Evitarea supraaglomerarii programului de vaccinare a dus la prepararea si testarea unor vaccinuri complexe, care includ antigene ale mai multor boli viroiice sau bacteriene. Avantajele practice si eficienta reala ale unor asemenea preparate determina in prezent o reinnoire a interesului pentru vaccinul poliomielitic inactivai, care poate fi inclus cu usurinta in vaccinurile combinate (58, 60). VPI a fost asociat cu vaccinul DPT intr-un vaccin englezesc cvadruplu , care continea 28 Lf toxoid difteric, 10 Lf toxoid tetanic, 200X106 B. pertussis corpi bacterieni omoriti si 75, 2 si 4D unitati antigenice polio pentru tipurile I, respectiv II si III.
Antigenele polio au mai lost asociate cu vaccinul rujeolos inactivat intr-un vaccin dublu sau pentavalent, ultimul cuprinzind vaccinul DPT absorbit si rujeolos . Rezultatele obtinute au fost totdeauna satisfacatoare, competitia autigenica in raspunsul imun fiind exclusa (2) (3). VPVA a fost administrat simultan cu alte vaccinuri virale: amarii, variolic, rujeolos, urlian etc. ( modulele respecti).
Importanta epidemiologica a unor enterovirusuri nepohomielitice: Coxsackie A7, B2, B5 si ECHO, si 10 in determinismul unor meningite aseptice, paralizii, pneumonii etc. impulsioneaza studiul posibilitatilor de vaccinare. Utilizarea unor vaccinuri asociate celor clasice reprezinta si in acest caz o solutie practica.

REZULTATELE VACCINARII POLIOMIELITICE Sl PERSPECTIVELE EPIDEMIOLOGICE
Analiza tendintei morbiditatii prin poliomielita in 19511955 si 1961

1964 indica o diminuare semnificativa in Europa, America de Nord si alte regiuni similare, in timp ce in multe din regiunile tropicale si subtropicale incidenta este stationara sau creste .
Cea de a 22-a adunare generala a O.M.S. a adoptat o rezolutie prin care poliomielita, alaturi de alte boli, este plasata "sub supraghere internationala". Rezolutia atrage atentia asupra modificarilor de ordin cconomic-social care pot influenta epidemiologia bolii: urbanizarea, migrarea populatiei, modificarile de nil igienic etc. Supragherea globala a poliomielitei: morbiditate, identificare rapida a epidemiilor, circulatia virusului salbatic si atenuat, tulpinile responsabile de aparitia epidemiilor va reusi similar programului O.M.S. pentru gripa

sa
aduca importante benei icii sanatatii publice, in special prin ghidarea productiei si distributiei vaccinului poliomielitic in lume (320321).
Situatia actuala a poliomielitei pe glob estimata pe baza datelor O.M.S., indica, cu toate limitele documentarii, urmatoarele tendinte certe:
existenta unor zone geogralice sub raportul evolutiei morbiditatii prin poliomielita (elul XIII);
scaderea marcata a indicilor de morbiditate in intervalul I961 -l965 ativ cu 1951 1955 (corespunzind situatiei de dinainte si dupa introducerea vaccinarii .uuipoliomielitice) in toate zonele.In Europa, incidenta anuala pentru anii 19661968 este 1/121/24 din cazurile raportate la perioada care precede vaccinarea din 1951

1955. Scaderi mai mari erau prognosiicate pentru 19681969, insa indicii de morbiditate au fost alterati de epidemiile internite in Polonia si Spania (233, 234).
In America de Nord si Australia, incidenta bolii scade spectaculos si persistent. Comparativ cu 1950 1955. reducerea in 1966 a fost de 4C0 de ori, in 1968 de 700 de ori, iar in 1969 de 1000 de ori, daca tendinta primelor trei trimestre va li pastrata.In Africa, 34 de tari raporteaza morbiditatea prin poliomielita. In 24 dintre ele, media pentru intervalul 19611965 este mai mare decii in 1951 1955. Aceeasi morbiditate inalta se mentine in 1966

1969. in 1969, in 5 tari: Congo (Brazaville), Congo (Kinshassa), Kenya, Africa de Sud si Mali au fost raportate aproximativ 80% din totalul cazurilor de pe continent.In America de Sud si Centrala, numarul cazurilor raportate in 19661968 este de aproximativ jumatate din media epocii care precede vaccinarea, desi sint tari in care situatia este inrsa. in 1969, au avut loc importante epidemii in Ecuador, Nicaragua, Costa Rica, iar in 1970, in Columbia .
In Asia, datele disponibile nu acopera decit o mica parte din populatie. Situatia morbiditatii este similara cu cea de pe teritoriul african.In 1971, in tarile tropicale si subtropicale din Africa, America Centrala si de Sud, Asia, 45 marcheaza o crestere pina la triplu a numarului de cazuri in 19611965 ativ cu 1951 1955. in 19661968, un numar de 40 de tari au raportai peste 100 de cazuri pe an, iar 19, peste 400.

Concluziile generale sint:In Europa (cu exceptia Turciei si Spaniei), in Australia, America de Nord, U.R.S.S., boala are proportii nesemnificati. in celelalte tari. situatia morbiditatii este abila cu cea dinainte de aplicarea vaccinarii, epidemiile sint frecnte (desi nu de proportiile celor europene si nord-americanc din 19511955), iar pericolul acestor zone pentru regiunile aflate in etapa eradicarii este actual. Tipul I de poliovirus este inca responsabil de majoritatea cazurilor. Ameliorarea supragherii mondiale a poliomielitei va contribui la urmarirea modificarilor morbiditatii in functie de aplicarea vaccinarii, la ghidarea eforturilor in derea eradicarii si desfiintarii nosologicc a bolii.