Prima senzatie de independenta. in jurul varstei de 6 luni sugarii incep sa realizeze vag ca sunt fiinte distincte. Poate ca ar fi mai precis sa se spuna ca instinctiv incep sa insiste asupra unei usoare detasari fizice de parintele care are cel mai mult timp grija de ei, si asupra dreptului lor de a face unele lucruri pe cont propriu, ca urmare denind constienti de importanta acestei detasari pentru personalitatea lor. Am in dere modul in care multi sugari la varsta de 6 luni arata nerabdare daca sunt tinuti prea mult timp in brate si alintati de catre parinti, dorinta lor de a-si tine singuri biberonul sau canuta, felul in care indeparteaza cu miscari agitate mana parintelui care incearca sa-i dea sa suga. De acum inainte pana la maturitate, copin vor continua sa insiste asupra unei independente crescande, atat din punct de dere emotional cat si fizic.

Obiecte prin care sugarul isi reaminteste de siguranta deplina din primele luni de viata. Sugarul care a depasit varsta de 6 luni, atunci cand'dcvine prea obosit sau frustrat, tanjeste sa se reintoarca la varsta anterioara cand suptul in bratele parintilor era paradisul lui pe pamant. Psihologii numesc aceasta tendinta de intoarcere in timp "regresie", aceasta putandu-se manifesta si la adulti (care se manifesta copilareste sau se rasfata daca sunt bolnavi). Pe de alta parte sugarul nu doreste sa renunte la putina independenta, atat de pretioasa, castigata pana atunci. In acest moment intra in scena diferite obiecte de care se ataseaza, prin intermediul carora isi evoca siguranta si placerea, fara a pierde din independenta. Suptul degetului sau suzetei reamintesc de placerea nespusa de-a fi hranit in bratele parintelui, lovirea unei papusi de carpa sau a unei paturi ii evoca senzatiile placute din timpul cand loa cu mana hainele mamei care il alapta (sau patura care il inlea in timpul suptului). Cand se leagana sau roteste capul dintr-o parte in alta isi reaminteste de sentimentele minunate pe care le aa cand era leganat in brate de parinti.
Copilul reface astfel anumite senzatii care ii aduc alinare si mangaiere, cu ajutorul unui obiect care NU este un parinte ce domina si controleaza, din contra este ceva pe care EL il dirijeaza. Este interesant uneori cum un copil tiranizeaza un astfel de obiect (care ii este foarte pretios), lovindu-l de mobile sau trantindu-l pe jos.
De ce insist atat asupra importantei unor astfel de obiecte? In primul rand deoarece ele ne arata o data in plus cat de importanta este castigarea treptata, (incepand de la varsta de 6 luni), a independentei pentru psihologia sugarului, ajutandu-ne sa ne explicam fenomenul regresiei. in al doilea rand ne ajuta sa descifram unele manifestari comportamentale din prima copilarie. De exemplu, parerea mea este ca suptul degetelor in primele 6 luni de viata reprezinta doar o extensie a dorintei de a suge, mai ales in perioadele de foame. Dar dupa 6 luni se transforma in altceva: o cale de aducere aminte a senzatiilor de bine si siguranta din primele luni de viata, de care au nevoie copin cand sunt obositi sau suparati. Astfel, degetul devine un obiect de alinare atat de pretios incat cu greu se renunta la el inspre 3, 4 sau 5 ani.
In mod asemanator suzeta isi schimba rolul dupa varsta de 6 luni dinti-un obiect ce satisface nevoia de supt intr-unui ce satisface nevoia de alinare. De obicei suzeta nu are la fel de multa importanta ca degetul, si majoritatea copiilor renunta la ea intre 1 - 2 ani, daca parintii nu ii incurajeaza sa o foloseasca. Sugarul va suge ori suzeta, ori degetul pentru a capata alinare, niciodata pe ambele.
Semnificatia biberonului se modifica si ea. Cred ca motivul pentru care unii sugari se ataseaza atat de mult de biberon dupa varsta de 6 luni este ca parintii ii lasa sa il ia cu el in pat. in acest fel biberonul devine un obiect de alinare de care sugarul e foarte legat si la care renunta cu greu abia pe la varsta de 2 ani. Daca insa copilul sta in bratele parintelui la supt, biberonul nu ii poate lua locul deoarece parintele este prezent in tot acest timp.
Unii sugari nu prezinta astfel de atasament fata de un obiect. Nu cunosc cauza, si nu am putut depista diferente de ordin psihologic intre acestia si cei care au obiecte de care se ataseaza pentru alinare. Nu vad vreun motiv important pentru care sa fie incurajati sau descurajati sugarii sa gaseasca obiecte de alinare, cu exceptia consideratiilor practice in ce priste suptul la biberon in pat (paragrafele 236, 238) si suzeta (paragrafele 388, 389).

Obiectele de alinare pe care copilul le loste. Din propria experienta am constatat ca sugarii care isi sug degetul se ataseaza si de un obiect pe care il pot lovi. Este ca si cum atunci cand aluneca inapoi in timp, capatand placere si siguranta prin suptul degetului, vor sa adauge si placerea de a lovi ceva.
Unii copii se ataseaza profund de un obiect la care nu vor renunta cativa ani, altii dezvolta doar o forma usoara de atasament care dispare repede. Sunt si copii care trec de la un obiect de alinare la altul.
Cand atasamentul de o papusa de panza sau patura c foarte intens, se pot ridica unele probleme de ordin practic pentru parinti. S-ar putea ca sugarul sa doreasca sa care cu el acest obiect oriunde se duce. Cu timpul obiectul se pateaza si se murdareste. De obicei copilul se opune cu inrsunare ca obiectul de atasament sa fie spalat, si refuza sa accepte un inlocuitor. Daca obiectul de alinare se pierde, copilul va fi disperat, probabil nu va putea adormi ore in sir timp de cateva zile sau chiar mai mult.
Parerea mea este ca e nedrept sa incerci sa rupi acest atasament dupa ce s-a format (de obicei este imposibil). Oricum, am cunoscut parinti suficient de ingeniosi si fermi ca sa tina problema sub control in modul urmator: s-a silit de la inceput regula ca obiectul de atasament sa nu fie scos din camera copilului sau din casa.
Daca obiectul de atasament este o patura, e indicat sa fie luata pe furis, din cand in cand, in timpul noptii, pentru a-l spala inainte sa apuce sa se murdareasca. Astfel, dupa spalare, schimbarea de culoare si miros nu va fi asa de evidenta. Uneori mirosul joaca si el un rol important in definirea obiectelor de atasament. Cel mai bine ar fi sa gasiti o copie exacta a obiectului de atasament, pe care sa o schimbati din cand in cand cu acesta pentru a le putea curati. Necazul e ca de obicei nu realizezi cand cumperi o jucarie pentru un sugar de 3 - 6 luni ca va deni un obiect de alinare si atasament de nepretuit pentru copilul de 15 luni. E aproape imposibil sa speli si sa usuci o jucarie pufoasa peste noapte.
Puteti incerca sa o periati cu o perie uda sau sa o stergeti cu o carpa inmuiata in apa calda cu sapun. Unele animale de plus, in functie de umplutura, pot fi spalate cu masina automata daca sunt puse intr-un ciorap chi de dama (ca sa nu se imprastie continutul).
E vreun rau in a lasa un copil sa se ataseze de un obiect de alinare pufos, pe care sa il ia cu el in pat la culcare? Raspunsul e nu, si oricum acest lucru e practic imposibil de prenit. Nu e copil care sa nu primeasca jucarii pufoase in primul an de viata si de obieci dc-abia cand implineste 15-l8 luni si incepe sa care jucaria dupa el peste tot, parintii realizeaza ce s-a intamplat.
Copilul va depasi probabil aceasta dependenta intre varsta de 2 si 5 ani (desi unii se agata mai mult timp de obiectul de alinare). Este intelept ca parintii sa le reaminteasca din cand in cand (fara a deni un obicei saptamanal) pe un ton incurajator ca atunci cand vor creste mari nu vor mai aa nevoie de acel obiect. Astfel de sugestii dezvolta increderea in sine si ii ajuta sa depaseasca atasamentul de obiectul de alinare, cat de repede sunt gata din punct de dere psihologic pentru a face acest pas.