Sursa de proteine in primele luni de viata este exclusiv lactata. Alimentatia naturala ofera sugarului un aport proteic ideal prin loarea biologica inalta a proteinelor laptelui matern, care este identica cu cea a serului uman.In contrast cu laptele de mama, laptele de ca are un aport proteic crescut si utilizare digesti redusa.
In alimentatia diversificata se recomanda ca 50% din proteinele aportului alimentar sa fie de origine animala (lapte, came, branza, oua, peste).
Nevoile de proteine ale organismului sunt cantitative si calitative.
Nevoile de proteine la sugarul mic nu se cunosc cu exactitate, dar se pare ca sunt mai mici la sugarul alimentat la san, fata de cel alimentat artificial, datorita lorii biologice superioare a proteinelor din laptele de mama. Astfel, pentru sugarul alimentat la san, in primele 6 luni, nevoile de proteine sunt de 1,8-2,3 g/ kg/zi, iar pentru sugarul alimentat artificial de 3-3,5 g/ kg/zi. Dupa rsta de 6 luni necesarul de proteine scade la 1,5-2 g/kg/zi.

Proteinele nu sunt stocate in organism precum lipidele si glucidele. De aceea este necesar ca aportul de proteine sa fie zilnic. Regimul alimentar lipsit de proteine nu poate fi mentinut mai mult de 24 ore fara aport proteic parenteral.
Nevoile calitative proteice se apreciaza prin 3 factori: coeficientul de utilizare digesti, loarea biologica a proteinelor si utilizarea proteica in tesuturi.

Rolul proteinelor in organism:

- constituienti ai tuturor celulelor;

- asigura reinnoirea celulelor si tesuturilor (cresterea);

- intra in compozitia hormonilor si enzimelor;

- asigura forta fizica si intelectuala;

- intervin in procesele de aparare ale organismului impotri infectiilor (constituienti ai anticorpilor);
- intervin in mentinerea presiunii coloidosmotice a plasmei si mentinerea echilibrului acido-bazic;
- rol de transportor pentru unii ioni (Cu, Co, Ca, Fe, I, Zn,) sau al unor pigmenti (bilirubina);
- in unele situatii pot deveni sursa energetica (neeconomica insa).
Abaterile de la ratia proteica pot fi in sensul unui deficit sau al unui exces proteic.
Deficitul aportului proteic determina incetinirea cresterii, scaderea sintezei enzimelor, hormonilor, imunoglobulinelor si in forma extrema, edeme hipoproteice si malnutritia proteica (kwashiorkor).
Excesul de proteine in alimentatie determina tulburari digestive (diaree de putrefactie), suprasolicitarea functiei renale, prin eliminarea excesului de uree rezultata din caolismul proteic, cu cresterea sarcinii osmotice renale si perturbarea echilibrului acido-bazic. Ratiile hiperproteice produc hiperamoniemie. Amoniacul este neurotoxic. Hiper-amoniemia de durata se coreleaza cu un coeficient de inteligenta redus.
Excesul de proteine determina formarea de celule mari, care ulterior se vor incarca cu grasimi, fiind astfel favorizata dezvoltarea obezitatii la rsta adulta.