Ce mai complicat.
a Stimulare. Bebelusii au ochi, urechi si guri foarte sensibile si adora sa le stimulezi toate aceste simturi. Bebelusul tau fi mai mult decat incantat sa se uite la lucruri cum ar fi: lumina colorata, raze de soare scanteind pe un perete, lumina filtrata printr-un geam colorat, sclipirile intermitente din magazine, straluciri rasfrante de pe o suprafata lucioasa, oglinzi si asa mai departe. Acelasi lucru se poate spune si despre sunete, indeosebi cele cu o tonalitate delicata: clopotei, fosnet de hartie, clipocitul apei si asa mai departe. Te-ai prins de idee, nu?
a Cucu-bau. Credeam ca ma voi plictisi de moarte, dupa vreun an sau doi, dar uite ca s-au implinit sapte ani de cucu-bau producator de zambete si chicoteli, si pe mine continua sa ma incante, de fiecare data! Probabil ca asta spune ce despre regresia mea
mintala In plus, e genul ideal de joc pentru deprinderea mecanismului predictiv, care are o importanta corsitoare in dezvoltarea copiilor. Din pacate, unicul tip de profetie posibil este "mutra Iu' mami o sa apara iar din spatele mainilor" si nu "indicele bursier FTSE 100 urmeaza sa scada abrupt", dar macar pasul se face in directia cea buna.
a Repetitie. Nici asta nu-i chiar cea mai solicitanta activitate cerebrala pentru tine, dar e fantastic sa te uiti cum bebelusul tau inta ce nou, doar repetand o serie de actiuni, de cuvinte sau de sunete. Mai ca poti vedea conexiunile care se formeaza in creierul lui si e uluitor cat poate sa progreseze in acest fel! Nu-i nevoie de chestii prea complicate: de exemplu, pune o mingiuta sub o cana rasturnata cu gura in jos si lasa copilul s-o ridice iar si iar si iar. incearca totusi sa nu faci ca mine, adica sa-l inveti sa spuna tot felul de prostioare, cum ar fi "Vai de sufletul meu!" sau "Bai, ce caldura naibii!" Le spune si e de tot hazul, sa auzi asa ce in gura lui, dar nu-l mai poti dezta dupa aceea.
a Citit. CITESTE-I! Din chiar ziua in care l-ai nascut, CITESTE-I copilului tau! Pune-I in poala, rezemat de tine si cu fata spre o sectiune cu ilustratii viu colorate, si citeste-i din ea, in fiecare zi lasata de la Dumnezeu, ca si cum insasi viata lui depinde de chestia asta! Da, asa e, vei avea sentimentul ca esti o prostanaca fara pereche: un bebelus de curand nascut abia daca poate pricepe o duzina de cuvinte si n-are nici cea mai ga idee cu ce se mananca pozele si semnele dintr-o sectiune! A citi unui copil, insa, are niste efecte atat de extraordinare, aproape miraculoase, incat merita din plin sa suporti un asemenea sentiment.
Probabil ti-ai dat seama ca am niste pareri foarte categorice in privinta cititului. Poti sa fii convinsa ca asa e! Dar de ce? De ce sa pierzi atata timp citindu-i unui bebelus - uneori din aceeasi sectiune, de nenumarate ori! - care nu poate pricepe o iota?! Pentru ca, intr-o zi, pricepe! De fapt, e foarte probabil ca un bebelus sa inteleaga al naibii de multe lucruri - mult mai multe decat iti inchipui tu ca ar fi in stare, si inca de la o rsta foarte frageda! Tot citindu-i aceleasi cuvinte, scotand mereu si mereu aceleasi sunete, chestia asta se transforma intr-un fel de
muzica pentru el. Aude muzica, o tine minte si, pe urma, de la un moment incolo, incepe s-o reproduca si el, cu vocea lui. Si uite asa incepe sa vorbeasca. Apropo, toate astea nu sunt altce decat inca una din "teoriile lui Liz", dar dole adunate de mine pana acum vin s-o sustina din toate punctele de vedere - toti cei trei copii ai mei au inceput sa vorbeasca foarte devreme. (Desi ma tem ca motivul principal a fost cu totul altul: numai vorbind ei, ma puteau face pe mine sa tac!) Indiferent cum ar sta treaba, cititul ramane in fond o activitate foarte placuta si eminamente "domestica": nu numai ca il face pe copil sa linisteasca, dar mai este si pretextul ideal pentru a sta locului o vreme, mai degraba decat sa bantui iar prin toata casa, culegand jucariile imprastiate pe jos. Un sfat foarte util, pe care sunt convinsa ca-l stii deja, dar nu strica sa ti-l mai spun o data, este: "nu te rezuma doar la textul tiparit". De regula, exprimarea suna infernal de anost, chiar si pentru un copil mic, si fi infinit mai amuzant, pentru amandoi, daca parafrazezi liber, adaugi adjective, intrebari, exclamatii si zgomote indecente! a Toata lumea rade, canta si danseaza! Zbantuiala cu bebelusul in brate pe melodiile tale preferate e un stimulent nemapoimenit pentru legatura afecti dintre voi doi, plus ca, din cate se pare, muzica ajuta fantastic de mult la dezvoltarea copiilor. in familia noastra, de-o apreciere deosebita s-au bucurat coloanele sonore ale tuturor filmelor lui Tarantino - ceea ce eu am considerat ca e un semn de bun-gust instinctiv, mai degraba decat sa indice o anume propensiune spre bai de sange si
droguri tari! Ma rog, numai timpul poate spune daca nu m-am inselat Mai departe, dansul te ajuta si sa dai jos din kilogramele puse cu ocazia sarcinii, ceea ce n-are cum sa fie un lucru rau, si chiar iti poate ridica moralul, cand simti uneori ca nu mai faci fata situatiei. Tine copilul strans in brate, da muzica mai tare si joaca tontoroiul, soro! Dar ai grija, totusi, sa nu te da nimeni pe geam - postasul nostru e convins ca mie imi fileaza o lampa, de cand m-a surprins aratandu-i fetitei noastre mai mici, Phoebe, "cum face Urna Thurman, in rolul Miei Wallace, scena cu concursul de twist din carciuma lui Jack RabbitSlim".
Partea cu cantatul poate fi nitel mai incurcata, daca si tu, la fel ca mine acum sapte ani, nu stii decat una sau doua chestii elementare, gen "un elefant se legana pe o panza de paianjen" sau "iepuras dragalas a fugit peste imas", si e teribil de stanjenitor, cand te trezesti, in mijlocul unui grup de mamici care inta cum sa se joace cu copin, ca ingani dupa ele, fiindca ai uitat complet versurile. Chestia care m-a salt pe mine a fost cumparatul unei carti foarte groase cu poezii si cantecele pentru copii, pe care le-am intat pe de pe rost cand nu ma vedea nimeni, la-ti si tu una, pe cat posibil de format mare si cu poze colorate, fiindca in felul asta s-ar putea sa-i placa si copilasului tau. A, da, si daca n-ai pic de voce, atunci e mai bine sa te abtii. Pune un CD in aparat si mimeaza. a Mersul in parc. Imediat ce copilul tau isi poate tine singur capul drept, se cheama ca e pregatit sa participe la manifestarea "talentelor locale" de pe terenul de joaca. Mana cereasca pentru tine, fiindca inseamna in primul rand o schimbare de decor - puteti incepe, de-acum, sa jucati si in alta parte decat in casa! - si, in al doilea rand, ai cele mai mari sanse sa dai acolo peste multe alte Supermamici care gandesc la fel.
Eu obisnuiam sa "blindez" un leagan cu doua paturi groase sau chiar si cu o perna - cat de penibila trebuie sa fi fost, ca sa car dupa mine o perna pe terenul de joaca?! - si sa-mi r copin in el, inca dinainte sa implineasca doua luni, si la tustrei a parut sa ie placa la nebunie! Ma rog, sau poate ca erau atat de ingroziti, incat nu mai puteau nici sa ga, dar eu prefer sa cred ca le placea. Toboganele sunt si ele grozave, de la o rsta foarte frageda, daca ai cum sa-l sustii pe copil de subsuori, dar pentru majoritatea ceorlalte minunatii de pe un teren de joaca, bebelusul tau trebuie sa fi depasit bine rsta de sase luni. O fi el precoce, dar nu se poate hatana pe spaliere, inainte de a putea sa mearga in picioare!
