Toate tipurile de conlsii care apar in primele 2 saptamani de viata sunt incluse in aceasta categorie.

Etiopatogenie.
Pragul conlsivant este mai crescut la nou nascut decat la copil. Pe de alta parte, conlsiile sunt frecvente in perioada neonatala, datorita unor tulburari meolice importante si riscului crescut de anoxie cerebrala, hemoragie intracraniana si infectii neonatale. Incidenta conlsiilor neonatale este de 1/200 de nasteri. Conlsiile neonatale au durata scurta din cauza ca neuronii imaturi nu sunt capabili sa sustina o activitate repetitiva pentru o durata mai lunga de timp si sunt focale sau multifocale, deoarece caile care fac conexiunea intre diferite zone corticale (ex. corpul calos) sunt nemielinizate si nu transmit eficient impulsul nervos.
Cauza specifica a conlsiilor neonatale poate fi precizata in aproximativ 70% din cazuri.
Conlsiile care apar in primele 24 ore postnatal la nou nascutul la termen sunt datorate de obicei asfixiei intrapartum. Hemoragia intracraniana, hipoglicemia, hipocalcemia, anomalii congenitale, actiunea toxica a unor medicamente sau sevrajul brusc, infectii intrauterine ale SNC si erori meolice innascute, sunt alte cauze importante de conlsii aparute in prima zi postnatal. Infectiile devin etiologia obisnuita la sfarsitul primei saptamani si in general in primele doua saptamani de viata. Conlsiile la prematur se datoresc de obicei hemoragiilor intraventriculare si periependimare.

Manifestari clinice.

Conlsiile neonatale pot fi clasificate in cateva tipuri care includ: conlsii multifocale (fragmentare), clonii focale, mioclonii si atacuri tonice. In plus, apneea asociata cu hipotonie poate fi o manifestare de activitate conlsiva. Crizele conlsive tonico-clonice generalizate, de tip grand mal sunt exceptional de rare. Miscarile clonice din conlsiile neonatale sunt lente, cu o frecventa de 1-2/ secunda si sunt adesea atat de slabe, incat abia sunt perceptibile. Contractia focala a uneia dintre colturile gurii sau a unei pleoape si devierea globilor oculari intr-o directie sunt manifestari obisnuite. Atacurile multifocale se caracterizeaza prin aparitia activitatii conlsive in multiple locuri, dar rareori poate fi mentinuta mai mult de 1-2 minute. Conlsiile clonice la nivelul membrelor trebuie distinse de tremuraturi (acestea se prezinta ca tremor simetric, cu ritm rapid, aparute la unii nou nascuti, cand acestia sunt stimulati) si de cloniile spontane datorita hiperactivitatii arcului reflex spinal. Aceste clonii spontane inceteaza o data cu indepartarea extensiei tendonului, care poate fi realizata prin flexia pasiva a extremitatii respective; aceasta manevra nu opreste cloniile datorate conlsiilor. Tremuraturile si cloniile spontane sunt semne ale exciilitatii crescute a SNC la nivel subcortical. Conlsiile manifestate ca apnee sunt greu de diferentiat de apneea produsa de disfunctia centrului respirator bulbar. Pentru diagnosticul lor sunt esentiale studii electrofiziologice.

Examene paraclinice si de laborator.
EEG poate fi adesea de ajutor pentru a confirma diagnosticul, dar este normala in 1/3 din cazuri. Pentru precizarea cauzei conlsiilor neonatale sunt utile determinarea glicemiei, calcemiei, magneziemiei, ionogramei serice. Pentru evidentierea infectiei sau hemoragiei subarahnoidiene este esentiala examinarea lichidului cefalorahidian (LCR). Hemoragii intraventriculare si in parenchimul cerebral pot fi evidentiate cu destula acuratete prin ultrasonografie (echografie transfontanelara), care trebuie facuta totdeauna la nou nascutul prematur cu conlsii. Tomografia computerizata (CT) a craniului poate fi necesara pentru diagnosticul malformatiilor cerebrale. La nou nascutul la care investigatiile initiale au fost normale trebuie cautate cu atentie erori innascute ale meolismului prin examen de urina pentru acizi organici si aminoacidurie si determinarea amoniului si lactatului in sange. Eventualitatea conlsiilor piridoxinodependente este silita prin injectarea intravenoasa a 20-50 irig piridoxina simultan cu inregistrarea EEG; la nou nascutul cu acest sindrom activitatea paroxistica dispare de pe EEG aproape imediat dupa administrarea piridoxinei.

Tratament. Fenobarbitalul este medicamentul anticonlsivant de electie pentru controlul conlsiilor neonatale. Doza initiala de incarcare este de 15-20 mg/kg/zi. Doza de intretinere este de 3-4 mg/ kg/zi. Diazepamul poate fi administrat intravenos intr-o singura doza de 0,3-0,4 mg/kg, numai in caz de continuare a activitatii conlsivante, care nu este controlata de fenobarbital. Pentru majoritatea tulburarilor meolice, care determina conlsii neonatale exista tratament specific. Pentru controlul conlsiilor hipoglicemice se administeaza glucoza i.v in doza de 10 ml din solutia 20%. Calciu gluconic se administreaza lent i.v., mai bine in PEV lenta in cantitate de 3-4 ml/kg din solutia 10% pentru a corecta hipocalcemia si sulfatul de magneziu, in doza de 0,4 ml i.v. lent pentru controlul conlsiilor hipomagne-ziemice.
Prognostic. Conlsiile neonatale de cauza organica au gravitate deosebita. Aproximativ 20-25% din copin cu conlsii in perioada neonatala mor in primele doua saptamani de viata, 25-30% supravietuiesc cu sechele neurologice si numai 50% vor avea o recuperare fara sechele. Sechelele cele mai obisnuite sunt retardul mental, persistenta conlsiilor si paralizia cerebrala. Prognosticul variaza semnificativ in functie de cauza conlsiilor. El este favorabil la nou nascutii cu conlsii hipocalcemice fara alte constatari patologice. Exista o forma de conlsii neonatale benigne transmisa ereditar dominant, care afecteaza un numar de nou nascuti si care au in mod constant o evolutie buna. Majoritatea nou nascutilor, a caror conlsii sunt secundare hemoragiei subarahnoidiene, pot avea de asemenea evolutie buna. Spre deosebire de acestea, numai 50% din nou nascutii cu conlsii hipoglicemice si 20% din cei cu conlsii postanoxice vor evolua favorabil. Prognosticul este mult mai nefavorabil la nou nascutii cu conlsii datorate malformatiilor cerebrale; la acestia retardul dezvoltarii este constant.
Nou nascutii a caror activitate electrica cerebrala, inregistrata intre crizele conlsive, arata descarcari multifocale cu varfuri-unda, au sanse reduse de evolutie favorabila fata de cei la care traseul EEG este normal intercritic.
Conlsiile neonatale inceteaza de obicei in cateva zile de la debut chiar la copin cu afectare cerebrala reziduala. La acesti copii se pot dezvolta mai tarziu, in perioada de sugar, alt tip de conlsii cum sunt spasmele infantile.
Dupa incetarea conlsiilor, doza de fenobarbital poate fi rapid scazuta. Nu exista nici o dovada ca recurenta conlsiilor este mai frecventa la sugarii la care fenobarbitalul a fost intrerupt in interval de 2 luni, fata de cei cu tratament de intretinere indelungat.
Pentru prognosticul conlsiilor datorate meningitelor bacteriene neonatale "Forme clinice de infectie bacteriana neonatala".