A creste un copil este o arta, nu o stiinta. Este una din cele mai dificile responsabilitati ale adultului pentru care are si cea mai putina pregatire. Articolul de fata isi propune sa te indrume in cateva situatii dificile din viata copiilor tai.
Ce este de facut si ce ar trebui evitat atunci cand copilul:
Refuza sa manance?
Te ingrijorezi cel mai mult atunci cand micutul refuza mancarea sau atunci cand mananca prea putin. Obiceiurile alimentare care trebuie evitate in astfel de conditii sunt:
oferirea unor cantitati mari de alimente sau dulciuri intre mese;
luarea mesei in alta parte decat de obicei (entual la televizor sau in parc);
distragerea atentiei de la mancare - il lasi sa se joace pentru a nu observa cand i se da de mancare.
Este important sa nu-l fortezi sa manance pentru ca fiecare copil are propriul ritm. Daca este stresat, somnoros, plictisit, preocupat sau il doare ceva, sigur nu va manca la fel ca un copil linistit. Daca refuza sa manance anumite feluri de mancare sau anumite alimente se poate amana introducerea acestora pentru o perioada de timp.
Ideal este ca parintii sa manance impreuna cu cel mic, atmosfera sa fie calma, sa nu se faca altceva in timpul mesei, sa nu pui prea multa sare, zahar sau sosuri la mancare pentru a nu incuraja deprinderea unor obiceiuri alimentare gresite. Sa nu uitam ca cei mici mananca mai bine atunci cand o fac singuri si trebuie sa fie incurajati in acest sens, chiar daca nu pot tine bine lingurita in mana sau se murdaresc pe haine.

Atunci cand copilul chiar nu vrea sa manance si acest comportament se prelungeste sau copilul pierde in greutate, cel mai bine este sa ne adresam medicului de familie sau pediatrului.

Cade si se loste sau se raneste?

Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci cand micutul a cazut, s-a speriat sau e in stare de soc este sa incerci sa-l linistesti, sa-l iei in brate cu gesturi delicate, sa-l mangai, sa-i vorbesti bland. intre timp rifici unde anume s-a lovit si daca are un traumatism mai grav. Nu exagera accidentul si nici nu-i reprosa imediat, nu i obtine efectul dorit. Abia dupa ce lucrurile au renit la normal, impreuna cu cel mic se pot trage invataminte din consecintele comportamentului nepotrivit de mai devreme. Este important ca in cursul acestei discutii atmosfera sa fie calma, iar familia sa evite sa-l sperie, sa-l necajeasca sau sa-l deprime in plus pe cel mic.

Este bolnav?

Boala reprezinta un factor important de stres pentru copil. Atunci cand e bolnav, fiecare copil se comporta diferit, acoperind tot spectrul de la agitatie, crize de furie, agresivitate pana la apatie, tristete, lipsa poftei de mancare. Parintii ar trebui sa pastreze o atitudine pozitiva, fara sa se lamenteze de fata cu copilul. Nici susotelile membrilor familiei nu ajuta deoarece il vor speria pe cel mic. Simpatia, intelegerea, mangaierile si vorbele bune alina suferinta si durerea.

Nu asculta?
A nu asculta face parte din maniera copilului de a testa limitele si de a-l atrage pe adult in jocul "controlului": "Nu vreau sa fac ca tine, sa dem cum reactionezi - daca te ener, eu controlez situatia". Este important pentru copil sa refuze uneori o activitate care-i place, sau un gest pe care stie sa-l faca, pur si simplu pentru a exersa acest nou mijloc de control. Acest refuz este si o dovada de autonomie. in aceste situatii parintii ar trebui sa nu cedeze si sa nu-i faca pe plac copilului, sa formuleze o cerinta clara si cu voce ferma, sa-i reaminteasca intotdeauna celui mic care va fi consecinta comportamentului sau si sa fie gata sa o puna in practica. Atentie - a nu asculta uneori inseamna si a nu auzi. Fara rea vointa din partea lor, uneori sunt pur si simplu atat de captivati si de prinsi in ceea ce fac, incat practic nu aud si atunci e bine sa te asiguri ca micutul te priste atunci cand formulezi o cerinta.
Cand spune "Nu" la orice?In jurul varstei de 2 ani, copilul incepe sa utilizeze cu insistenta cuvantul "nu" pe care il invata de la adulti, prin toate interdictiile care i se impun. Chiar daca spune "nu", copilul vrea de multe ori sa spuna "da" incercand astfel sa demonstreze ca are si el putere de decizie. Important este sa-l implici pe cel mic in anumite hotarari, incurajandu-l sa faca o alegere din 2 sau 3 optiuni pe care sa i le oferi. Este timpul si sa i se ofere copilului explicatii pentru ceea ce se doreste de la el. Pentru a evita utilizarea cuvantului "nu", se folosesc intrebarile deschise (de ex. "Preferi sa mergem la magazin sau mai stam in parc?"). Copilul trebuie sa stie ca are niste limite pe care trebuie sa le respecte, insa atunci cand sunt formulate prin negatii, familia se va confrunta si ea cu vointa celui mic.
Fiecare copil este unic si de cele mai multe ori se sustrage definitiilor, regulilor, sentintelor si elelor. Sa ie lasam copiilor posibilitatea de a ne invata ce le este necesar, ce ii face sa fie sanatosi, sa-i lasam sa ne educe, sa ne impuna un nou ritm pentru ca acesta este modul prin care ei isi fac cunoscuta prezenta in aceasta lume.
Dr. Cristina Anghel,

Medic specialist psihiatrie pediatrica

Clinica de Pediatrie Medicor