Ce poate face si ce responsabilitati are un tata. Barbatii, mai ales cei ale caror sotii au slujbe, au inceput sa participe din ce in ce mai mult la cresterea copiilor si in gospodarie. Nu exista nici un motiv pentru care tatii nu ar putea face aceeasi treaba ca si mamele, contribuind in mod egal la securitatea si dezvoltatea copilului. Acest beneficiu poate fi insa pierdut daca acest sprijin apare ca un fel de favoare facuta sotiei, din moment ce astfel se sugereaza ca a creste un copil nu este cu adevarat treaba tatalui ci doar ca el este extrem de generos participand si el.
Din ce in ce mai multi tati, ale caror sotii lucreaza cu norma intreaga, fiind departe de casa o mare parte a zilei, isi asuma cea mai mare parte din indatoririle legate de gospodarie si de ingrijirea copiilor in perioada in care acestia sunt inca mici. La modul superlativ, cresterea copiilor este asumata de ambii parinti de pe pozitii egale, de' parteneriat.
Cred ca un tata care lucreaza cu program normal, chiar daca mama sta acasa, isi va ajuta cel mai bine copin, sotia si chiar pe sine insusi, daca isi asuma jumatate sau chiar mai mult din indatoririle legate de ingrijirea copiilor (si participa si la activitatile gospodaresti) atunci cand ajunge acasa dupa serviciu sau la sfarsit de saptamana. Rabdarea si resursele de indrumare ale mamei probabil se vor fi epuizat aproape de tot la sfarsitul zilei (asa cum i s-ar fi intamplat si tatalui daca ar fi stat toata ziua singur cu copin!). Pe de alta parte, unora dintre mame Ie vine greu sa le permita tatilor sa isi asume aceste responsabilitati, probabil pentru ca se gandesc ca, daca ele nu sunt educatorul "oficial" in familie, atunci care este adevaratul lor rol in viata? Copin nu vor avea decat de castigat experimentand diferitele stiluri de indrumare si educatie ale ambilor parinti, stiluri care nu se exclud si nu sunt antagonice, ci se completeaza si se valorizeaza reciproc.In ingrijirea copilului, cu siguranta ca si tatii pot hrani cu biberonul sau cu alimente solide, pot schimba scutece (de prea multa vreme tatii s-au eschivat smechereste de la aceste indeletniciri pe motiv ca le-ar lipsi inteligenta, dexteritatea si aptitudinile necesare pentru a putea schimba un biet scutec murdar), pot alege hainutele, pot alina supararile, pot sufla nasul copilului, ii pot face baie, ii pot citi povesti, ii pot repara jucariile, pot aa disputele, pot ajuta la temele pentru acasa, pot da explicatii copiilor si iti pot asuma responsabilitati. Tatii pot participa la intreaga gama a activitatilor domestice: la cumparaturi, la gatit, la servitul mesei, la spalatul vaselor, la facutul patului, la curatenie si la spalatul rufelor. Mama mea m-a invatat cum sa fac toate acestea incepand de pe la varsta de sapte ani.
Cand tatal isi preia in mod firesc partea ce ii revine din munca acasa, atunci cand vine de la serviciu, el face mult mai mult decat sa usureze povara sotiei si sa-i fie alaturi. El ii arata sotiei ca aceasta munca e considerata de el cruciala pentru bunul mers al familiei, ca e nevoie de talent si discernamant pentru a o duce la bun sfarsit si ca reprezinta in aceeasi masura si responsabilitatea lui, atunci cand este acasa, ca si a ei. O astfel de atitudine trebuie sa observe copin daca vrem ca ei sa-si formeze o imagine corecta asupra rolurilor si aptitudinilor pe care le au barbatii $i femeile.Indatorirea de a aduce un venit in casa si prestigiul personal au reprezentat valorile principale ale barbatilor in America secolului XX. Din punctul meu de vedere, acest mod de a pune problema a jucat un rol major in antrenarea gresita a multora dintre barbati intr-o competitivitate exagerata, catre un materialism exagerat, catre neglijarea relatiilor cu sotiile si copin, cu prietenii, catre neglijarea comunitatilor in care traiesc si a preocuparilor culturale si sta la baza multor probleme de sanatate generate de stres. Nu sta in intentia mea sa neg faptul ca un venit indestulator este absolut esential pentru o familie cu doi parinti si mai ales in cazul copiilor cu un singur parinte. ingrijorarea mea este legata de faptul ca obsesia noastra de a da totul la serviciu deseori genereaza o tensiune intolerabila asupra vietii de familie si le face pe multe dintre femei, ca si pe barbati, sa-si reprezinte meseria drept principala responsabilitate pe care o au in viata.
Cred ca atat baietii cat si fetele trebuie crescuti cu convingerea profunda ca familia este cea mai bogata si mai de durata sursa de satisfactii in viata. Atunci femeile nu s-ar mai simti atat de presate sa accepte valorile traditionale silite de barbati, iar acestia, eliberati de obsesiile lor inguste legate de munca si de statutul social, vor putea incepe sa faca multe din lucrurile atribuite pana acum doar priceperii femeilor si vor putea incerca sa adopte sistemul acestora de valori. Va fi deosebit de important momentul in care atat tatii cat si mamele vor considera ingrijirea copiilor la fel de importanta pentru ei ca si meseriile si carierele lor si in care toate deciziile legate de cariera vor fi puse cu responsabilitate in balanta cu efectul pe care il pot avea asupra vietii de familie.
Am stat de vorba cu multi parinti. Cand copin lor au devenit adulti si s-au desprins de caminul parintesc, nici macar o mama sau un tata nu mi-au spus niciodata ca regreta ca au petrecut atat de mult timp alaturi de familie. Dar nu va pot spune cat de multi dintre ei au regretat ca nu si-au rupt mai mult timp pentru a-l petrece in familie atunci cand au at ocazia s-o faca.