Este aproape sigur ca va exista un oarecare grad de gelozie intre frati, iar daca nu este prea accentuat ii ajuta probabil pe copii sa inte sa fie mai toleranti, independenti si generosi.In general vorbind, cu cat mai bine se inteleg parintii intre ei si cu copin, cu atat mai putina gelozie poate exista. Atunci cand fiecare copil este satisfacut de afeetiunca calda pe care o primeste, are mai putine moti sa fie gelos crezand ca se acorda mai multa atentie fratelui sau surorii lui.
Principalul lucru care face fiecare copil sa se simta in siguranta in cadrul familiei este sentimentul ca parintii il iubesc si il accepta asa cum este, baiat sau fata, istet sau plicticos, frumos sau urat. Daca parintii il a cu fratii sau surorile sale, fie pe fata, fie in sinea lor, copilul sesizeaza acest lucru, se simte nefericit in profunzimea fiintei sale si plin de resentimente fata de ceilalti copii si fata de parinti.
S-ar putea ca, atunci cand mamica obosita si agasata incearca din rasputeri sa fie corecta fata de ambii copii gelosi, sa le spuna: "Uite Andreea, ti-am adus o masinuta rosie de pompieri, lonut, uite alta la fel pentru tine." Dar fiecare dintre copii, in loc sa fie multumit, examineaza cu suspiciune ambele jucarii, sa vada daca nu exista o diferenta. Remarca mamei a atras atentia asupra rivalitatii dintre copii ca si cum ea ar fi spus: "Ti-am cumparat asta ca sa nu te mai gi ca il favorizez pe fratele tau!" in loc sa spuna: "Am cumparat aceasta jucrarie fiindca stiam ca o sa-ti placa!"
Cu cat mai putine atii (fie critice, fie apreciati) se fac intre frati si surori, cu atat mai bine. Cand ii spui unui copil: "De ce nu poti fi la fel de politicos ca sora ta?", il iaci sa-i displaca persoana surorii sale, mama sa si chiar ideea de politete in sine. Daca ii spui unei adolescente: "Nu te mai supara din cauza ca nu te intalnesti cu atatia baieti ca Dana. Esti mult mai desteapta ca ca si asta este cel mai important lucru", nu esti de mare folos in ce priste mangaierea orgoliului sau afectat.In general, se obtin rezultate mai bune daca parintii se mentin in afara conflictelor dintre copii, atunci cand acestia sunt destul de mari ca sa-si poata apara singuri drepturile. Cand ei se concentreaza asupra gasirii vinovatului, cel putin unul din razboinici se va simti gelos, intr-o masura mai mica sau mai mare, copin devin certareti din cauza geloziei, deoarece fiecare ar dori sa fie favoritul parintilor. Cand parintii sunt inclinati permanent sa ia partea unui copil, chiar in sensul de a incerca sa decida care are dreptate sau greseste, copin sunt incurajati sa declanseze o noua cearta cat mai curand. Fiecare dintre ei spera de fiecare data sa intre in gratiile parintilor si sa-l vada pe celalalt certat. Daca parintii trebuie sa opreasca o bataie ca sa nu se raneasca copin, sa fie prenita nedreptatea crasa sau ca sa se resileasca linistea in casa, cel mai bine este ca pur si simplu sa se porunceasca stoparea oricaror ostilitati, parintii sa refuze sa asculte justificari, sa se arate dezinteresati in a face discriminari (in afara de cazul in care este foarte clar ca unul dintre copii a depasit in mod exagerat masura) si sa se concentreze asupra celor ce trebuie facute mai departe, lasand trecutul in urma. Cateodata, parintii pot sugera in mod degajat dar hotarat gasirea unui compromis, alta data pot distrage atentia copiilor catre o alta ocupatie. Se pot si separa copin, trimitandu-i pe fiecare in cate un loc neutru si nu foarte interesant.