Anemia hipocroma este definita prin deficitul electiv de Hb, numarul de globule
rosii (Ht) ramanand normal sau fiind scazut intr-o maniera moderata; definirea se face cel mai bine prin calcularea CHEM, care raporteaza hemoglobina la volumul de hematii (Ht). Anemiile hipocrome implica alterarea sintezei hemului sau a globinei si pot fi, deci, divizate in doua grupe:
Anemii prin deficit de sinteza a hemului:
1. Secundar:
a) Prin deficienta de Fe, de obicei prin carenta de aport;
b) Prin mecanism de deturnare a Fe, care nu este eliberat din macro-fagele SRE (unde se afla in depozit/stoc); acest defect de eliberare a Fe se intalneste in boli inflamatorii cronice (ileita Crohn, ARJ), infectii cronice (exemplu: TBC), malignitati; se asociaza usoara scadere a duratei de viata a hematiilor si un raspuns limitat al eritropoietinei la anemie.
Caracteristici: sunt
anemii hipocrome microcitare hiposideremice, cu protoporfirina eritrocitara libera crescuta, saturatia cu Fe a trans-ferinei scazuta; feritina serica este scazuta in deficienta de Fe si crescuta in
anemia din infectii/inflamatii cronice. Tratamentul cu Fe este necesar in cazul primului mecanism (deficienta/carenta martiala), nu este necesar in cazul defectului de eliberare din depozite (in absenta carentei).
2. Primar: anemii sideroblastice.
Anemii prin defect de sinteza a globinei: mecanism intotdeauna primar, intalnit in talasemii.
Ambele defecte primare de sinteza a Hb, respectiv deficitul de sinteza a hemului si a globinei, realizeaza o
anemie hipocroma microci-tara, normo- sau hipersideremica, cu protoporfirina eritrocitara libera scazuta, saturatia cu Fe a transferinei normala sau crescuta. in talasemii, Fe neutilizat Unde sa se depuna in tesuturi/organe, coexistand deci anemia cu hipersideroza; terapia martiala este, prin urmare, nu numai inutila, dar si agranta.
