Mai sunt si unele bunici obisnuite ca toata ata sa-i dirijeze pe cei din jur si pe proprii copii, care nu inteleg ca acestia au crescut mari, au devenit persoane independente care la randul lor au copii.
O astfel de bunica poate crea multe dificultati pentru tinerii parinti, mai ales la inceput. De exemplu o tanara mama uraste sfaturile, iar cand acestea nu intarzie sa apara ca va fi furioasa, dar nu-si va exprima din politete sentimentele. Daca accepta sfatul se va simti dominata, iar daca nu-l accepta se va simti oarecum novata. Cum va putea atunci o tanara mama incepatoare sa se protejeze de astfel de situatii? Suna de parca ar trebui sa se ridice in aer dand din maini. intr-un fel, este tot atat de greu, dar poate avea succes, daca ia lucrurile mai usor, gradat," cu mult exercitiu. in primul rand trebuie permanent sa-si reaminteasca faptul ca EA este acum MAMA, iar copilul este al ei, sa-l ingrijeasca asa cum considera ea ca este bine. Trebuie sa primeasca sprijinul doctorului sau asistentei medicale, daca s-a reusit sa i se imprime indoieli asupra metodei folosite. in orice caz trebuie sa primeasca sprijinul tatalui copilului, mai ales daca mama lui e cea care se baga unde nu este treaba ei. Daca in cazul respectiv el crede ca mama lui are dreptate, trebuie sa aiba taria sa-i arate acest lucru sotiei, dar mai ales trebuie sa-i arate mamei sale cat mai clar faptul ca este alaturi de sotie in ce priveste amestecul altora in casnicia lor.
Va fi mai bine pentru tanara mama daca invata sa nu ete prezenta bunicii respective si sa nu-i fie teama de ce poate auzi de la ea, fiindca astfel de reactii arata ca intr-un fel se simte prea slaba pentru a-i tine piept. Mult mai greu ii va fi sa invete sa nu "fiarba" de enervare in sine si sa explodeze intr-o criza de furie. Puteti spune ca are tot dreptul sa o faca, si este intru totul adevarat; dar furia inabusita si exploziile de manie sunt ambele semn ca de prea mult timp s-a simtit dominata, nevrand sa supere bunica printr-o contrazicere. O bunica ce vrea sa conduca pe toti, de obicei simte aceste semne indirecte de timiditate si profita de ele. O mama nu trebuie sa simta novatie fata de faptul ca a suparat-o pe bunica, daca a fost nevoie. De fapt, nu e necesar sa se ajunga la explozii de manie fata de bunica (in orice caz nu mai mult de o data sau de doua ori). Mama poate invata sa-si exprime punctul de vedere, pe un ton lejer si plin de siguranta, INAINTE de a incepe sa se infurie ("Ei bine, asa mi-a spus doctorul ca trebuie sa-i dau de mancare " sau "Nu vreau sa o las sa ga prea mult timp"). Acest ton calm si sigur este de obicei modul cel mai eficient de a connge bunica de faptul ca mama arc curajul necesar pentru a-si sustine punctul de vedere.In situatiile in care exista o tensiune permanenta, poate fi de folos pentru parinti si poate si pentru bunici, sa consulte pe cineva de specialitate (doctorul familiei, un psihiatru sau o asistenta sociala), astfel incat fiecare sa prezinte situatia asa cum o vede si eventual sa aiba cu totii o discutie finala.
In orice caz trebuie sa fie clar ca in final dreptul de a decide si responsabilitatea ren parintilor copilului.