VPVA este administrat oral in sirop sau lapte. Ideal, fiecare tip de virus trebuie sa fie administrat separai ca ccin monolent, dar ratiuni de organizare sanitara au impus si alte scheme. Foarte frecvent (S.U.A., U.R.S.S.) se aplica urmatoarea modalitate: initial, tipul 1 sin gur, iar dupa doua luni tipurile II si HI impreuna. in Anglia se administreaza trei doze de ccin trilent la o luna interl. La noi in tara. schema de imunizare a riat dupa cum se poate urmari din elul XII reprodus dupa Spinu si colab. .
De obicei, ccinul trilent necesita titruri sporite ale componentelor incluse: 106 DlC50/ml tipul I. IC5 tipul II si IO5-5 tipul III. Cercetatorii canadieni au obtinut rezultate bune si cu doze mai mici IO7-5 (I), IC3-4 (II), 104J (III)
ceea ce ar putea aduce importante antaje economice . Doza infectanta minima pentru copn susceptibili in csuul tulpinilor atenuate esie de 1050 DIC50. Exista deci un mare exces de virus in ccin, care este justificat de scaderea turului in conditiile aplicarii in teren si de inlaturarea efectului inhibitor al altor virusuri care paraziteaza tractul alimentar. Marirea silitatii termice a ccinului se poate realiza adaugindu-se clorura de
magneziu la produsul final .
Prima doza de ccin se administreaza intre_ 3 si 6 luni, sub 3 luni seroconversia nefiind satisfacatoare . Vaccinul este putin eficient sub acelasi aspect, la adulti, datorita probabil rezistentei traciului digestiv dobindita in urma infectiilor anterioare. La
sugari a fost recomandata intreruperea alaptarii cite ore inainte si dupa ccinare . in tarile tropicale, eficienta VPVA este redusa datorita interferentei altor enterovirusuri, inactirii termice a ccinului etc. Se pare ca in aceste tari, ccinul inactit poate asigura un control mai eficient al bolii, desi exista factori restrictivi importanti: costul mai ridicat, necesitatea administrarii parenterale si repetate etc. . O alternati poale fi si administrarea repetata a ccinului perorai .
SECURITATEA VACCINULUI PERORAL
Problemele legate de prezenta unor agenti criptici in substrat siut aceleasi pentru ccinul viu, ca si pentru cel formolat. Sporirea sensibilitatii testelor care detecteaza acesti agenti este un imperativ al producatorilor de ccin. Azi sint incluse in controlul ccinurilor probe de microscopie electronica , imunolluorescenta etc. Sursa de celulc: respectiv maimutele, este supusa unui control intens si unei carantine prelungite, pentru a se evita aparitia unor epidemii grave datorate unor agenti necunoscuti, de genul celor descrise in 1.967 in R.F.G. (Frankfurt. Marburg) si Iugoslavia (Belgrad .
Un alt aspect legat de securitatea VPVA este riscul poliomielitei determinate de virusul ccin. Acest risc este estimat la 1 la un milion in S.XJ.A si mult mai sever in Ungaria 1/75 000 pentru tipul III (Dbmock. cit. 19). Riscul este mai mare la adulti: 2/3 din cazuri. Recent au fost citate cazuri de
poliomielita corelate cu tipul II atenuat, aceasta tulpina dcterminind cel mai frecvent viremie (238, 240). Din fericire,
imunitatea viral indusa" class="text">imunitatea naturala in raport cu acest tip este foarte frecventa.
Circulatia virusurilor atenuate in colectivitate ridica probleme in cazul unei excretii prelungite datorita posibilitatii teoretice de a se realiza o crestere a virulentei consecutiv pasajelor umane . Acest aspect este corelat in special cu tulpinile atenuate de tipul III, a caror insilitate genetica a fost remarcata inca de la introducerea VPVA (5) . Alte limite ale tipurilor III atenuate sint impuse de imuno-genitatea slaba (1IC) si de incriminarea in determinismul unor cazuri paralitice la ccinati sau contactii lor .
Ameliorarea tipului 111 atenuat a dus la dezvoltarea urmatoareloi tulpini: WM3 Plotkin. 1961 . tulpina Sabin lip 3 derita din R extras Stones 1966 USOL-D Bac-Vonka 1964 (305--309) Glenn-Barnes 1964 . Acceptarea acestor tulpini in prode ccin este facuta cu urmatoarele conditii: testarea neurovirulentei la maimuta
mai ales la cea mai sensibila
Afaccacus; experimentarea pe loturi limitate de voluntari pentru a certifica eficienta si silitatea genetica; experimentarea pe loturi extinse ativ cu tulpinile clasice.
Rezultatele obtinute cu tulpinile Polio III nou-atenuate nu au justificat inlocuirea tulpinilor clasice, mai ales ca inconvenientele acestora nu sint substantiale.
Astazi, pe mondial, utilizarea VPVA este metoda de rutina pentru profilaxia si controlul epidemiologie al bolii. Ea confera atit imunitatea tractului intestinal, cit si
anticorpi circulanti; este ieftina si usor de aplicat. Principalul dezantaj este inhibarea prin virusuri interferente, mai ales in anumite conditi ecologice (tropice, nivel de sanitatic scazut etc.). Riscul poliomielitei iatrogenc, desi este minim, exista (10, 160, 208).
Vaccinul inactit cu o potenta adecta are o eficienta similara. accinul pare sa confere o mai buna imunitate in conditiile in care eficienta ccinului viu este suboptimala . Problemele economice si organizatorice pe care le ridica 'PI pot fi depasite in mare masura prin utilizarea ccinurilor combinate.
