Daca sugarul are colici sau perioade cte s iriil, s-ar putea ca in primele minute dupa ce il luati in brate sa se linisteasca, dar apoi sa reinceapa setul parca mai tare ca inainte. Fetita va trage tot ce apuca cu mana, si va da din picioare lovind orice in jur. Nu numai ca refuza sa fie alinata, dar parca e suparata pe tine ca incerci asa ceva. Asemenea reactii sunt dureroase pentru tine. La inceput cel putin ti-e mila de ca, apoi te simti din ce in ce mai prost pentru ca nu poti face nimic sa o ajuti. Pe masura ce minutele trec si fetita c din ce in ce mai agitata, ti se pare ca isi bate joc de tine ca parinte si in subconstient nu poti evita sa fii furios pe ca. Dar a fi furios pe un bebelus mic si neajutorat te face sa-ti fie rusine de tine insuti, si sa faci un efort deosebit de a reprima acest sentiment. Ca urmare devii mai tensionat ca oricand.

Orice parinte devine furios in astfel de momente si nu este cazul sa te simti vinovat. Daca poti admite astfel de sentimente si chiar sa faci haz de necaz cu sotia sau sotul, vei putea depasi mult mai usor situatia. Alt lucru pe care trebuie sa ti1 reamintesti este ca fetita nu e suparata pe tine. Ea nu stie inca despre faptul ca tu esti o persoana si ca este o persoana diferita. Ea este doar un pachet de organe, nervi si muschi in prima luna de viata, si daca o durere apare undeva se extinde apoi fulgerator la tot sistemul, producand miscarea automata a membrelor (la fel cum prin lovirea rotulei se ridica in mod reflex gamba).
Daca din nefericire copilul d. face parte din categoria celor care g excesiv de mult datorita colicilor sau iriilitatii, in ciuda eforturilor medicului si ale d, trebuie sa va ganditi si la propria persoana. S-ar putea sa fiti genul de parinti care, daca descopera ca nu e vorba de ceva grav si s-a facut tot ce era posibil pentru a ajuta sugarul sa se simta bine, nu mai este deranjat de situatie prea mult. Totul este in ordine daca sunteti tacut astfel. Dar multi parinti ajung sa fie extenuati si innebuniti ascultand setul sugarului, mai ales daca e vorba de primul copil. In mod special este mai dificil pentru mama daca ea este cea care sta toata ziua cu sugarul. Ar trebui ca mama sa faca un efort deosebit si sa iasa din casa pentru cateva ore, macar de doua ori pe saptamana (chiar mai des daca este posibil), lasand copilul in grija altei persoane. Cel mai bine este daca mama poate iesi impreuna cu tatal. Angajati o persoana calificata sau rugati un vecin (ori ruda) sa vina sa va ajute. Daca sunteti ca majoritatea parintilor, veti ezita sa o faceti spunand ca nu vreti sa lasati copilul pe capul altuia, si sa fiti departe de el prea mult, timp. Dar nu trebuie sa considerati aceste mici escapade ca un fel de rasfat pentru propria persoana. E foarte important pentru d, pentru celalalt sot si pentru copil sa nu ajungeti la extenuare si deprimare.
Cand nu puteti gasi pe cineva sa va ajute, incercati sa iesiti pe rand, o data sau de doua ori pe saptamana, d. si sotul, mergand sa vedeti un film, sa faceti o vizita sau la cumparaturi. Copilul nu are nevoie de doi parinti ingrijorati sa il asculte cum ge in acelasi timp. Incercati sa chemati prieteni in vizita, care sa va deconecteze un pic.
Tineti minte permanent ca orice va ajuta sa mentineti un echilibru si sa nu deveniti obsedati de ingrijirea sugarului va face un bine d., familiei si in primul rand copilului pe termen lung.