Negativismul intre 2-3 ani. in aceasta perioada copin dau foarte adesea semne de negativism sau de alte tensiuni interioare. Negativismul a inceput sa se manifeste inca de la 1 an, dar acum atinge noi proportii si ia forme noi. La 1 an, lonut ii contrazice pe parinti, la 2 ani si jumatate s-ar putea sa se contrazica pe sine insusi. Este foarte greu sa se hotarasca pana sa faca ceva si in final se razgandeste. Se comporta ca o persoana care este prea mult condusa de altul, chiar daca nu exista nimeni care sa faca acest lucru. De fapt, lonut insusi este un sef prea insistent. El cere sa faca lucrurile numai intr-un singur mod, in felul sau, in aceeasi maniera in care le-a facut inainte. Va deni furios daca cineva indrazneste sa se bage in treburile lui sau sa-i aranjeze in alt fel lucrurile. Aparent este in firea copiilor ca intre 2-3 ani sa se forteze sa decida singuri ce trebuie sa faca si sa reziste presiunilor din partea altora. incercand sa lupte in aceste doua razboaie simultane, fara a aa suficienta experienta, copilul ajunge la o oarecare stare de tensiune interioara mai ales daca parintii sunt ceva mai seri. Situatia este similara celei dintre 6-9 ani, cand copilul incearca sa lase in urma dependenta fata de parinti, preia o mare parte a responsabilitatii fata de propriul comportament, devine exagerat de meticulos in maniera de a face diferite activitati si isi exteriorizeaza incordarea interioara prin diferite ticuri nervoase.
Cel mai adesea este greu sa te intelegi bine cu un copil intre 2-3 ani. Din acest motiv perioada este denumita "cumplitii 2 ani". Parintii trebuie sa fie intelegatori si sa se abtina de a deni exagerati si de a impinge copilul de la spate. Lasati-l sa va ajute la imbracatul si dezbracatul lui atunci cand vrea. incepeti baia mai devreme, incat sa aiba timp sa se balaceasca, sa exploreze cada. La mese, lasati copilul sa manance singur, iar daca s-a plictisit lasati-I sa plece de la masa. Cand e ora de culcare, de plimbare, de nire in casa etc, calauziti-l sa faca aceste lucruri conrsand in acelasi timp despre lucruri placute. Cand vreti ca el sa faca un anumit lucru nu incepeti sa faceti comentarii sau sa dati explicatii. Nu va descurajati, deoarece mai tarziu va fi mult mai usor.

Copilul care nu suporta prezenta ambilor parinti la un loc

Uneori, intre 2 ani si jumatate - 3 ani, copilul se intelege bine cu fiecare parinte luat separat, dar cand acestia se afla impreuna intra intr-o stare de furie si agitatie. S-ar putea sa fie in parte vorba de gelozie, dar la aceasta varsta, cand copilul e atat de sensibil in ce priste poruncile si incearca sa fie un fel de sef el insusi, imi imaginez ca se simte coplesit cand trebuie sa faca fata la 2 persoane simultan. Cel mai adesea, tatal este cel care devine in mod deosebit nepopular, uneori bietul parinte ajungand la concluzia ca e considerat un balaur. El nu trebuie sa ia acest lucru in serios, sau sa se simta jignit si sa se indeparteze de copil. Va fi de ajutor daca tatal va incerca in mod regulat sa aiba singur grija de copil avand impreuna atat activitati distracti, cat si unele regulate, precum mancatul si spalatul. In acest mod, copilul ajunge sa considere tatal o fiinta placuta, iubitoare si importanta in viata lui, nu numai un intrus. Daca copilul obiecteaza la inceput cand tatal il ia de sub ingrijirea mamei, tatal trebuie sa continue ce incepuse sa faca cu fermitate dar si cu voiosie, iar mama trebuie sa fie si ea draguta dar ferma cand lasa copilul tatalui si pleaca. E o perioada in care mama arc sansa sa consume ceva timp si pentru propria sa persoana. Dar copilul trebuie sa inte ca parintii se iubesc, doresc sa fie impreuna si nu accepta ca el sa-i indeparteze unul de altul.