Da, acum chiar ca sunteti o familie, dar e un lucru cu care nu te vei putea obisnui decat dupa multa vreme. Traiul in doi, fie ca e vorba de un cuplu casatorit sau de doua persoane "legate afectiv" care coabiteaza in aceeasi casa, iti poate da senzatia ca ai deja o mica familie, dar nici nu se a cu sentimentul pe care-l vei avea de-acum incolo. Copin sunt cei care definesc cu aderat o familie si, din clipa in care ati facut unul, tu si partenerul tau veti trece de la statutul de "cuplu rodat" la cel de "familie aderata".
Nu te astepta ca acest mod de a vedea lucrurile sa ti se para firesc chiar imediat. Mie mi-au trebuit cam cinci ani, ca sa ma obisnuiesc sa spun "sotul meu", dupa ce m-am maritat, si pana in ziua de azi mi se pare cum straniu ca sunt mama cui. Faptul ca acum trebuie sa ne uitam dupa oferte de "cante cu familia*, dupa "masini pentru intreaga familie" si dupa "restaurante in care copin sunt bineveniti" mie imi da in continuare o senzatie destul de bizara, asa ca si tu acorda-ti cel putin doi ani, pentru a ajunge sa te obisnuiesti complet cu ideea ca sunteti o familie, mai degraba decat un cuplu. E un sentiment formidabil de placut, dar s-ar putea sa nu-l ai din chiar primele 24 de ore.
Instinct matern? Ete, na! A se slabi cu dulcegariile!
Si daca nu stiu ce sa fac cu bebelusul meu, odata nascut? Daca am mai putin simt matern decat alte mamici? Ce ma fac, daca nici la "examenul" asta elementar nu reusesc sa fac fata? Bebelusul meu isi da seama? isi vor da seama si cei din jur?
E absolut normal sa-ti faci griji in privinta nivelului propriu de instinct matern, daca esti o persoana care n-a prea avut contact direct cu bebelusii si cu copin, care poseda o doza sanatoasa de cunoastere de sine sau careia ii place pur si simplu sa intre in panica singura din te miri ce. Ca sa te simti mai bine, iti voi descrie in continuare cate idei preconcepute des invocate:
a Vei fi coplesita de iubire neconditionata pentru bebelusul tau, din chiar clipa in care il vei auzi prima data, il vei vedea sau il vei tine in brate.
a iti vei da seama instinctiv cum trebuie sa-l tii si ce trebuie sa-i spui.
a Alaptatul iti parea tot atat de firesc ca demachiatul.
a Viata iti parea o fericire deplina si perfecta.
a Vei resimti un foarte puternic instinct matern si vei sti, pur si simplu de la sine, cum trebuie sa le faci pe toate.
Bun, si-acum sa demi(s)tificam putin lucrurile: toate cele de mai sus s-ar putea sa ti se intample. S-ar putea sa prinzi gustul maternitatii mai ce ca o actrita in devenire indragostita de lumina reflectoarelor, caz in care esti o femeie tare norocoasa, cu mai mult instinct matern decat mine si toate prietenele mele Supermamici luate la un loc. Cele mai multe dintre noi am fost terorizate, in ultimele luni de sarcina, de ideea ca nu vom sti sa ne purtam cu copilul in felul in care ar sti s-o faca o mama "mai simpla si mai naturala", si ca ne vom simti incapabile, rusinate de noi insine si complet ratate ca mame. Si, fara indoiala, cele mai multe dintre noi n-am avut deloc sentimentul coplesitor ca stim instinctiv cum trebuie sa se poarte o mama sau ce trebuie sa faca, in oricare dintre catralioanele de situatii inedite pe care ni Ie-a pus in fata copilul nostru nou-nascut.
E, mama lui Chloe, doi ani
Dorinta obsesi de a ma simti ca o mama si de a sti imediat cum trebuie sa ma port devenise aproape de nesuportat. N-aveam nici cea mai ga idee cum voi reusi sa fac fata situatiei, dar lucrul cel mai uluitor e ca am reusit, surprinzandu-ma la culme si pe mine insami. M-as fi scutit singura de o multime de riduri, daca as fi avut rabdare sa astept cate saptamani, ca sa d cum ma descurc.
La fel a fost si in cazul meu: habar n-aveam ce sa fac cu un bebelus, decat dupa ce al meu implinise deja destule zile (bine, bine, recunosc: cate luni!) si nici macar atunci n-am fost chiar foarte sigura ca fac bine ceea ce fac. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, nici acum nu-s foarte sigura ca fac bine ceea ce fac, desi am deja sapte ani de experienta in domeniu. Daca te obsedeaza cum chestia asta cu instinctul matern, atunci n-am decat un singur lucru de spus:
Bun venit printre noi. Starea asta se numeste "a fi parinte" si doar rareori ajunge sa para ce mai simpla sau mai clara. Pur si simplu devine normala cu timpul si, in majoritatea timpului, reusesti sa te descurci. Cum. Asa ca nu-ti mai face atatea griji!
Cand mi l-au dat in brate pe primul meu copil, cam la trei minute dupa ce se nascuse, pentru mine era chiar prima oara ca vedeam de aproape un nou-nascut -d-apoi sa-l mai si tin in brate! Mi-era groaznic de frica, inca nu-mi revenisem din socul
nasterii si nu eram deloc sigura ca stiu cum trebuie sa-mi tin fetita in brate. Dar a fost de-ajuns sa ma uit la ea: o fiinta atat de mititica (desi, raportat la medie, a fost un bebelus imens!), moale si calduta la atingere ca o catifea, strans infasurata intr-o paturica roz, fornaind usor pe nas, cu
parul ud si incalcit lipit de pielea capului, deschizand si inchizand cele mai delicate si fragile degetele pe care le zusem vreodata si, mai ales, uitandu-se concentrat si calm la mine cu niste ochi imensi, albastru inchis. La mine - la mama ei! O-Doamne-Dumnezeule, mi-am zis in sinea mea, unde esti, mai Instinct Matern, nu ca am nevoie de tine?! Alo, ma auzi? Da-mi si mie o mana de ajutor: spune-mi cum sa reactionez, ce sa simt, ce sa fac!
Dupa care minunea s-a produs: fara sunet de fanfara, fara jocuri de artificii, fara covor rosu sau petrecere de lansare la apa - doar o realizare lenta a faptului ca imi placea la nebunie felul in care se uita la mine bebelusul acela, ca niciodata nu mirosisem ce mai dulce decat capsorul acela mititel si ca niciodata, dar absolut niciodata, in vecii vecilor, nu-i voi da drumul din bratele mele!
[Am nevoie de o pauza, ca sa pot boci in voie. La naiba, si mi-am promis ca no sa gi]
Exact cand incepusem sa ma scufund intr-o ceata trandafirie si pufoasa de competenta materna plina de orgoliu, fetita mea a facut un lucru din cauza caruia aproape ca am scapat-o in sul din plastic pentru vomitat pe care-l tineam langa pat:
S-a miscat.
Probabil ca nu ti se pare cine stie ce chestie iesita din comun, dar crede-ma pe cunt: cand simti prima oara cum bebelusul tau nou-nascut se misca si se zrcoleste si-si intinde trupusorul, iti dai seama brusc ca ceea ce tii tu in brate nu-i doar o papusa sau o jucarie cu care te poti amuza o vreme, dupa care s-o pui inapoi in cutie, ci o FIINTA UMANA reala si vie, care respira si are nevoie de tine - realizare care iti taia rasuflarea!
Dupa acel prim soc initial, maternitatea n-a fost mai mult decat o chestiune de a face fata fiecarei situatii pe masura ce apare, si de a incerca sa fac ceea ce parea sa fie lucrul potrivit in momentul respectiv. Daca in asta consta "instinctul matern", atunci probabil ca si eu il am, totusi, dar nu pot spune ca ar fi un lucru de care sa-mi amintesc ca l-am simtit sau de care sa fi devenit constienta.
Tania Bryer
Nimeni nu te poate pregati, psihic sau fizic, pentru momentul in care iti prima oara copilul. Este, probabil, una dintre cele mai intense experiente apte sa te faca sa te simti implinita emotional. Primul meu copil, o fetita, a venit prematur, cu trei saptamani si jumatate prea devreme, si cantarea sub 2,25 kg! Ma consider foarte norocoasa, fiindca am putut so am.
SFATURI DE AUR pentru minima supravietuire
a inceteaza sa-ti mai faci griji in privinta asta! in acest moment totul este nou, derutant si intimidant pentru tine, asa ca acorda-ti un ragaz de o luna, ca sa cum te descurci.
a incearca sa nu te i cu prea multe alte Supermamici, care par.jsa le faca pe toate foarte usor si natural. Probabil ca se pricep, pur si simplu, mai bine decat tine sa se poarte ca si cum totul ar fi simplu si normal.
a Candeste-te la chestia asta ca la efortul de a obtine o diploma de masterat, ,'intr-un domeniu pe care nu l-ai studiat niciodata. Daca ai asteptari foarte
modeste, in privinta rezultatelor pe care ar trebui sa fii antrenata, ca sa le obtii, vei fi foarte placut surprinsa, descoperind ca stii totusi cate ce.
a Orice lucru pe care reusesti sa-l faci bine priveste-l ca pe un succes imens, nu ca pe ce de care era normal sa te arati capabila; Te-ai descurcat sa schimbi un scutec fara sa te uiti intr-o sectiune? Bravo, rasplateste-te cu 10 minute in plus de lenevit in baia inspumata de diseara. Ai rezistat o zi intreaga fara sa intri in panica macar o data? Excelent, telecomanda iti apartine in exclusivitate!-Simplu)-fapt ca esti femeie nu inseamna deloc ca trebuie sa posezi deja toate cunostintele de care are nevoie o femeie. Stiai cum sa-ti epilezi cu ceara zona inghinala, atunci cand ai facut-o prima data? Nu, asa ca de ce-ar trebui sa stii cum se pune o salopeta dintr-o singura piesa pe un nou-nascut? Nu e'nicio diferenta, asa ca nu-ti imagina ca ar ti. (imi dau seama ca o diferenta exista, totusi, dar fa-mi te rog placerea de a fi de acord cu mine.)
a Nu uita ca dragostea are nevoie de timp: ideea de dragoste la prima vedere nu e cu nimic mai labila in cazul bebelusilor, decat in ce! a! vreunui exemplar de septel masculin, bine imbracat si cu text interesant, care-ti face cinste cu un pahar la bar, dupa serviciu. Chiar daca tu si bebelusul tau traiti deja impreuna de noua luni, in practica nu sunteti cu nimic deosebiti de doi straini care acum se d pentru prima oara. Ideea ca ar trebui sa stii din instinct ce dorinte are strainul acesta, ce-i place, cat si cum trebuie sa doarma si cum obisnuieste sa-si goleasca intestinele este de-a dreptul caraghioasa si daca gandesti in felul asta, nu faci altce decat sa-ti pa calea catre o mare dezamagire!
a incearca sa petreci cat mai mult timp posibil cu bebeJusul tau, pentru a-l Cunoaste cat mai bine. Uneori nu-i nevoie decat de-un pic de palavrageala, ca sa spargi gheata, si cat ai zice peste/ati si devenit cei mai buni prieteni.
a Daca nici nu dupa cate zile nu te simti legata afectiv de bebelusul tau, cauta sa vorbesti cu asistenta de ocrotire cat mai curand posibil. E normal sa n-ai nici cea mai ga idee cum trebuie sa te descurci cu indatoririle tale de mama, dar nu-i normal sa-ti displaca intens bebelusul tau. Exceptie facand o foarte scurta perioada de timp, dupa inca o noapte nedormita si posaca, dar sentimentul asta ar trebui sa dispara ca fumul, in clipa in care il cum iti surade cu gurita lui stirba. i -. .'; . ;-.
Chiar si dupa nenumarate luni de practica, ba chiar si dupa ani, majoritatea prietenelor mele Supermamici recunosc cinstit ca se simt in continuare de-a dreptul ignorante, in privinta "artei de a fi parinte", si fiecare dintre noi si-a descoperit pe cont propriu propriile metode de a creste un copil, destul de mult diferite intre ele. Nu exista decat un singur lucru asupra caruia cadem cu toatele de acord si care ar trebui sa-ti ridice si tie moralul: Nu poti decat sa-ti dai toata silinta si, indiferent cat de minunata si de instincti te dovedesti a fi, in capacitatea ta de mama, sau dimpotri, cat de stangace si de inconsecventa, o multime de lucruri le vei face cum trebuie, tot atat de multe le vei face prost, iar copilul tau oricum te iubi si te detesta in aceeasi masura. Amin!
