Cand copilul il ataca pe sugar, impulsul firesc al parintilor este sa fie socati si sa-l certe. Acest lucru nu da rezultate bune din 2 motive: baiatul va uri si mai tare copilul mic, deoarece ii va fi teama ca ci va fi cel mai iubit. Cand parintii il ameninta ca nu o sa-l mai iubeasca, in sufletul lui dene si mai ingrijorat si crud. Cearta il poate face sa-si ascunda sentimentele de gelozie, iar gelozia afecteaza negativ mult mai mult personalitatea sa si dureaza mai mult timp daca este suprimata, in loc sa fie manifestata deschis. Exista trei scopuri pe care trebuie sa le atinga parintii: sa protejeze copilul mic, sa arate baiatului ca parintii Iui nu ii vor permite sa transpuna in actiuni reale sentimentele de rautate si sa-l asigure ca il iubesc in continuare la fel. Cand il vad indreptandu-se catre sugar cu o ura intunecata si o jucarie in mana, trebuie sa sara sa-l opreasca spunandu-i ferm ca nu poate face rau copilului mai mic. Daca insa reuseste sa fie crud, in sufletul lui se va simti si mai novat si mai suparat. Din cand in cand parintii pot sa adauge si o imbratisare, spunandu-i copilului: "Stim ce simti uneori, Ionut! Ai vrea sa nu mai fie fetita pe aici, sa nu mai trebuiasca sa aiba grija de ca mama si tata dar nu te speria, fiindca te iubim la fel de mult." Daca el poate realiza intr-un astfel de moment ca parintii ii accepta sentimentele de furie (dar nu si actiunile) si il iubesc in continuare, este cea mai buna dovada ca nu este cazul sa-si faca griji.In ce priveste copilul care intinde cenusa din soba in sufragerie, este normal ca parintii lui sa fie exasperati si suparati si probabil ca il vor certa oricum. Dar daca realizeaza ca ci a facut asa ceva din cauza unui sentiment profund de disperare si amaraciune, s-ar putea ca mai tarziu sa simta nevoia sa-i arate ca-l iubesc la fel de mult, si sa incerce sa-si reaminteasca ce au facut de nu a mai putut copilul suporta.
Copilul care dene mototol din cauza geloziei, deoarece are o fire mai sensibila si interiorizata, are nevoie de mai multa afectiune, siguranta si atentie decat copilul care isi usureaza supararea prin olenta. Un copil care nu-si arata direct cauza supararii s-ar putea sa fie mai usor facut sa se simta mai bine daca, din cand in cand, mama (sau tatal) ii spun pe un ton intelegator: "Stim ca, uneori, te simti suparat pe copil si pe mama (tata), deoarece trebuie sa aiba grija de ea." Daca dupa o vreme ci nu da nici un semn de raspuns, s-ar putea sa fie mai indicat sa se consulte un psiholog sau psihiatru, chiar daca este un efort financiar. Daca da rezultate si ii readuce bucuria de ata copilului, valoarea rezultatelor este cu mult mai mare decat cheltuielile implicate. Este un lucru pretios sa poata fi consultat un psiholog in printa copilului care si-a adunat toata gelozia in suflet, fiind incovoiat de povara ei, indiferent daca se manifesta sub forma unui comportament urat, a timiditatii exagerate sau obsesiei fata de copilul mai mic. Psihologul sau psihiatrul vor fi capabili sa readuca gelozia la suprafata, astfel incat copilul sa realizeze ce il supara si sa-si ia greutatea de pe suflet.
Daca gelozia se manifesta cu putere abia dupa ce copilul mic a crescut suficient ca sa-i poata lua jucarile celui mai mare, ar putea fi de marc ajutor ca cel mare sa aiba propria lui camera unde sa poata sa simta ca el, jucariile si joaca lui sunt ferite de intrusi. Daca nu exista posibilitatea unei camere separate, se poate cumpara o lada cu lacat in care copilul marc sa-si pastreze lucrurile lui. Nu numai ca astfel sunt protejate jucariile, dar a avea un lacat pe care numai el il poate deschide ii da copilului un sentiment sporit de importanta.
Trebuie copilul indemnat sau fortat sa-i dea jucariile lui celui mic? in nici un caz fortat. 0 sugestie in ce priveste oferirea sugarului de jucarii care nu mai sunt de varsta copilului poate fi mai atragatoare pentru el si ii poate stimula generozitatea. Dar adevarata generozitate ne din profunzime si o persoana trebuie sa se simta intai sigura si iubita. A forta un copil sa-si impartaseasca posesiunile intr-o perioada cand este nesigur si egoist, face ca aceste laturi ale personalitatii sa dena mai puternice si mai de durata.
In general, gelozia fata de un copil mai mic este mai puternica sub varsta de 5 ani, deoarece atunci copilul este mai dependent de parinti si are mai putine interese in afara cercului familiei. Un copil de 6 ani sau mai multi se desprinde incet de parinti si isi construieste o pozitie independenta printre prieteni. A nu mai fi in centrul atentiei acasa nu mai provoaca aceeasi suparare, dar ar fi totusi o greseala sa credem ca gelozia nu exista. Si acestia au nevoie de consideratie si do zibile ale dragostei parintilor, mai ales la inceput. Copilul care este neobisnuit de sensibil sau nu si-a gasit locul in lumea exterioara, s-ar putea sa aiba la fel de multa nevoie de protectie ca si un copilA mic. Copin din alte casatorii s-ar putea sa fie inca nesiguri si sa aiba nevoie de ajutor si siguranta in plus. Chiar si fata adolescenta, cu dorinta ci in formare de a deveni femeie, poate fi in mod subconstient indioasa pe mama pentru ca are un copil nou.
Exista o precautie pe care trebuie sa o subliniez, desi s-ar putea sa se para contradictorie. Parintii constiinciosi se ingrijoreaza uneori atat de mult din cauza geloziei, incercand sa o prena, incat fac copilul mare sa dena mai putin sigur pe el. Parintii pot ajunge la punctul in care sa se simta novati ca au un alt copil, rusinati ca au fost prinsi dandu-i atentie, dandu-se peste cap in incercarea de a multumi copilul mai mare. Daca un copil descopera ca parintii sai se simt stanjeniti si parca ar vrea sa-i ceara iertare, dene si el stanjenit. Se intareste propria lui suspiciune ca urmeaza vremuri grele si dene mai incantat sa fie rautacios, atat cu parintii cat si cu celalalt copil. Cu alte cunte, parintii trebuie sa aiba cat mai mult tact fata de copilul mai mare, dar sa nu fie ingrijorati sau sa se comporte de parca si-ar cere iertare.