Una din modalitatile prin care copin mici incearca sa depaseasca durerea de a avea un rival mai tanar este sa se comporte ca si cum ci insisi nu ar mai fi copii, si nu ar mai trebui sa intre in competitii cu copin, devenind un fel de al 3-lea parinte. Edent ca atunci cand este extrem de suparat pe copil s-ar putea sa se manifeste ca un parinte dezaprobator. Dar daca se simte sigur pe el poate fi acel gen de parinte care invata copilul mai mic cum sa faca unele lucruri, ii da jucarii, il asista la mese, baie si imbracat, il mangaie atunci cand e suparat si il protejeaza de pericole.
Copilul va incerca sa se transfere in
rolul parintilor, chiar si fara mare ajutor din partea acestora, dar acestia il pot ajuta imens sugerandu-i cum sa le fie de folos in momente cand el nu-si da scama cum trebuie procedat si aratandu-i aprecierea lor reala fata de eforturile facute de copil. De fapt. parintii unor gemeni care erau disperati sa gaseasca ajutor, mi-au spus ca au fost uimiti sa descopere cat de mult ajutor adevarat si concret au primit de la copilul lor de 3 ani. Asadar, nu trebuie sa va prefaceti. Chiar si un copil mic poate aduce prosopul sau biberonul din frigider si poate pretinde ca ajuta copilul si il supravegheaza cand parintii nu sunt langa ci. Un copil mic doreste aproape intotdeauna sa ia
sugarul in brate, iar parintii ezita sa-] lase, deoarece le e frica sa nu-l scape. Dar daca copilul este asezat pe podea pe o patura moale, sau in mijlocul patului, sunt foarte putine riscuri chiar daca sugarul este scapat. Pe astfel de cai parintii pot ajuta un copil sa-si transforme sentimentele de respingere in cele de cooperare si altruism sincer.
De obicei, sentimentul de a fi dat la o parte apare mai frecvent la primul nascut, atunci cand ne pe lume cel de-al 2-lea, deoarece a fost obisnuit sa fie in centrul atentiei si nu a putut sa exerseze cum sa imparta dragostea parintilor cu altii. Al 2-lea copil nu trebuie sa decida intre a deveni un parinte sau a deveni mai copilaros atunci cand ne pe lume al 3-lea copil. El stie ca este doar unul dintre copii asa cum a fost intotdeauna. Parerea mea este ca nevoia crescuta a primului nascut sa se considere un fel de parinte ne ajuta sa intelegem de ce atat de multi copii nascuti primii in familie se bucura mai tarziu sa dena parinti si au inclinatia sa studieze profesiuni precum asistenta sociala, medicina, pedagogia (care sunt legate de ingrijirea altora).
