaviri. La 100 000 de locuitori, cifrele sint de 17 00023 000 de cazuri. Consecutiv, importanta economica a acestor boli este considerabila. Dupa datele cehoslovace, ele determina 3050% din concediile de boala si 6080A/0 din absenteismul din scoli. Din aceste cifre, etiologici virale ii revine ponderea cea mai mare, pondere care nu poate fi exact apreciata pentru ca pina in prezent nu cunoastem decit 50" ; din agentii virali implicati .
Informatiile disponibile asupra agentilor care determina cel mai frecvent viroze respiratorii provin din studiul unor esantioane limitate, asa incit concluziile au o valoare relativa. in plus, de multe ori, metodele de diagnostic sint ineficiente. in ciuda acestor inconveniente, diferitii agenti patogeni pentru tractul respirator se pot grupa cu oarecare certitudine in ordinea ponderii lor in morbiditate.
La copii si adolescenti, aproximativ 25o/" din afectiunile respiratorii minore sint determinate de virusuri si micoplasme. Afectiunile grave, deseori letale la virste mici, recunosc mult mai frecvent aceasta etiologic (elul XIV).

La adulti, rinovirusurile determina cel mai frecvent afectiuni afebrile ale cailor respiratorii superioare, care in 40/o din cazuri sint virale. Mixovirusuri, adenovirusuri sau alte picornavirusuri pol de asemenea interveni in etiologic Cea mai importanta cauza de boli respiratorii febrile este gripa, care, desi variind ca morbiditate de la an la an, ramine totdeauna viroza cea mai raspindita. Bolile tractului respirator inferior la adulti sint determinate de virusuri in aproximativ 20o/" din cazuri. Mixovirusurile, adenovirusurile sau micoplasma sint cauze frecvente.
Datele prezentate justifica eforturile depuse pentru gasirea celor mai eficiente metode de profilaxie. Producerea si testarea unor vaccinuri au fost experimentate in marea majoritate a virozelor citate. Potenta vaccinurilor inactivate a fost imbunatatita prin concentrarea si purificarea antigenclor si utilizarea unor adjuvanti corespunzatori. Paralel studiile de biologie virala, a contribuit la imbunatatirea metodelor de diagnostic si dezltarea de tulpini atenuate, capabile de a fi introduse in productia unor vaccinuri vii atenuate. Tabelul XV sintetizeaza principalii agenti virolici care sint implicati in determinismul afectiunilor respiratorii acute si posibilitatile actuale de profilaxie.
Numarul agentilor al caror control este considerat necesar este in continua crestere: vaccinurile polivalente capata in acest fel o importanta deosebita. Cu toate progresele realizate, beneficiul adus de vaccinare este limitat. Stimularea rezistentei gazdei (de exemplu, prin inducerea productiei de interferon) ofera perspective reale in controlul virozelor determinate de agenti cu serotipuri foarte diferite (de exemplu. rinovirusurile). Chimioterapia si chimioprofilaxia pot juca, de asemenea, un rol semnificativ .
Datele cele mai importante asupra vaccinurilor in virozele respirand torii, cu exceptia gripei, r fi analizate in modulele urmatoare.

VACCINURI PARAGRIPALE

Virusurile paragripalc sint printre cele mai frecvente cauze de boli respiratorii la copii. De aici locul lor prioritar in programele de vaccinare. Eforturile converg spre obtinerea unor vaccinuri inactivate, pentru ca studiile de biologie reclamate de prepararea unui vaccin viu atenuat sint inca la inceput . Vaccinurile au fost administrate copiilor in primul an de viata, grupa de virsta cea mai expusa. Daca intre vaccinati au existat indivizi cu anticorpi fata de unul din serotipuri, raspunsul serologic a fost heterolog au fost administrate, in general, vaccinuri polivalente inactivate cu I80 formol: Jcnsen si colab. au raportat raspunsul serologic la animal si la om consecutiv administrarii unui vacc'n bivalent (Para 1 si 3) formolat preparat pe ou embrionat. Mogabgab (76, 77, 79) si Laxdal si colab. au subliniat slaba antigenicitate a virusurilor paragripale inactivate in incercari complexe de imunizare in virozele respiratorii.
Rezultatele au variat in raport cu serotipul si modul de preparare si administrare a vaccinurilor .
Seroconvcrsia cea mai buna a fost obtinuta in raport cu parain-fluenza I, indiferent de substratul utilizat pentru cultivarea virusului: rinichi de maimuta sau ou embrionat. Parainfluenza 2 si 3 au determinat seroconversii mai putin semnificative, chiar daca preparatele erau concentrate si administrate cu adjuvant. Substratul cel mai eficient sub raportul imunogenicitatii a fost totdeauna oul de gaina embrionat . Tabelul XVI, sintetizat dupa Parott si colab. , da o imagine asupra imunogenicitatii vaccinurilor paragripale si respirator sincitial. Din punct de vedere experimental trebuie subliniat ca demonstrarea potentei vaccinurilor paragripale si cu virus respirator sincitial poate fi corelata la om cu rezultatele obtinute pe animal. Cobaiul este mai sensibil deciv maimuta, dar maimuta poate demonstra mai bine efectul stimulant al adjuvantului .

Cercetarile indica posibilitatea stimularii anticorpilor homospecifici seroneutralizanti la copii sau adulti cu vaccinuri inactivate, dar exista dubii asupra valorii profilactice a acestei seroconversii (32, 47, 48). Reinfectiile sint posibile chiar la indivizii cu titruri semnificative dupa o prima infectie naturala . Totusi, prezenta anticorpilor scurteaza durata bolii, micsoreaza nivelul febrei si scade frecventa afectarii cailor respiratorii inferioare de aproximativ 5 ori .O corelatie mult mai buna se poate sili intre titrul anticorpilor scroncutralizanti in secretiile nazale si rezistenta la boala . Anticorpii din secretiile nazale sint Ig A, care par a avea un rol determinant in rezistenta specifica din infectiile respiratorii (7, 94).
Cresterea semnificativa a titrului seroneutralizant la vaccinati, in special la cei care au primit doua sau trei doze de vaccin inactivat, este mai frecventa decit la indivizii care fac boala naturala. Cu toate acestea, prezenta anticorpilor in secretiile nazale este semnificativ mai mare dupa boala. Acestia din urma, anticorpi avizi, eficienti, pot fi sigur corelati cu rezistenta la boala (33, 1C3). Eforturile pentru obtinerea unui vaccin viu atenuat sint indicate, pentru ca numai replicarea directa a virusului in tractul respirator stimuleaza titrul anticorpilor din secretii. Pina atunci, oportunitatea vaccinarii paragripalc cu vaccinuri inactivate, chiar concentrate si absorbite, ramine discuila in special sub raportul protectiei conferite. Un studiu recent este semnificativ in acest sens: Vella si colab. au urmarit reducerea incidentei afectiunilor respiratorii la doua grupe de copii, care au primit vaccinul para-gripal trivalent inactivat si respectiv vaccinul rubcolos viu. in grupul de control, care a primit vaccinul rubeolos, s-a inregistrat o scadere semnificativa a virozelor respiratorii, probabil consecutiv cresterii rezistentei nespecifice in urma sporirii productiei de interferon endogen. Efectul vaccinului paragripal a fost echic.