Se defineste prin diminuarea sau pierderea apetitului; ea antreneaz scdere in greutale. Anorexia se poate intlni in diverse afectiuni orga-nice generale, in leziuni cerebrale si in diverse boli psihice.
Scderea apetitului sau chiar refuzul alimentr poate s apar frecvent la sugari, prescolari sau adolescenti, la care anorexia se constituie intr-un adevrat sindrom particular (anorexia nervoas).

Anorexia la sugar

Desi anorexia nervoasa (tratament si terapie)" class="text">anorexia se poate intlni din prima sptmn de viat, in special la copin cu greutate mic, nervosi si foarte treji, ea este mai frecventa intre lunile 5 si 8, in momentul suprimili progresive a alptatului la sn si al introducerii regimului diversificat.
Pentru a vorbi de o anorexie psihogen la sugar, mai inti trebuie eliminati toti factorii organici potential cauzatori de scderea apetitului. Dup ce acestia sunt indeprtati, putem atribui anorexia unor tul-burri relationale mam-copil.
Aspect clinic. Se descriu 2 tipuri de anorexie, dup comporta-mentul sugarului:
- anorexia de inertie, in care copilul nu coopereaz, uneori nici mcar nu inghite, lsnd pasiv laptele s curg pe lng comi-surile bucale sau vrsndu-l;
- anorexia de opozitie, care se caracterizeaz prin strigte, agitalie, rotirea tonic a capului, rejetul alimentelor, vomismente, ia forma unei adevrate lupte, din care sugarul este cel mai adesea invingtor, iar printii epuizati si nevrozati. Aceste conduite fat de alimentatie pot fi consecinta unor atltudini particulare, neadecvate ale mamei fat de problemele alimentre ale sugarului, att de importante la aceast vrst, pentru asigurarea cresterii (de exemplu, excesul de rigi-ditate sau de complezent, hiperanxietatea). Alturi de aceast tul-burare relational cu aspect de infruntare intre mam si copil, se pare c exist si factori endogeni care influenteaz mecanismele fizio-logice foame-satietate si care stau la baza disarmoniei dintre compor-tamentul motor si cel adaptativ.

Evolutia este in general favorabil, majoritalea copiilor nemaipstrnd urmele dificulttilor lor primitive de alimentatie.
Unii, in schimb, vor fi marcati mult timp de capricii alimentre, la care se pot aduga treptat tulburarea reglrii controlului sfincterian, a somnului, spasmul hohotului de plns, tulburri de comportament sau de caracter. Pentru ameliorarea anorexiei se va verifica ansamblul conduitei alimentre, care va cuprinde: conditiile in care se efectu-eaz, orarul, numrul meselor, cantatea, ambianta in care se deruleaz alimentatia, in vederea silirii unui ritual necesar conditionrii pozitive educationale a copilului.

Anorexia prescolarului urmeaz de obicei celei a sugarului, dar poate aprea si la copii care s-au alimentat normal anterior.
Ea se manifest de obicei sub forma opozitiei fat de rigiditatea printilor care impun: excese cantitative sau calitative, orar sever de mese, capricii in alegerea alimentelor. De obicei, acest tip de anorexie nu este grav din punct de vedere fiziologic, dar st la baza crerii unui comportament alimentr ulterior capricios si neadecvat.

Anorexia nervoas la adolescent (AN) Definitie. Anorexia nervoas se caracterizeaz prin:
- pierdere intentional a greuttii, indus si mentinut de ctre pacient, pierdere care ajunge pn la 15% din greutatea corporal;
- fric intens de a cstiga in greutate sau de a deveni gras, chiar dac initial este subponderal;
- tulburare semnificativ in perceperea formei si dimensiunilor cor-pului, cu nerecunoasterea greuttii sczute (se simte gras chiar dac e emaciat);
- amenoree primar sau secundar, cu absenta a cel putin 3 cicluri consecutive.
De fapt, termenul de anorexie este gresit utilizat, deoarece pierderea apetitului este rar in AN, fiind vorba de restrictia voluntar a canttii de alimente, in vederea mentinerii unei greutti corporale care este sub nivelul normal raportat la vrst si talie.

Epidemiologie. Estimrile din ultimul timp arat o rata de incidenta crescut, dar nu este sigur dac ele reflect o crestere real sau numai o bun depistare. in societte moderne, tulburrile de alimentatie sunt mai frecvente, ceea ce s-ar explica dup unii autori prin existenta modelului slab pentru idealul feminin. Sexul feminin predomin; doar 5 - 10% dintre anorectici sunt brbati. Vrst de debut se situeaz intre 12 si 17 ani, mai rar dup 30 de ani. La brbati debutul este mai pre-coce, in jur de 12 ani.

Etiopatogenie. AN reprezint o tulburare biopsiho-social. Ea pare s rezulte din combinarea unei predispozitii individuale cu factorii sociali care incurajeaz dieta (de slbire). Factorii incriminati se conditioneaz reciproc, inct devlne dificil de evaluat rolul primr sau secundar in determinarea AN. S-a incriminat o disfunctie hipo-talamohipofizogonadal cu un dezechilibru al reglrii ponderale, al ciclului menstrual, al ritmului circadian si al functionrii sisiemului opioid si catecholaminic.
La aceasta se adaug tulburarea imaginii corporale, bolnava con-siderndu-se gras, cnd de fapt nu este. Este o adevrat fobie de ingrsat", un protesl pentru maturizare, o regresie afectiv-comporla-mental spre copilrie si o evadare din problemele emotionale ale adolescentei. Relatiile familiale tensive, cu refuzul identificrii adoles-centei cu mama sa si lipsa rezolvrii conflictelor proprii si familiale au fost si ele incriminate de producerea AN. Desi exist multe teorii, mecanisrnul intim nu este cunoscut cu adevrat nici astzi.

Aspectul clinic. Se distinge Upul restrictiv, caz in care de obicei bolnava a avut la inceput un oarecarc surplus ponderal, remarcal de obicei malitios de anturaj (profesoara de balet, un coleg etc.). Restrictia alimentar initial justifical devine exagerat, ajungnd la diete dras-tice, ascunsul alhnentelor, exercitii fiziee excesivc. Anorexia devine aproape lotal, iar slbirca considcrabil, tnra fat lund aspeclul unui schelet ambulant". Apar in timp lulburrile secundarc scderii aportului alimentr: pielc uscat, ridat, pr friabil, extremitti reci, cianotice, limb sabural, constipaUe, bradicardie, hipertensiune arte-rial. Examenele de laborator evidentiaz sederea meolismului bazal, creslerea coleslerolului sanghin, hipoglicemie, anemie, tulburri in reglarea hidroelectrolitic.
Tipul lacom (binge-eating"), in care adolescenta mnnc lacom in mod susnut, dup care foloseste in exces purgative, diuretice, erneti-zante sau isi autoinduce vrstura pentru a obtine pierderea greuttii.
In ambele tipuri de AN se descriu freevent simptome depresive, labilitate emotional si izolare social, tulburri obsesiv-compulsive legate de mneare.

Evolutia si prognostieul sunt variabile. In mod spontan, AN are un caracter de gravitate, putnd ajunge la stadiul de casexie, evolund spre com si moarte (10-20%) prin inanitie, tulburri electrolitice sau suieid; 1/5 din cazuri se refac complet. Evolutia fluetuant cu exaeer-bri si remisiuni partiale sau evolutia cronic, sunt posibile. Aparitia menstruatiei este un factor de prognosc favorabil. In unele cazuri, desi greutatea si funea menstrual se amelioreaz, obieeiurile alimentre rmn adesea anormale, pacientele pot deveni pentru perioade supraponderale sau trec in bulimie nervoas.

Diagnosticul diferential al AN include tulburri gastrointesnale (inflamatia cii biliare, achalazia), boli endoerine ale hipofizei, tiroidei sau ale suprarenalei, tumorile sistemului nervs central, boli psihia-trice ca depresia major sau schizofrenia.

Tratamentul este dificil, in primul rnd pentru c inssi relatia cu pacientul este dificil. Succesul tratamentului depinde in mare msur de relatia bun care se sileste intre pacient si medieul psihiatru, al-turi de o intreag echip care trebuie s includ psihologul, nutritionis-tul, pediatrul.
Pacienta va fl lmurit c mentinerea greuttii adeevate este o prim conditie. in acest scop se va sil! un alimentr precis. Cazurile mai usoare se pot trata in ambulatoriu. Dac greutatea pacientei este periculos de sczut, dac pierderea in greutate este rapid si dac exist o depresie sever, se va face internarea in spital. Aceasta va dura pn s-a obtinut greutatea-tint convenit de comun acord cu pacienta. Se va asigura un regim zilnic de cel putin 3000 de calorii, repartizat in 3-4 mese pe zi, care va tinde spre un cstig in greutate de 0,5- 1 kg in fiecare sptmn. Tratamentul dureaz intre 8-l2 sptmni.
Uneori se utilizeaz terapii comport amentale ce vizeaz indepr-tarea privilegiilor pe perioada internrii (vizite, Tetc.) cu resi-lirea lor gradat ca recompense pentru cresterea in greutate. Este necesar si antrenarea familiei in procesul terapeutic.